3,098 matches
-
coloane ale templului mișcător. Totul îi amintea lui Beppo de coloanele domului din Milano, ca și cum ce exista pe pământ s-ar fi găsit și în adâncul apei. Rechinii își făceau dansul lor urmat de dansul șerpilor lui Asclepios, în spirale neterminate. Beppo se găsise deodată în jocul lor, primind o lovitură surdă în coșul pieptului. Căzuse și mai adânc ca într-un somn embrional, își amintea crâmpeie din viață și îi venea mereu fraza absurdă: „Asta fusese tot?“. Spre seară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se pare insuportabil de strident. Mai există bulevarde care par plicticoase, dar nu sunt așa. Aici, nisipul prăfos e plin de atâtea coji de semințe, încât e imposibil să-l mături; tot aici e un pisoar care pare un pachet neterminat și dinspre care vine un miros înțepător. Seara, aici ies bătrâne în zdrențe, dar sulemenite, care, pentru doi bănuți, își oferă iubirea cu un glas răgușit, de gramofon. Ziua, pe aici trec oameni, dar nu în pas de plimbare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
insistase acesta nervos, și spune-i să aducă și documentele pe care le-a furat de la noi. Vezi cum vorbești cu el! Vreau să-l faci să priceapă că nu glumim cu treaba asta. Ori vine, ori ... lăsă acesta fraza neterminată. Boris nu avea chef să coboare în oraș și să-l scoată din scutece pe fostul contabil șef. Se ocupase toată ziua de o nouă idee a șefului său. De o săptămână, acesta aflase de un loc unde era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spiritul denigrărilor, se va ralia cu adversarii Maestrului și, Într-o revistă abia apărută, Kadima, va porni un atac josnic și prelungit Împotriva acestuia, apelînd la „bîrfe și intrigi, dovedind că nu era lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas avînd titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată, nu putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
porni un atac josnic și prelungit Împotriva acestuia, apelînd la „bîrfe și intrigi, dovedind că nu era lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas avînd titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată, nu putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i-a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecîndu-se peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu o privire polițienească prin care arătau pe șleau că eu eram În plus, că prezența mea o stînjenea pe Clara și pe toată lumea Întreagă. Totuși, cel mai rău dintre toți era maestrul Neri, a cărui nefastă simfonie era tot neterminată. Era un ins ferchezuit, un filfizon din San Gervasio care, cu toate că Își dădea aere de Mozart, mie, așa cum tot picura briantină, Îmi amintea mai mult de Carlos Gardel. De geniu nu vedeam la el altceva decît că era un Împuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înțeles pierise odată cu timpul. În fundul birouașului se Întrezăreau un teanc de caiete și un recipient cu creioane și stilouri. Am luat un caiet și l-am răsfoit. Desene și cuvinte desperecheate. Exerciții de socoteli. Fraze disparate, citate din cărți. Versuri neterminate. Toate caietele păreau la fel. Unele desene se repetau pagină după pagină, cu diferite nuanțe. Mi-a atras atenția figura unui bărbat care părea făcut din flăcări. O alta descria ceea ce ar fi putut să fie un Înger sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un suflu, trecu pe lângă portar fără să-i adreseze vreun cuvânt, intră în lift, agitația aproape îl făcea să bată din picioare de nerăbdare, haidem, haidem, dar mașinăria, care-și ducea toată viața urcând și coborând oameni, auzind conversații, monologuri neterminate, fragmente de cântece fredonate ușor, vreun suspin nereținut, vreun murmur tulburat, se făcea că nimic din toate acestea nu o privea, atâta timp în sus, atâta timp în jos, precum destinul, dacă ești foarte grăbit ia-o pe scări. Comisarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
litere. M-am lăsat condus către dna Strickland și am avut o conversație de vreo zece minute cu dumneaei. N-am remarcat la ea nimic altceva decât vocea agreabilă. Avea un apartament în cartierul Westminster, cu fața spre catedrala încă neterminată, și întrucât locuiam în aceeași vecinătate ne-am simțit legați aproape ca niște prieteni. De fapt, magazinul Armata și Marina reprezintă o legătură între toți cei care locuiesc între malul Tamisei și parcul St. James. Dna Strickland mi-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
