582 matches
-
19, în Filocalia..., vol. X, p. 97) „Nu credința cea din învățătură eliberează pe om de mândrie și de îndoială, ci cea care vede și răsare din înțelegere și se numește recunoașterea și arătarea adevărului”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 58, în Filocalia..., vol. X, p. 306-307) „Iar credință numim nu pe cea prin care crede cineva în deosebirea ipostasurilor dumnezeiești și prea închinate și în firea mai presus de toate și proprie a dumnezeirii și în întruparea minunată
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a zis: De veți păzi poruncile Mele, vă voi trimite vouă pe Mângâietorul, Duhul adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească și Acela vă va învăța pe voi tot adevărul (In. 14, 15-16). (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 65, în Filocalia..., vol. X, p. 337-338) „Să nu ne lăudăm deci zicând că suntem credincioși. Căci în acest caz vom fi judecați ca oameni fățarnici și necredincioși. Din cele din afară se arată credința cea nearătată, care locuiește
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Cunoștința se întreabă dacă se poate împlini ceea ce cunoaște, pe când credința nu se întreabă dacă se poate împlini aceasta în baza legilor naturii; ci se încrede în puterea lui Dumnezeu. (n.s. 376, p. 321) footnote>. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 321) „Prin acestea cunoașterea e păzită în hotarele firii și nu se încumetă să treacă peste hotarele ei nicidecum. Iar credința trece cu putere peste acestea<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Credința mobilizează
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
toate le are prin credință, precum s-a scris: Oricâte veți cere în rugăciune cu credință, veți lua (Mt. 21, 22). Și iarăși: Domnul aproape este, de nimic să nu vă îngrijiți (Filip. 4, 5). (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 323-324) „Cunoștința caută pururea meșteșuguri (metode) de păzire a celor ce au dobândit-o pe ea. Iar credința zice: De nu va zidi Domnul casa și nu va păzi cetatea, în zadar ar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și al robiei de stihii, ci ne ridică la libertatea față de ele și deci în duhul îndrăznelii de fii ai lui Dumnezeu, Care ne apără de toate, pentru viața veșnică. (n.s. 383, p. 324) footnote>”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 324) „Cunoștința nu e de defăimat, dar credința e mai înaltă decât ea. Și când defăimăm, nu defăimăm cunoștința, să nu fie, ci vrem numai să deosebim modurile strâmbe ale ei, prin care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
credința e mai înaltă decât ea. Și când defăimăm, nu defăimăm cunoștința, să nu fie, ci vrem numai să deosebim modurile strâmbe ale ei, prin care merge împotriva firii și se înrudește cu cetele dracilor”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 326) „Dar deocamdată se cuvine să știm că credința și lucrările ei sunt mai înalte decât cunoștința. Și că însăși cunoștința se desăvârșește în credință și dobândește putere să urce în sus și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
desăvârșit, ceea ce-i din parte va înceta (1 Cor. 13, 9). Credința, deci ne arată ca prin ochi adevărul desăvârșirii și prin credință aflăm acele lucruri necuprinse, dar nu prin cercetarea și prin puterea cunoștinței”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 327) „Din această cunoștință vine îngâmfarea și trufia; căci ea pune pe seama ei tot lucrul bun și nu-l pune pe seama lui Dumnezeu<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Gustarea și hrănirea în continuare
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
este cu mine (1 Cor. 4, 15). Iar ceea ce a zis fericitul Apostol: Cunoștința îngâmfă, a zis despre cunoștința care nu este unită cu credința și cu nădejdea în Dumnezeu și nu despre cunoștința adevărată”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 63, în Filocalia..., vol. X, p. 331) Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut „Spune Scriptura că cel credincios în puțin, e credincios și în mult (Lc. 16, 10). Dacă ai fi crezut cuvântul meu, m-ai
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și credință neclintită câștigă cineva din încercări prin cercarea (experiența) ajutorului dumnezeiesc, pe care l-a primit de multe ori. Prin aceasta se face neînfricat și dobândește curaj din încercări și din deprinderea cea dobândită”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 48, în Filocalia..., vol. X, p. 251) Îndoiala în credință „Pentru iubirea de străini și pentru evlavia sa, Lot a scăpat din Sodoma, în timp ce toată împrejurimea a fost pedepsită cu foc și pucioasă (Fac. 19; 2 Pt. 2, 6-7
