1,553 matches
-
în expresii, dar în cronici întreprinde o analiză atentă, mai detașată, de obicei în limitele urbanității. În epocă a fost un critic de autoritate. S-a pronunțat și despre Năpasta lui I. L. Caragiale, recunoscându-i virtuțile literare, dar socotind-o neverosimilă mai ales sub raport psihologic. Susținea și o cronică muzicală, dovedind pricepere și gust. Era, de altfel, un pianist cu manifestări concertistice la Ateneul Român și un compozitor ale cărui melodii s-au bucurat de popularitate. A compus și muzică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
mele eului meu identic"12. După cum o subliniază și Strawson 13, este într-adevăr vorba de o unitate a atribuirii, aceasta din urmă fiind întemeiată în actul sintezei (într-o relație de contiguitate care supune cei doi termeni unei apropieri neverosimile dar cuceritoare prin de la sine înțelesul ei). Se presupune în urma unui salt argumentativ direct că tot ce este unificabil în cogniție ajunge să aparțină de fapt centrului către care tinde, adică se trece de la o constatare metodologică la un rezultat
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Să fi fost ea atât de naivă, după cum aprecia Aristotel? Dacă luăm în seamă geniul investit de pitagoreici în mai toate cercetările lor matematice și meticulozitatea cu care erau desfășurate, o atare superficialitate din partea lor ni se pare cu totul neverosimilă. Capitolul IIItc "Capitolul III" Curriculumul eironic și metoda maieuticătc "Curriculumul eironic și metoda maieutică" 3.1. Primul teoretician al curriculumuluitc "3.1. Primul teoretician al curriculumului" Au existat curricula explicite și teorii curriculare de felul celor construite de Bobbitt și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
oportuniste. Ca și în romanele precedente, autoarea nu adâncește conflictele și psihologiile, rezumându-se la istorisiri complet nerelevante despre fiecare personaj în parte, relatând „fapte eroice” sau întâmplări plicticoase, menite a suplini atmosfera diferitelor medii sociale. Și aici neprevăzutul, senzaționalul, neverosimilul invadează realitatea. O dezbatere-parabolă în jurul raportului dintre individ și societate, oricare ar fi ea, și a iluziilor pe care acesta și le făurește despre libertate încearcă S. în Bricheta roz (1985). Construit schematic, tributar ideologiei din plină „epocă de aur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
à la Râmaru, personaj „dubios” și ideologicește, ostil eticii socialiste și idealului „omului nou”. Lumea de la fereastră (1983), roman educativ-picaresc, cu inserții de erotism și de aventură, este de fapt o carte de propagandă: cititorului i se înfățișează degringolada morală, neverosimil grotescă, a unui grup de români care, plecați în turneu în Italia, ca membri ai unei formații de dansuri folclorice, după ce s-au arătat o vreme foarte „vigilenți” față de eventuale tentații de a rămâne în Occident, comit în cele din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
căpitan, pedeapsa... crima..., legea, bolborosi Apostol Bologa, speriat de întrebarea căpitanului". În fapt, semnele artificialității de comportament și, implicit, de gîndire le avem încă din replicile care inaugurează, în roman, vorbirea lui Bologa, și care lasă să se audă, strident, neverosimil, o "voce a datoriei", placată și inumană. Surprinde maniera în care Apostol Bologa se lasă "vorbit" de un discurs care nu este al lui și în care se absoarbe orice responsabilitate individuală. Tot o formă de apărare, de propria judecată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
protejate între pereții lor. Sînt secțiuni operate în spațialitatea reconfigurată cu mijloacele ficțiunii, în narațiune. Sînt locuri paradoxale, împlinind simultan o "scriere" exterioară, vizibilă și una deductibilă, a destinelor care se atașează existenței lor. Li s-a inoculat o transparență neverosimilă. Zidurile lor trainice, iluzia "reliefului" mural pe întinderea nedeterminată a unei așezări labirintice par a se lichefia sub unghiul primei priviri scrutătoare. Unghiul vederii se ajustează potrivit situației diegetice, relevînd postura de privitor, de privit, de simplu trecător sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
