1,279 matches
-
bage de seamă, propriile-i reprezentări subiective despre valoare, travestindu-le într-un veșmânt științific", spunea Max Weber 40. Acest al doilea stadiu al istorismului este "un rezultat al iluminismului istorist" și a fost înfățișat de Nietzsche "sub forma experienței nihilismului": toate valorile obiective ce păreau să călăuzească științele spiritului, se dovedesc tocmai prin critica istorică "un nihil și niște ipostazieri ale valorizărilor subiective." Această experiență constituie fundamentul "crizei istorismului", care este în realitate o "criză de identitate a conștiinței istorice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o devenire care-i condiționează, la rândul ei, propria lui viziune asupra lumii. Relevându-ne limitele pe care le avem în cunoaștere în genere și în cunoașterea istoriei în special, conștiința istorică a deschis calea relativismului, a scepticismului și a nihilismului care acuză precaritatea unor valorizări subiective. Nu-i însă mai puțin adevărat că tot conștiința istorică este cea care a stimulat creativitatea, întreținând avântul cercetării prin formele ei "deschise", necontenit perfectibile, care nu mai trezeau vechile inhibiții provocate de formele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Nu-i însă mai puțin adevărat că tot conștiința istorică este cea care a stimulat creativitatea, întreținând avântul cercetării prin formele ei "deschise", necontenit perfectibile, care nu mai trezeau vechile inhibiții provocate de formele clasice, "închise". Relativismul și mai ales nihilismul vor nega valabilitatea unor valorizări, a unor norme și imperative cu semnificație universală, pe când creativitatea se va afirma ca expresie a unei forme de viață și a unui ideal particular. Blaga condiționează un asemenea ideal de o "matrice stilistică" valabilă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
beneficiază de experiența acumulată între timp în ceea ce privește "mizeria istoricismului", cum ar numi-o Popper. O teorie a sistemelor constituie pentru Dilthey și un fel de Ausweg în fața relativismului indus de valorizările pe criterii istoriste și, cu atât mai mult, în fața nihilismului și scepticismului, care, în grade diferite, nu recunosc nici măcar posibilitatea unei întemeieri a valorilor. Întrucât "școala speculativă germană nu a putut cădea de acord în privința deducerii conceptului de <<filozofie>> din niște adevăruri mai generale" (s.n.), Dilthey se vede nevoit să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un sistem economic, social-politic corupt, sălbăticit și non-funcțional; 2) distrugere deliberată a școlilor și a sistemelor de educație; 3) restrângerea culturii scrise în spațiul social și civic; 4) clivajul ideologic și politic; 5) segregare și discriminare materială; 6) negativism și nihilism pe toate planurile etc. România de azi (1990-prezent) este un stat eșuat (a failed state, cu toată gravitatea acestei formule) prin activitatea politicienilor și a intelectualilor din prim-planul vieții social-politice. Un stat eșuat care nu reușește să plătească salariile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
să vadă acolo unde ceilalți istorici nu au privit, nu au văzut sau au privit fără să vadă. În istoria scrisă, percepții precum Totul a fost! sau Nimic nou sub soare! sunt mai mult expresii ale unei medii, ale unui nihilism istoriografic fără nicio legătură (epistemică) cu o cercetare istorică. Într-o istorie scrisă, în practica din arhive, nu numai că nimic nu a fost, dar există atâtea stele solare câte priviri sunt, dincolo de suprafața orbitoare, scânteietoare a faptelor și a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu o cercetare istorică. Într-o istorie scrisă, în practica din arhive, nu numai că nimic nu a fost, dar există atâtea stele solare câte priviri sunt, dincolo de suprafața orbitoare, scânteietoare a faptelor și a evenimentelor intens mediatizate, discursivizate public. Nihilismul istoriografic contemporan afirmă cu aplomb, pe urmele lui Hegel, că oamenii nu învață nimic din istorie. O întreagă pleiadă a preluat această sintagmă prin Croce, Valéry și prin alți distinși intelectuali. În realitate, oamenii învață foarte multe idei și tactici
