493 matches
-
se încline în fața mea și să-mi semene pe cât îmi pot semăna niște oameni inferiori". Eu-Tu+Ei+ Este poziția sfântului sau a masochistului care se pedepsește singur, "poziția melancolică în stare pură" (ibidem). Convingerea este: "Eu sunt cea mai nevrednică persoană din lume". Eu-Tu+Ei Reprezintă poziția servilă a oamenilor care aleg să muncească pentru bacșișuri din snobism, nu din nevoie. "Eu m-am înjosit, iar tu m-ai răsplătit bine, nu ca restul, care sunt inferiori", sună sloganul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai pâlpâie, abia se mai aude pe scena publică, acoperită de dezmățul asurzitor al vulgarității și violenței din mass-media. Poate că, din nefericire, acesta este drumul inexorabil al creației poetice în vremuri de restriște ("la ce bun poeții în timpuri nevrednice?" se întreba Holderlin), condamnată la o comunicare ezoterică, destinată celor puțini și aleși. De aceea, poate, se cuvine semnalat " Festivalul Internațional de Poezie" organizat în ultimii doisprezece ani la Casa Pogor, unde se oferă premii pentru debut sau pentru opera
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dat afecție și nici n-am așteptat; am literaturizat bătăile inimii. Boala mi-a deschis o lume nouă, necunoscută și m-a smuls din viziunea sumbră a sentimentelor omenești. Mă simt sărac și umilit, rușinat de mine însumi și mai nevrednic decât toți cei ce mă înconjoară; credeam că-mi aduc numai cerneală și ei mi-au dat mărturii de dragoste, pe care n-o merit, pentru că eu nu le-am răspuns, în schimb, decât cu judecată critică. Am rămas de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
comunist, acesta a purtat denumirea de Spitalul Comunal „Pavel și Ana Cristea” - în semn de cinstire și de veșnică amintire a întemeietorilor. După cum stă scris chiar pe prima pagină a testamentului din 26 februarie 1855, spătarul Pavel Cristea, „păcătosul și nevrednicul din totă omenirea, stând a chipzui și a judeca până încă sînt bine și în tote simțirile, fiind și cu vârsta peste 63 ani, am socotit a lăsa și a legiui cum să se urmeze cu avutul mieu după trecerea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
conștiinței păcătoșeniei, nu trebuie să evităm Sfânta Împărtășanie, ci trebuie să ne grăbim tot mai mult către ea, pentru vindecarea sufletului și pentru curăția cea duhovnicească. Aceasta trebuie însă să o facem cu umilirea minții și cu credință, socotindu-ne nevrednici a primi acest mare har. Cine se crede sfânt și nepătat și numai el vrednic de a se împărtăși și pe alții oprește de la aceasta, cade într-o mare trufie (cap. 21). Convorbirea a XXIV-a și ultima (26 de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
expunea în versuri o critică incisivă a feloniilor de care PMUP se făcea vinovat în fața muncitorilor, studenților și chiar a membrilor de partid care își canalizaseră întreaga energie în sprijinul idealului revoluționar, confiscat și degradat acum de către o elită politică nevrednică de misiunea pe care și-o arogase. "M-am întors acasă/ Ca un om care a ieșit să cumpere medicamente/ Și s-a întors după douăzeci de ani./ Nevasta m-a întrebat: unde ai fost?/ Copii m-au întrebat: Unde
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cel Mare. �i auzea pe ?? rănii rom�ni rug�ndu? se pentru ��mp? ratul nostru Franz Iosif I�, apoi, brusc, �c�ntecul �nvierii din mor? i�, ? i: ��n mijlocul �ntunericului, luminat de nimic altceva dec�ț de stele� ? i �pentru cei vrednici ? i cei nevrednici, pentru credincio? i ? i pentru cei f? r? credin?? , dintr? o dat? , era (acolo) cu noi el, ? tefan, Domnul nostru ? i �mp? ratul de drept, nu Franz Iosif I! Ap? r�nd printre umbrele nop? îi, printre luminile cerului ? i p
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
iertarea părintelui. Reîntoarcerea este sinonimă pentru un tată iubitor cu o renaștere. Fiul cel plecat, necopt, dornic de plăceri și căzut în desfrâu, a murit. În locul aceluia s-a întors , reînviat, un fiu nou, un alt suflet, nu murdar, nu nevrednic, precum cel care plecase cândva de la casa tatălui său. Problematica iertării este surprinsă și în Pilda datornicului nemilostiv (Matei 18, 23-35). Mântuitorul ne arată ca un om a fost iertat de un „om împărat” (Dumnezeu) pentru o datorie de zece mii
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