prea puternic, efectul devine unul specular, ca și cînd discursul interior al personajului s-ar folosi de privilegiul distanțării, pentru a oglindi evaluativ istoria de pînă aici a propriului său "rol". Prea plastic în expresia imaginii despre sine, personajul reflectează neverosimil. Dar acesta este stilul romanului, prețios și voit excesiv. Armătura sa argumentativă nu justifică personajul, ci îl copleșește cu o sarcină vizionară care nu-i este pe măsură. Altfel, "fluieratul" lui Walter revine la aceeași partitură a libertății celibatare, străvezie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o nouă viață care se confundă cu boala învinsă prima dată, cînd a fost tratată de Walter pentru neurastenie -, Lenora se confruntă apăsător cu ostilitatea locului în care se știe străină. Nici situarea maritală convențională, în apartamente separate, nici sfiala neverosimilă a relațiilor conjugale nu sînt altceva decît expresia tolerării unui locuitor efemer. Văzută sub această tensiune, prezența Lenorei în palatul / sanatoriu apare dramatic încorsetată (autoarea nu ezită să asocieze un complement material acestei evidențe sufocante: "Strînsă în corset încă de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
el, chinuit de țărișoara lui, agresiv și docil, maleabil în mîinile destinului care-i joacă feste, plutește deasupra-ne, în proporția de aur a construcției care l-a destinat artei. Caragiale nu a sperat decît această înțelegere: a artei lui neverosimile, iar nu a virtuozității mimetice, aceea care, într-un fel, a fost zidită în temelia atacurilor plecînd din ...actualitate! " Cel mai fluierat autor român", cum însuși se numea, cu umor, a trecut grațios peste toate malentendu-urile (unele de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
prin acest filtru al măsurii atăt școala, elevul și profesorul, căt și măsura însăși. În toate contează perspectiva, unghiul subiectiv sub care cade privirea pe lume, privire aproximativă, cu un risc asumat. Decantarea informațiilor despre realitate rămănănd în sarcina, adeseori neverosimilă, a timpului cu punerile sale în balanță ale lui ieri și azi, ale lui azi și măine. Trebuie să admitem că toți am fost elevi, dar nu toți suntem sau vom fi profesori. Acest truism diferențiază perspectivele, obligă la optici
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
preponderent unul de analiză psihologică, mai ales datorită protagonistului, „popa” Luca Stroici, care ascunde înlăuntrul său un adevărat „labirint sufletesc”. Luca Stroici se simte un intrus în familia Postelnicilor (soția sa, Lucreția, copiii Ioan și Ana) ceea ce naște în chip neverosimil atât gesturi combative - autoizolare, adoptarea unei înfățișări de estropiat sau, încă mai direct, construirea unei biserici (construcție abandonată pe parcurs) -, cât și o spaimă ce-i provoacă halucinații terifiante. Nici reacțiile personajului colectiv reprezentat de locuitorii urbei de pe malul Oltului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Informez că măsura luată de comun acord cu primăria locală, ca funcționarii ei și pensionarii să dea concurs poliției pentru împiedicarea vânzării mărfurilor în afara halei, a dat rezultat mulțumitor (subl.ns.)”. a.IX. Frecușuri între civili și militari poate părea neverosimil, între autoritățile civile ale ora ta dovadă stând unele documente arhivistice pe care le am cercetat. Astfel, căpitanul-intendent Ioan V. Bujor, comandantul Brutăriei de campanie nr. 15 (de care am amintit în episodul trecut), trimitea primăriei pe data de 24
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
poate anihila imboldul moral către binefacere. Se poate îndrepta și către strămoși. Aceștia trebuie apărați contra atacurilor, acuzațiilor și desconsiderării. Nerecunoștința unui om față de filantropul său poate merge într-atât de departe până la a-l urî (nerecunoștința calificată). Pare, totuși, neverosimil ca filantropia manifestată să poată atrage un dușman. Despre emoții moția reprezintă un fenomen complex care realizează orientarea proceselor somato-psihice prin reacții organizate ca finali tate și semnificații. Condiție primordială a vieții, emoția este un mod de existență a conștiinței
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
fi crezute prin experiența noastră. Pe de altă parte, poveștile despre proprii eroi și zei sunt fără îndoială adevăruri eterne. În acest sens, pentru un creștin, învierea lui Iisus este o hierofanie, în timp ce învierea lui Osiris este considerată o poveste neverosimilă. Diferența dintre cele două abordări constă în înrădăcinarea mitului în credințele grupului. Deși un creștin nu va crede niciodată faptul că Osiris a procreat după moartea sa fizică, iar pentru un egiptean nașterea lui Iisus din Fecioara Maria și învierea
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
427 "Ideea infinitului este modul de a fi infinirea infinitului. Infinitul nu este mai întâi, pentru a se revela apoi. Infinirea sa se produce ca o revelație, ca o punere în eu a ideii sale. Ea se produce în faptul neverosimil în care o ființă separată fixată în propria identitate, Aceluiași-ul, Eul, cuprinde în sine ceea ce nu ar putea nici cuprinde și nici primi prin simplul fapt al identității sale." (Ibidem, p. 9). 428 Ibidem, p. 22. 429 Ibidem, pp.