glas plăcut și manierele ei erau foarte firești. L-am întrebat pe Stroeve dacă lucrează. — Dacă lucrez? Vai de mine, dar pictez mai bine ca oricând. Ne aflam în atelier și el a făcut semn cu mâna către un tablou neterminat de pe șevalet. Am tresărit pur și simplu. Înfățișa un grup de țărani italieni în costume din Campagna, stând în diferite atitudini pe treptele unei biserici romane. — Asta faci acum? l-am întrebat. — Da. Îmi desenez modelele și aici la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un soi de pavilion, sau de o fânărie mare. Ori poate de un grajd, Însă de o formă cu totul neobișnuită. Iar lemnul scăpat de foc urma oare să fie adăpostit În clădire? Sau trebuia să slujească la construcția Încă neterminată? Dante continua să Înainteze Încetișor către centrul ipoteticului edificiu. După vreo zece pași, observă cum vârfurile negricioase Încetaseră dintr-o dată să mai iasă din pământ, făcând loc, În partea centrală, unui larg spațiu gol. Părea Într-adevăr un inel. Inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el există. E viu și e gata să se arate lumii, conducând această campanie, și să celebreze gloria Înaintașului, ducând la bun sfârșit cel mai mare proiect al lui Frederic: fixarea hotarelor lumii. - Ce vrei să spui? - Marea sa lucrare neterminată. - Dar cine este omul despre care vorbești? Monerre deschise gura o clipă, dar apoi tăcu. Făcu un pas Înapoi, ca și când s-ar fi pregătit să plece. Însă, după un moment, reîncepu să vorbească. - Un om a cărui identitate am jurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În partea de sus, peste patru acvile imperiale cu aripile larg deschise. O lucrătură de preț, demnă cu adevărat de buzele unui Împărat. Cele opt fețe ale pocalului aminteau de forma perfectă a templului din Ierusalim. Dar și de fortăreața neterminată a lui Frederic, și de construcția care arsese pe pământurile familiei Cavalcanti. Sub acvile erau Încrustate niște caractere grecești. Cizelată În Răsărit, așadar, probabil la Constantinopol. Însă cineva o stricase, zgâriind grosolan trei caractere latinești cu un vârf de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi vrut să fie el Însuși soarele, nemișcat În centrul unui planetariu orbitor. Își redeschise ochii și, din nou, strălucirea cupei, pe care nu o lăsase din mână, i se impuse În minte. Se gândi la opera lui, Încă neterminată. Dovadă evidentă a limitelor sale de poet, Își zise cu amărăciune. Putea fi oare aceea soluția atât de căutată pentru paradisul lui? O cupă imensă de aur, aceeași cu a sacrificiului lui Frederic, dar vastă cât o mie de ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țesătură aurită învolburându-se precum o spumă care-i mângâia gâtul, între gulerul bluzei și pielea dezvelită. Se opri după aceea în fața rămășițelor steagului, aranjă cu naturalețe florile veștejite într-o glastră, șterse cu un aer indiferent tabla și versurile neterminate, apoi îi zâmbi primarului care stătuse nemișcat, furat de acest surâs de 20 de ani, în timp ce în cel puțin cincisprezece locuri oamenii își tăiau gâtul și mureau zilnic cu miile, departe de orice surâs feminin, pe un pământ devastat, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dat mai degrabă un sentiment de bucurie, calm și mângâietor, ca atunci când un doctor bătrân, pe care îl știi din copilărie, te examinează pentru a afla ce te doare. — Nu m-ați întrebat niciodată dacă... Și lăsă și această frază neterminată. Buzele i se mișcară puțin, iar pleoapele i se zbătură pentru un moment, sub efectul luminii. Știam bine despre ce voia să vorbească. Ne înțelegeam pefect. — Aș fi primit un răspuns? l-am întrebat, rostind încet cuvintele, cum o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
imediat. Anna își scoate chiloții și dă indicații scurte despre poziția care trebuie adoptată. Acum e clar că nu i se scoală, era de așteptat, asta mai lipsea! Frica și excitația pot să‑l termine de tot pe un om neterminat. Și asta tot eu trebuie să fac, hă? În sfârșit, în sfârșit se întâmplă ceva, se urnește și se mișcă, în timp ce Gerhard se înroșește și se albește puternic. La început se mai prăbușește de câteva ori ca un castel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