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în Filocalia..., vol. IV, p. 187) „Dacă Dumnezeu s-a jurat odinioară că cei neascultători nu vor intra întru odihna Sa și ca urmare nici nu au putut intra din pricina necredinței lor, cum vor putea să intre vreunii prin singura nevoință trupească, fără de credință, întru odihna nepătimirii și întru desăvârșirea cunoștinței, când vedem pe mulți neputând să intre și să se odihnească de toate ostenelile lor? Drept aceea, trebuie să se cerceteze fiecare de nu cumva este întru sine o inimă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cunoștinței<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Odihna nepătimirii e legată de cunoștința ce vine din credința fermă, pentru că ea face clară și sigură legătura sufletului cu Dumnezeu cel personal; îi dă conștiința odihnei în iubirea Lui nesfârșită și nemijlocită. În nevoințe omul se simte încă departe de Dumnezeu; el luptă încă cu patimile, neavând pe Duhul deplin în el. (n.s. 60, p. 301) footnote>, ca nu cumva să cadă în vechea pildă a neascultării și să pătimească aceleași lucruri ca și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cap. 131, în Filocalia..., vol. I, p. 247) „... cel ce crede, chiar dacă nu va dobândi aici ceea ce caută, poate din negrijă, sau din altă pricină, în ceasul ieșirii este cu neputință să nu se umple de rodul credinței și al nevoinței, și să nu vadă slobozirea, care este Iisus Hristos, răscumpărarea și mântuirea sufletelor, Cuvântul Dumnezeu-Omul<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Iisus este eliberarea, căci El este liber și izvorul din care emană toată puterea libertății sau a puterii asupra patimilor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Dar nu se poate spune cât de mare va fi durerea omului care, împotriva tuturor așteptărilor, se vede chinuit, omul care a trăit pe pământ în sărăcie, ca să fie bogat pe lumea cealaltă, omul care a îndurat pe pământ toate nevoințele fecioriei, ca să dănțuiască pe lumea cealaltă cu îngerii; nu se poate spune deci cât de mare va fi durerea acestuia când se va vedea deodată și pe neașteptate pedepsit din pricina faptelor pentru care nădăjduia să se bucure de nenumărate bunătăți
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
va vedea deodată și pe neașteptate pedepsit din pricina faptelor pentru care nădăjduia să se bucure de nenumărate bunătăți. Socotesc că va fi chinuit atât de conștiința lui, cât și de foc, când va vedea că cei care au îndurat aceleași nevoințe ca și el trăiesc împreună cu Hristos, iar el este pedepsit cumplit pentru aceleași fapte pentru care ceilalți se desfătează cu bunătăți nespuse, când va vedea că el, care a trăit ca un sfânt, este chinuit mai mult decât desfrânații și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
scrie despre faptele stăpâniilor. Lasă scrisoare de socotit Însăși Ilie Neacșu de la foaia Europa și, argăsit de dor, așază slova-n aldină: „Pe trădătorii de neam numai comunismul ar ști să-i tragă la răspundere”. Dară toți ne tragem după nevoința laudei celui veșnic. Că noi, sfetnicii, În vârful ceriului Îl cocoțăm pe Vodă, orișicum și când s-o chema el. „Pe cînd, ce ne-a lăsat Ceaușescu, cine poate face un inventar?” scrie același Neacșu, directoriul Europei, cu tâmpla neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar consimți la ceea ce nu poate intra în prevederile sale la epoca când contractează? Orice om onest se obligă în credință de a plăti și cu toate acestea clauza penală îl silește a prevedea neplata. Sila nu este voință și nevoința este negațiunea libertăței. Dacă pe lângă aceste considerațiuni filozofice ne-am uita că în sistemul actual al legislației noastre este posibilă o clauză penală care să curgă de drept, fără somațiune sau chemare în judecată, tot în virtutea libertăței convențiunilor, atunci spectacolul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noastră, oricine înțelege că drumurile însemnate de mai înainte ale dezvoltării ei economice nu se pot altera din direcția lor prin piedici intenționate sau pregătite de România. Nu credem ca interesele noastre dunărene să fie câtuși de puțin primejduite prin nevoința sau împrotivirea României de-a conlucra cu noi; dar tânărul regat e amenințat de grea pagubă daca sferele lui determinante vor continua, după cum se vede din discursul tronului, de-a renunța la orice obiectivitate, înțelegere și moderațiune. Tot ce spune