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
are nevoie și de existența unui mediu favorabil al Învățării. In acest context, a vorbi despre violență acolo unde ne așteptam să găsim cele mai bune condiții pentru formarea și dezvoltarea armonioasă a personalității poate părea un fapt cel puțin neverosimil. Violenta școlară este, din punct de vedere statistic, cea mai frecventă conduită de devianță școlară. Mass-media, cercetările și statisticile oficiale sesizează o creștere spectaculoasă a fenomenului În ultimile trei decenii În mai multe țări ale lumii. Din acest motiv escaladarea
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
câteva efecte comice notabile. Nuvele ca Popa Timofte Bondoroagă și Chira mențin un bun echilibru între tabloul de gen și intriga foiletonistică. D. a scris însă multe alte nuvele năpădite de sentimentalism, de prolixe însăilări, de cugetări banale și acțiuni neverosimile, utilizând din plin clișeul romanțios și idilic. Cea mai ambițioasă, Lake Buturugă, nu era decât un plagiat după o nuvelă a lui A. Theuriet. Dacă ar fi rămas la proza de observație caracterologică, în care portretul se concentra în câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
i se comunice măcar ce a constatat radarul. Ba chiar ar fi trebuit să ne dovedească sonor că într-adevăr am fost surprinși și măsurați de radar. Neavând niciun aparat de comunicare asupra lui, spusele milițianului ni s-au părut neverosimile, mai ales că noi nu depășiserăm viteza legală. I-am atras atenția milițianului că trebuie să dovedească ceea ce susține. Trei persoane adulte se aflau în mașina noastră ca martori. În orice țară civilizată e greu să găsești un polițist care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
F. mărturisește lecturi atente din Kierkegaard și Papini), trăirile relevă o discontinuitate programatică, sugerând o psihologie nebuloasă. Totuși nu lipsit de luciditate, eroul își etalează calm, oarecum neutru, reacțiile extravagante, glisând de la ridicol la cinism ori căzând într-o ingenuitate neverosimilă. Caracteristică îi este intensa bucurie în fața vegetalului oricât de umil și a feminității abia înmugurite. Însă nu introspecția ori monologul lăuntric predomină în Interior, ci dialogurile, în care se strecoară câteodată o notă de absurd. Folosirea unor cuvinte improprii, neglijarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
pentru ajutorul acordat. Doamna Roosevelt insistă să viziteze o închisoare și este condusă la Butîrki. Aici este invitată într-o celulă, "la întâmplare", unde se află douăzeci și cinci de deținuți. Aceștia fuseseră izolați de ceilalți și avuseseră parte de un tratament neverosimil pentru locul în care se află, fiind îngrijiți și hrăniți pe săturate. În celulă domnește o curățenie sclipitoare, există etajere cu cărți (unde, alături de Marx și Engels stau Sfântul Augustin și Toma d'Aquino), inclusiv icoane și cărți ce reflectă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
povestirii, care lasă loc pentru meditație: "Veteranul se îndesă și mai tare în bancă. Capul, ba și umerii i se afundară parcă în corp. Degetele neputincioase îi atârnau rășchirate. Paltonul descheiat atârna și el. Pântecele umflat ca un balon sălășluia neverosimil în curbura șoldurilor"207. Simplitatea și naturalețea povestirii ascund sensuri profunde. Ce păcat este titlul unei schițe despre proliferarea minciunii în societatea sovietică. Informațiile furnizate la început sunt destul de vagi. Într-o instituție, Anna Modestovna așteaptă să se termine pauza
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cum ajung unul în altul persoana necreată și natura creată. Pentru ca religia creștină, mulțumită mitului Mîntuitorului răstignit, să poată determina comunicarea între ele a categoriilor filosofice (sau a trăsăturilor culturale) care o precedau, a trebuit să ofere o reprezentare unei neverosimile mediologii și forță de dogmă contradicțiilor logice pînă atunci de nedepășit. Într-adevăr, în fața Omului-Dumnezeu un spirit de analiză normal constituit, instruit după principiile grecești ale identității, ale non-contradicției etc., trebuia să înfrunte un soi de aporie: dacă este om
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
meșteșugită, pentru a se potrivi cu schema preconcepută a preconcepției, conform canoanelor polițiste ale istoriei la viitorul anterior. Asta a făcut la noi Marcuse, "inspiratorul lui Mai 1968". Studenții parizieni l-au descoperit în iunie. A doua observație: oricît de neverosimil ar părea, în miezul acțiunii, actorii și martorii aderă spontan la postulatul platonician. Așa-zisele "e greșeala lui Rousseau, a lui Voltaire", "e greșeala lui Gide" și a "minciunilor care ne-au făcut atîta rău", e greșeala lui Sartre și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Când am realizat că n-am să mai aud niciodată ca lumea, au început să-mi apară în auz glasuri pe care le credeam uitate, cărora, la timpul apariției lor, nu le-am dat prea mare importanță. Era un proces neverosimil, întocmai aceluia amintit cu ultimele clipe din viață. Bănuiesc. Nu-mi trebuie lamentații. E cel mai ușor să te victimizezi, acum ar trebui doar să încerc să înțeleg ce mi se întâmplă. Pierderea unui simț potențează altele. Am cunoscut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]