creștin! Cum ar fi putut un om să se apropie atât de mult de nebunie fără să fie atins de ea? Atins, adică discreditat... Pe acest principiu, săvârșind aceeași aproximație logică, unii conchid că tabloul ciumei din finalul poemului rămas neterminat se datorează unui martor direct, fiindcă este prea bogat în detalii morbide vizibile doar la fața locului. Prea multă precizie, prea multe culori, mirosuri, prea multă minuțiozitate, o prea bună cunoaștere a sufletului omenesc surprins într-un asemenea moment, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lumea efectuează niște variațiuni: trăsnetul, tunetul și vulcanii, germinația, reproducerea și pasiunea, foamea, setea și libidoul, sufletul, trupul și spiritul, limbajul, cuvântul și poemul, sănătatea, boala, moartea. Să nu trecem pe lângă ceea ce doar o privire pătrunzătoare ne dezvăluie: chiar și neterminat, poemul De rerum natura începe cu cuvântul „mamă” și se încheie cu cuvântul „cadavru”... -7- O dialectică a forțelor. Acestui vitalism îi vom adauga și o cinetică. Pentru că Lucrețiu propune o teorie a forțelor angajate într-o mișcare dialectică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
secolele ajung la mine, la tine, la el stârnind tainițele memoriei înscrise în fiecare picătură de sânge care ne scaldă și ne hrănește interioarele inimii, sufletului. LA INTRARE Gânditoare statui te invită să urci în furtuna coșmarului sau în rugăciunea neterminată pentru dăinuire a unui get, zvârlit brutal spre nemurire Sub împovărate lespezi Sub valuri de neuitare Zac amarele noastre oglinzi! --------------------------------------------- Elena ARMENESCU București 25 august 2013 Referință Bibliografică: Elena ARMENESCU - MEMORIA STATUILOR (POEME) / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
pericolele și nedreptățile. S-a născut la 18 martie 1921, în Glăvile-Piteșteana, jud. Vâlcea. Studii a făcut la Seminarul ,,Central"(1933-1941), cu bacalaureat la Liceul „Mihai Viteazull"din București; studii superioare la Facultatea de Medicină și Conservatorul din Cluj (1944-1946, neterminate), la Facultatea de Teologie din București și Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu (licențiat în 1948). Tuns în monarhism la mânăstirea ,,Antim"din București (2 februarie 1942) și hirotonit ierodiacon (15 martie 1942), diacon la mânăstirile Polovragi și Baia de Arieș
MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364442_a_365771]
-
modern- nu își transpune concepția despre lume într-un poem, ci ajunge la această concepție prin el. Dacă pentru mine poezia filosofică este o poezie interioară, extinsă în subconștient și în absconsul ideilor, pentru Tudor Vianu această poezie este exterioară, neterminată, eșuată, un concept negative în definirea căruia sunt rechemate și verificate distincțiile principale de la început între poezie și filosofie. Trebuie subliniat în această fază a lucrării noastre că ideile reprezintă un mod de adâncire a viziunii poetice cu condiția să
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
pentru a-l opri să achite consumația. - Nu mai știu cine a făcut invitația, dar eu sunt mai localnic decât tine, deci gazdă..., te rog! Au ieșit veseli din restaurant și au mai zăbovit lângă mașină pentru a epuiza subiectele neterminate. Nu au obținut tot ce au dorit, fiecare de la celălalt, dar s-au declarat satisfăcuți și bucuria revederii i-a îndemnat să se invite reciproc, fără rețineri, pentru zilele următoare. În acest fel a aflat Gogu că, deocamdată, domiciliul stabil
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
2011 Toate Articolele Autorului Ziua a trecut... s-a înnoptat. Chipul tău nu-mi dispare din minte. Iubire, pată de ceară! De-ai ieși definitiv din viața mea, tot ai lăsa o urmă... Sunt multe lucruri care lipsesc, multe lucruri neterminate... Craiova Aprilie 2010 Referință Bibliografică: Iubire, pată de ceară! / Georgeta Nedelcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta Nedelcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
IUBIRE, PATĂ DE CEARĂ! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361524_a_362853]
-
barajului de la Paltinu, exista trasă în sat și apă curentă, chiar dacă existau și fântâni, însă fiind vară, preferau o baie în Florei în locul unei ape fierte la aragaz și o îmbăiere în albia din tablă zincată, ținută în baia lor neterminată încă. Nu erau așa de bogați încât să-și permită construirea unei băi adevărate cu duș sau cadă dintr-o dată, așa că după decesul tatălui, ce se începuse la baie, așa a rămas. Știau ele undeva, după niște copaci, un loc
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]