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
anglo-saxonă. Putem diviza la infinit cunoașterea la modul duplicitar (A și B pentru un C), dar această "analitică" nu ne va ajuta prea mult pentru înțelegerea funcționalității politice a cunoașterii moderne. Analitica devine toxică, mai ales dacă este însoțită de nihilism, și nu o putem pluraliza în cunoașteri "mai bune", conform mentalității renascentist-occidentale. În concepția lui White despre formele narativității istorice, factorul politic este omniprezent, precum la Foucault. Forma conținutului cunoașterii istorice denotă anumite atitudini și afinități social-politice. Cum preciza Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
irepetabile, ci o sumă de autodiferențieri"), ne oferă eventualul secret al operei soresciene. Conștient că autorul postmodern nu poate fi decât un prizonier al sistemelor tradiției, Marin Sorescu s-a decis să rescrie totul de vreme ce totul s-a scris. Acest nihilism deconstructivist ce prezidează scrierile lui Sorescu s-a dovedit bun conducător de originalitate, generator de opere "paralele" menite să problematizeze modele și valori consacrate. Operațiile "heterotextuale" ale lui Sorescu s-au arătat inepuizabile, de la demolarea ruinelor proletcultiste până la descentralizarea propriului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
din perioada 185 - 1900: "tranziția de la despotismul balcanic de sorginte orientală la monarhia parlamentară de inspirație apuseană". Caragiale însuși a definit moftul ca pe o "meteahnă specifică" românilor, așa cum englezii se află sub pecetea spleenului, iar rușii sub cea a nihilismului. Moftul este întrupat de moftangiu, devenit în galeria marelui dramaturg un fel de mască fixă din commedia dell'arte a românilor. Moftangiu ce va deveni protagonistul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, escogitate de Maiorescu și repede îmbrățișate de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pahar de tărie. În 1967 îi apare miraculoasa carte, de fapt un studiu critic și monografic al avangardei italiene, Generația lui Neptun (EPLU, 200 pagini), prima exegeză academică a "grupului 63" italian (opus "generației lui Vulcan", tip Marinettti), eșuată în nihilism și sterilitate, din care făceau parte Edoardo Sanguineti, Alfredo Giuliani, Antonio Porta, Nanni Balestrini, Cesare Vivaldi, Elio Pagiarini etc. Reamintim nu numai dezacordul monografului față de abordarea sociologizantă dogmatică, inspirată de Georg Lukacs sau Antonio Gramsci, vizibilă în manifestele respectivului grup
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unui înger, ce n-a cunoscut niciodată îndoiala". Exegeții au remarcat și ideea filosofică lumea ca teatru, în care oamenii interpretează roluri predestinate, cât și prezența cifrei șapte, cifră mistică, trimițând la facerea lumii. BIBLIOGRAFIE: Barbu, Constantin, Eminescu: poezie și nihilism, Editura Pontica, Constanța, 1991; Bhose, A., Eminescu și India, Editura Junimea, Iași, 1978; Bușulenga, Dumitrescu Zoe, Eminescu și romantismul german, Editura Eminescu, București, 1986; Bușulenga, Dumitrescu Zoe, Eminescu: viață, creație, cultură, Editura Eminescu, București, 1989; Bulgăr, Gheorghe, De la cuvânt la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la Ioanide, Editura Eminescu, București, 1974. Balotă, Nicolae, Universul prozei, Editura Eminescu, București, 1976. Balotă, Nicolae, Arte poetice ale secolului XX, Editura Minerva, București, 1976. Balotă, Nicolae, Opera lui Tudor Arghezi, Editura Eminescu, București, 1979 Barbu Constantin, Eminescu: poezie și nihilism. Editura Pontica, Constanța, 1991. Bădărău, George, Fantasticul în literatură, Editura Institutul European, Iași, 2003. Bădărău, George, Simbolismul, Editura Institutul European, Iași, 2005. Bădărău, George, Modernismul interbelic, Editura Institutul European, Iași, 2005. Bădărău, George, Avangardismul românesc, Institutul European, Iași, 2006. Bădărău