hotar (Ps. 146, 5) și din nou Să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Tu singur ești Cel Preaînalt peste tot pământul (Ps. 82, 19). Dacă, într-adevăr, atributul de Domn ar fi fost inferior celui de Dumnezeu și nevrednic de substanța aceluia, nu trebuia să se spună: Să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Din nou, dacă faptul de a fi Dumnezeu ar fi superior celui de a fi Domn, și mai vrednic de cinstire decât acesta, nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ce nu pricep să tacă și să creadă, decât să nu creadă din pricina neînțelegerii. Căci cel ce nu pricepe poate să aibă întrucâtva iertare, pentru că cercetând s-a liniștit. Dar cel ce, nepricepând, își născocește cele necuvenite și grăiește cele nevrednice de Dumnezeu rămâne cu osânda îndrăznelii neiertată. Căci cel dintâi poate avea din aceste taine neînțelese o mângâiere din Scripturi, ca să primească cum se cuvine cele scrise. Dar să înțeleagă ca o pildă cuvântul nostru; anume că, precum cuvântul propriu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Vasile cel Mare, Epistole, epist. 258, II, în PSB, vol. 12, p. 528) „Mântuitorul accepta simțirile firii ca să dea siguranța unei întrupări reale, nu numai aparente, dar că toate simțămintele viciate, care tulbură liniștea vieții, El le-a respins ca nevrednice de dumnezeirea Sa cea nepătată (Rom. 8, 3). De aceea s-a spus că S-a născut întru asemănarea trupului păcatului. De aceea, chiar dacă a luat asupră-Și trupul nostru cu afecțiunile lui firești, El n a săvârșit păcat. După cum
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XXVII, 3, în PSB, vol. 34, p. 215) „Când un suflet credincios și iubitor de adevăr privește la bunurile veșnice, rezervate celor drepți și la binefacerile cele negrăite din viitor ale harului, se socotește nevrednic - cu (tot) zelul, munca și truda sa - de promisiunile cele de negrăit ale Duhului. Acesta este cel sărac cu duhul, pe care Domnul l-a fericit (Matei, 5, 3). Acesta este cel ce flămânzește și se însetoșează de dreptate (Matei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
astea pe care ți le descoperă Dumnezeu nu te fac vrednic?>> Acestea mă judecă. Pentru că ele sunt ale harului lui Dumnezeu. Nu-i nimic al meu. Dumnezeu mi-a dat multe harisme, dar eu nu am răspuns, m-am dovedit nevrednic. Strădania, însă, n-am părăsit-o. Poate că Dumnezeu o să-mi dea ajutorul Lui, ca să mă dăruiesc iubirii Sale. Pentru aceasta nu mă rog ca să mă facă Dumnezeu bine. Mă rog să mă facă mai bun. Sunt încredințat că Dumnezeu
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
de oameni ai miturilor și fervorilor naturale, «telurice», cum spune Keyserling, intelectualii intransigenți apar un fel de oportuniști sau negativiști dăunători și primejdioși. Oportuniști când, sub veghea unicului criteriu al binelui etern și universal, ei despart elementele valoroase de cele nevrednice sau absurde din ansamblul unei mișcări puse în lucru. Negativiști, când ei subliniază mai cu seamă latura nedemnă, neștiințifică, neomenoasă a mișcării. De aici provine situația tragică și aproape futilă a cugetătorului voitor de bine în lume.” Afirmând imperativul etic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
lui Gloucester la ultima lor întîlnire: respect, venerație, protecție și siguranța. Regele Lear este o piesă extrem de ciudată care începe că un basm, cu imaginea unui bătrîn superficial ce renunța prostește la tron și își împarte regatul între două fiice nevrednice. Prin această, el o dezmoștenește pe mezina, Cordelia, care îl iubește, dar refuză să îi mărturisească o dragoste ipocrita și josnica. Goneril și Regan, fiicele sale prefăcute, refuză mai apoi să onoreze condițiile moștenirii lor și să-i facă pe
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lîngă mormîntul lui Ștefan cel Mare. Îi auzea pe țăranii români rugîndu-se pentru "Împăratul nostru Franz Iosif I", apoi, brusc, "cîntecul Învierii din morți", și: În mijlocul întunericului, luminat de nimic altceva decît de stele" și "pentru cei vrednici și cei nevrednici, pentru credincioși și pentru cei fără credință, dintr-o dată, era (acolo) cu noi el, Ștefan, Domnul nostru și Împăratul de drept, nu Franz Iosif I! Apărînd printre umbrele nopții, printre luminile cerului și pămîntului; împrăștiind bezna cu aripi care ajungeau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]