839 matches
-
murmur, ca și cum cineva mi-ar șopti la ureche: „Nu vei ucide acest copil!“ Cevriye s-a tras Înspăimântată Înapoi, Feride a tușit nervos În șervet, Banu a Înghițit cu greutate, iar Gülsüm s-a Încruntat. Numai Petite-Ma a rămas netulburată, cufundată Într-o lume mai bună și, terminându-și supa, a așteptat cuminte felul următor. — Și după aceea... și-a continuat Zeliha povestea, vocea aia misterioasă Îmi poruncește: Oooo Zeliha! Oooo tu păcătoasa familiei Kazanci, a acestei familii de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai să fii reportera noastră de război, s-a entuziasmat Anti-Khavurma, Însă a urmat o pauză și mai lungă fiindcă nimeni nu a gustat gluma lui. Armanoush s-a lăsat pe spătarul scaunului. Departe În liniștea nopții putea auzi respirația netulburată a tatălui ei și foiala bunică-sii În pat. Și-a simțit trupul alunecând Într-o rână, de parcă o parte a sa tânjea să stea În scaunul ăla toată noaptea și să savureze plăcerile insomniei, pe când cealaltă parte a sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lângă ușă, privind Înăuntru. Când se strecurase afară din bucătărie? De când Îi urmărea? Obrajii băiatului erau Îmbujorați de intensitatea furiei Împotriva soldaților. Însă ceva din expresia lui ascundea mai mult de-atât. Chipul tânăr al lui Yervant părea straniu de netulburat și oarecum Înțelept. Hovhannes Stamboulian i-a zâmbit fiului lui, Încercând să-l convingă că lucrurile erau În ordine și apoi i-a făcut semn să se Întoarcă la maică-sa. Însă Yervant nu s-a mișcat. — Mi-e teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sunt semi-insomniacă, trăiesc prea mult În capul meu. Nu-mi vine să cred că tot rahatul ăsta mă urmărește Încă În somn, și aici, și după ce mi-am dat demisia. Poate fi și mai rău, crede-mă, spuse Desert Rose netulburată. Pe mine mă urmăresc oamenii, și asta când sunt trează-trezuță. Ce vrei să spui? — O clientă nebună din New York mă hărțuiește Încontinuu. Ți-am spus că mă dă În judecată. Am lucrat Împreună la un proiect, ea nu a plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Dacă vin, am nevoie de un etaj Întreg. Trebuia să-l facă să-nțeleagă foarte clar că, deși era atât de dezarmant de fermecător, nu voia sub nici o formă să-și petreacă noaptea În aceeași cameră cu el. Matthew părea netulburat. — Poți avea o cameră separată, un etaj separat, o aripă separată sau chiar o casă separată. — Serios? Întrebă ea contrariată. — Ai Încredere În mine! o provocă el. Bărbații ar spune orice ca să ademenească o femeie acasă, nu-i așa? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
el. Nu avem mașină, iar cheile de la rulotă sunt la el. — Asta se poate aranja, zise Kitty. Din nou o copleșea antipatia pentru Charlie și trebuia să facă eforturi mari să nu se vadă. Se Întoarce el, zise Desert Rose netulburată. Să mai așteptăm puțin. Îl cunosc pe Charlie, ar fi nepoliticos să plecăm fără el. Pe la două noaptea, Charlie apăru din senin. Își puseră toți hainele, gata să meargă În sfârșit la culcare, dar Charlie voia să mai stea. Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui Diane. — Hei, cum te cheamă? — Dick. — Dick? Bineînțeles, cum altfel! Îi șuieră Diane lui Kitty. Nu că n-aș avea nevoie de una În noaptea asta... scuză-mi gura spurcată. — Dick, Îmi place la nebunie locul ăsta, zise Kitty, netulburată de comentariile prietenei sale. Am fost aici aseară, la petrecerea pentru târgul de artă... și nu a trebuit să așteptăm... de ce? — Aseară a fost o petrecere privată, În seara asta e altceva. Intri doar dacă vreau eu. Orgoliul său se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
A ridicat din umeri. Mă rog, dar eu trebuie să-mi fac meseria. Ați avut febră de când ați venit aici? — Nu. — Dar amețeli? — Nu. — Dar greață? — Nu. Adică, uneori. Acum, de pildă, m-am corectat ca să-l iau peste picior. Netulburat, a scos din buzunarul halatului un carnet de rețete și un stilou elegant și a început să scrie fără să-mi mai dea nici o atenție. Când s-a ridicat, a lăsat rețeta pe masă. Sonia mirosea numai a coniac pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zise Belbo. „Iar În cazul ăsta, care ar fi Refugiul?“ „Cele șase grupuri se instalează În șase locuri, dar numai unul e numit Refugiul. Curios. Asta Înseamnă că În celelalte locuri, cum ar fi Portugalia sau Anglia, templierii pot trăi netulburați, chiar și sub alt nume, În timp ce În acesta se ascund. Aș spune că Refugiul e locul unde s-au refugiat templierii din Paris după ce au abandonat Templul. Și cum, pe deasupra, mi se pare și economicos ca parcursul să meargă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