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mai bun medicament În orice Încercare a noastră este cuge‑ tarea la Încercările cu mult mai mari prin care au trecut semenii noștri și mai ales sfinții Bisericii noastre. Din scrierile proprii Spiritualității Ortodoxe aflăm că asumându‑ne noi asceza, nevoințele trupești și sufletești, ne Îndreptăm pornirile rele și ne despătimim, curățind orice urmă a răului din noi. Greutatea și durerea nevoinței duce la o stare de acalmie, de liniște, de pace și bucurie, de nădejde și de putere În a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
semenii noștri și mai ales sfinții Bisericii noastre. Din scrierile proprii Spiritualității Ortodoxe aflăm că asumându‑ne noi asceza, nevoințele trupești și sufletești, ne Îndreptăm pornirile rele și ne despătimim, curățind orice urmă a răului din noi. Greutatea și durerea nevoinței duce la o stare de acalmie, de liniște, de pace și bucurie, de nădejde și de putere În a răbda. Atunci când creștinul nu se nevoiește, nu practică nici un fel de asceză, spre purificarea și folosul trupului și a sufletului, Dumnezeu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
că „un anume Apoloniu după nume, negustor de meserie, după ce a părăsit lumea și s‑a așezat În muntele Nitriei, neputând Învăța nici vreo meserie, nici să se deprindă cu scrisul, trăind douăzeci de ani În munte, a avut această nevoință. Din banii și din ostenelile sale cumpăra din Alexandria tot felul de leacuri și de lucruri trebuincioase și le dădea tuturor fraților bolnavi. El putea fi văzut de dimineața până la ceasul trei după amiaza Înconjurând mănăstirile și intrând prin uși
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
vrut să spună că lauda adusă lui Dumnezeu e mai valoroasă decât orice altceva, pentru că de multe ori oamenii spun Rugăciunea lui Iisus când au nevoie de ceva ; dar când cineva, fiind În suferință, Îl slăvește pe Dumnezeu, este o nevoință”206. Bolnavilor care sunt chinuiți În ultima parte a acestei vieți de durerile teribile ale vreunei boli incurabile și dece‑ sul le este previzibil, consider că le‑ar aduce măcar o mică ușurare lectura unei minunate și insolite Întâmplări din
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Și s‑a Întâmplat Într‑un an să nu se Îmbolnăvească și s‑a Întristat cumplit și plângea, zicând : «M‑a părăsit Dumnezeu și nu m‑a cercetat !ă”215. Însă nu doar călugării Îmbunătățiți duhovnicește și sfințiți prin aspre nevoințe sufletești și trupești au Înțeles această taină, ci și credincioșii de rând, Încât aceștia din urmă au uimit chiar pe unii dintre monahi. Astfel, „unul dintre părinți 176 Suferința și creșterea spirituală povestea următoarele : Odată pe când mă aflam În Alexandria
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și sufle‑ tești, cu precădere patimii care ne bântuie sau ne stăpânește, 186 Suferința și creșterea spirituală apoi purificarea de pornirile egoiste și Înjositoare, precum și mijloacele de care ne folosim pentru curățirea de patimi, ca postul, rugăciunea și privegherea, feluritele nevoințe și frugalități benevole, abstinența și controlul minții și a limbii, stârpirea urii și a minciunii etc. Deci, Întreg războiul duhov‑ nicesc prin care se smerește trupul și se supune ascultării În duh, se numește crucea noastră. Prin această cruce, noi
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
primim un loc mai bun În Rai”229. Tot el concluzionează că „omul, când stă bine cu sănătatea, nu stă bine duhovnicește. Așadar, este mai bine să aibă ceva. Omul se folosește din boală cât nu se folosește din toată nevoința pe care o face. Orice boală ajută mult În Înaintarea duhovnicească”230. A deveni un adevărat creștin implică, printre altele, și răbdarea suferinței. Răbdarea „este firea lui Dumnezeu, urmarea și superioritatea calităților sale Înnăscute”231. Întruparea Fiului lui Dumnezeu În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cuvânt al ei să aibă ecou În mintea și inima noas‑ tră. La Început, e necesar ca bunul creștin să se silească la rugăciune, dar cu timpul ea va Începe să Îi aducă bucurie și mângâiere. Această mângâiere Îi face nevoința ușoară și Îl Încurajează să persevereze 275. Chiar dacă la Început nu se roagă cum ar trebui, el trebuie să continue rugăciunea, căci uneori din cantitate vine calitatea. Credință și vindecare 263 Rugăciunea trebuie să Înceapă cu un cuvânt de mulțumire
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]