concentrare. Ce face ca unii să fie atît de implicați și alții nu? Wakefield se tot Întreabă deși Își dă seama că atari generalizări pot aluneca pe o pantă foarte periculoasă. — Eu nu fac chestii din astea, continuă Farkas complet netulburat, pentru că acum sînt foarte ocupat. Poată că la anul o să mă concentrez pe ce spui tu, filantropie, sau poate chiar... cuvîntul ăla oribil pe care-l folosești tu tot timpul, Paulee... fericire. Am să studiez fericirea timp de douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Întunericul, Wakefield se așază la fereastră, pîndind intrările clădirilor de peste drum. Oamenii vin și pleacă din clădirea lui, aducînd pungi de la băcănie, ieșind În oraș. Nimeni nu intră și nu iese din clădirea nebunului. Somnul lui Wakefield este minunat de netulburat, pentru prima oară de la Întoarcerea lui În oraș. Dimineața face o baie În piscina ovală, face un duș, apoi trage cu ochiul printre șipcile obloanelor. Camionul nebunului e parcat afară, el trebuie să fie Înăuntru, ciocănind. Wakefield ia micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
l întindea fiicei ei de șase ani, Lottie, care se bălăcea fericită în baia casei lor în stil georgian. Lottie fusese un tertip și o asigurare bine-venită că Henrietta își putea continua viața de huzur cel puțin încă zece ani, netulburată de perspectiva de a merge la lucru. Ce-a mai făcut? întrebă Sophie. — Respinge bărbații. — Vrei să spui, respinge genul de bărbați cu care ai vrea tu s-o vezi, remarcă Sophie, cu înțelepciunea celor șaisprezece ani ai săi. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Începu să aibă frisoane și știu că trebuia să se bage în pat. — Îmi pare rău că-ți fac asta în weekendul tău special, se scuză. — Nu-ți face griji. Ce era uimitor la Laurence era că părea cu adevărat netulburat. Jack, care era cu mult mai puțin cavaler, s-ar fi înfuriat la culme. Fran nu observă perdelele cochete de creton de la patul dublu sau faptul că așternutul fusese desfăcut și cămașa ei de noapte așezată pe pernă în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
simți ispitită să fugă din încăpere fără să fi pus întrebarea. — Aștept. Fran își luă inima în dinți. — În această epocă în care par să existe teste pentru orice, e posibil să afli identitatea tatălui unui copil? Profesorul Fay părea netulburat. — Nimic mai simplu. De îndată ce s-a născut copilul, se compară ADN-urile. De fapt, adăugă Fran încet, voiam să spun înainte de a se naște copilul. — Aha. Îl simți din nou privind-o stăruitor. E simplu ca bună-ziua. Prin amniocenteză sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de-a o alina, se simțea infinit mai bine. O iubea cu adevărat. De ce naiba simțea nevoia să-i ascundă existența copilului? — Laurence, cred că ar trebui să-ți mărturisesc ceva. — Serios? Zâmbi văzând aerul ei grav. Întâlni privirea lui netulburată, tandră, plină de dragoste și preocupare față de ea. — Da. Știi, tocmai am descoperit că suntă Un zgomot asurzitor venind din bucătărie îi făcu să se desprindă unul de altul și să alerge să vadă ce se întâmplase. Ralph stătea în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
face rău și că se învârte camera cu ea. Cineva din spate o prinse la timp. Își croi drum prin mulțime înspre ieșire, fără să-i pese de ce gândeau oamenii. De bună seamă, Jack n-avea să urce pe scenă netulburat să accepte premiul. Nu când știa câte luni chinuitoare lucraseră la acel articol, făcând toată munca pentru ca el să-și poată face numărul. Dar netulburat era un eufemism. Jack părea că e încântat la culme, ca un școlar care strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i pese de ce gândeau oamenii. De bună seamă, Jack n-avea să urce pe scenă netulburat să accepte premiul. Nu când știa câte luni chinuitoare lucraseră la acel articol, făcând toată munca pentru ca el să-și poată face numărul. Dar netulburat era un eufemism. Jack părea că e încântat la culme, ca un școlar care strânge în brațe o comoară ascunsă. Între timp ajunsese la ușă. Jack se afla pe scenă, dând mâna cu primarul. Fran îi mai dădu o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Corbul își măsură pasul, scrie-n zăpadă nou testament, sau poate o veste cerească, pentru cineva care ar trece prin țară și n-a uitat de tot să cetească. Noi, oamenii, noi am uitat. [1937] * IEZERUL În pâlnia muntelui iezerul netulburat ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis. Oglindește un zbor prea înalt și ceasul curat ce i-a fost odată promis. Cată lung Ochiul spre Nord și spre vârste, și mulcom apoi spre vânătul cer. Visează-n amiazi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
că e o idee minunată, nu-i așa, domnule T.? Întreabă el, depunînd mici sărutări jucăușe pe gîtul copilului. Nu, nici În ruptul capului. Nu-mi pasă cît de obosită sînt, cît de Îmbietoare e perspectiva unei nopți de somn netulburat, n-am de gînd s-o las pe femeia asta să aibă grijă de fiul meu cînd nu sînt și eu prin preajmă. Cu trecerea timpului, lucrurile nu par decît a merge din rău În mai rău. — O urăsc, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
blajină preistorie baba. La cincizeci și cinci de ani trecuți, bătrâna epavă ducea acum o existență pașnică. Se trezea În zori, se plimba pe dealuri, observa păsările. Apoi se așeza În fața unei cești de cafea cu calvados, Își răsucea țigări, netulburat de foiala din jur. Atelierul de acuarelă era abia la ora zece, avea tot timpul să discute. — Ca vechi spațiot... (Bruno râse pentru a stabili o complicitate mai curând fictivă), probabil Îți amintești de Începuturile Locului, de eliberarea sexuală, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Trebuie să retractez foarte, foarte repede. Și totuși subtil, ca să nu-și dea seama că de fapt mă repliez... — Nathaniel, zic făcând eforturi să rămân calmă, mi-ar face mare plăcere să ies în oraș cu tine. — Bine. Pare total netulburat. Ce zici de vineri seară ? — E perfect. În clipa în care îi surâd, am revelația bruscă a faptului că mi-e foame. Trag platoul cu plătică spre mine, îmi iau cuțitul și furculița și încep să mănânc. PAISPREZECE Până vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vor ei, dar după ce pleacă, fă ce vrei tu să faci, i-am spus, deși mintea Îmi stătea numai la jocul acela cu mine, pe care neamul lui Îl juca de pe vremea când era N’jamo copil. Iar N’jamo, netulburat: - Hm. Păi, dacă oamenii de rând Învață cuvinte, cum crezi că am să-i mai țin În mână? Oamenii mei știu ceva de la mine, vor afla ceva de la tine și vor Învăța ceva și de la cei ce ți-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se scutură de apă cercetând încăperea cu privirile. BĂRBATUL CU ZIARUL: Puf! Ce vreme! (DOAMNA CU VOAL și-a ridicat voalul și-l privește pe BĂRBATUL CU ZIARUL. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide ochii, apatic. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte netulburat la violoncel.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Frecându-și mâinile, căutând un loc care să-i convină, adresându-se către toată lumea.): Așteptați de mult? BĂTRÎNUL CU BASTON (Schimbând o privire cu DOAMNA CU VOAL.): De vreun ceas. DOAMNA CU VOAL (Cu întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU VOAL: Exclus. Nu e nici una, nici alta. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ș-atunci ce e? DOAMNA CU VOAL: Poate să fie orice. BĂRBATUL CU ZIARUL: Aha! Atunci m-am lămurit. DOAMNA CU VOAL: Păi, nu? (Pauză. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL cântă netulburat la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Oricum, e interesant că execută fără partitură. BĂRBATUL CU ZIARUL: Da, nu e rău. DOAMNA CU VOAL: Are totu’-n cap. Și ăsta-i un talent. BĂRBATUL CU ZIARUL: Taică-meu, săracu’, știa să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De ce să se supere? E dreptul nostru să fie liniște. (Către DOAMNA CU VOAL.) Nu? Nimic mai înalt decât liniștea. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar, își culege arcușul de pe scaun și reîncepe să cânte netulburat.) BĂRBATUL CU ZIARUL (După ce așteaptă încremenit câteva secunde.): A, nu, că asta e prea de tot! BĂTRÎNUL CU BASTON (Pe jumătate amuzat.): Înseamnă că e pornit rău. DOAMNA CU VOAL: Oricum, parcă sună mai bine acum. BĂTRÎNUL CU BASTON: Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]