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai mare rezonanță în sufletul omului trebuie să fie cel în stare să reînvie în om o nouă și neprihănita speranța"73. SÁBATO ȘI CIORAN. POSTERITATEA LUI NIETZSCHE "M-a surprins omul acela amabil, mărunt și trist, predicator al unui nihilism care nu coincidea cu persoana lui." (Ernesto Sábato, Întâlnire cu Cioran) " Nu sunt influențat de nimeni. Vorbesc după capul meu. E ridicol să-l citezi pe Schopenhauer sau pe Nietzsche pentru a defini acel "Lebensgefühl" al meu, care îmi vine
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ființă să."1 Sábato merge mai departe, conectându-se la vizionari ai Romantismului filosofic (Novalis, Hölderlin, Schelling), la nihilistul Nietzsche, care, în plin delir al științei, au intuit că era absolut necesar să se restaureze unitatea primordială a creaturii umane. Nihilismul lui Nietzsche anunță și impune o schimbare radicală, înlocuirea omului, acesta fiind "ceva ce trebuia depășit". În viziunea sa, nici creștinismul, nici metamorfoza să filosofica, platonismul, nu mai pot da un răspuns la nevoile religioase și metafizice ale omului modern
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sunt distruse și fac loc voluptății, râului, egoismului, dorințelor terestre, ambițiilor celor rapaci. Simbolurile personajelor unei astfel de creații sunt pe masura: vulturul și șarpele, încolăcite unul în jurul celuilalt, exprimă eternă reîntoarcere, iar măgarul și cămilă, animale ale deșertului, exprimă nihilismul, fiecare cu atributele sale: măgarul cu nu-ul sau, negația, iar cămilă ducând, supusă, poverile, până în adâncul deșertului. Măgarul e mai întâi un animal creștin: el duce în spate așa-zisele valori superioare ale vietii; după moartea lui Dumnezeu, el
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
culturi (zei) noi?" Nietzsche vede aici un raport fundamental cu durerea, tocmai pentru că sufletul grec deborda de viață. Cioran pare a trăi autentic și acest paradox: "detest viață pe care o idolatrizez". Și totuși, la el predomina aspectul negativității, al nihilismului nietzschean, el vrea să fie "vindecat de nașterea lui" printr-o "agonie dincolo de continente", "într-un desen fluid", "într-o geografie a nimicului"46. Cum spune Nietzsche, acest gen de gânduri arată tristețea celor țări și mari, contrar celor mici
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
atracția seducătoare, dar căreia îi rezista, pe care o are asupra lor conștiința religioasă, ostilitatea față de istorie și față de mare parte din aspectele vieții moderne. Ceea ce lipsește în opera lui Cioran este efortul disperat al lui Nietzsche de a depăși nihilismul (doctrina eternei și, deci, a inutilei repetiții). Diferența cea mai vizibilă între cei doi gânditori rezidă în modul în care văd platonismul. În timp ce Nietzsche, care disprețuiește istoria, dar, în același timp, trăiește obsedat de timp și moarte, respinge retorica lui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ceva cam că o rană. O carte care-și lasă cititorul la fel ca înainte e o carte ratată."83 Pagini de meditație pe tema morții și a sinuciderii îl singularizează printre filosofiile care se doresc reconfortante pentru om, pentru că nihilismul lui Cioran tulbură și dărâma speranțe, el contagiază cu obsesiile lui, dar are și puterea de a ne transmite curajul, de a ne face sa conștientizam faptul că suntem muritori. Scrise în scop terapeutic sau nu, cărțile lui Cioran, paradoxal
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ce era rezervat de obicei camerei bonei, un anunț unde scrisese "Ici Cioran". Contrar a ceea ce mulți își imaginează sau presupun și chiar a ceea ce eu insumi credeam, m-a surprins acel om amabil, mărunt și trist, predicator al unui nihilism care nu părea a fi în acord cu el. Mai degrabă mi se părea a fi un mare pesimist, care din când în când cădea pradă altuia, sceptic și neîncrezător. Dar întotdeauna cu un zâmbet pe buze. Nici o clipă un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
colocado, en un lugar reservado pară las chambres de bonnes, un cartel que decía Ici Cioran. Contrariamente a lo que muchos presuponen y a lo que yo mismo pensaba, me sorprendió aquel hombre amable, menudo y apesadumbrado, predicador de un nihilismo que no coincidía con él. Más bien era un gran pesimista, por momentos subyugado por otro, escéptico y descreído. Pero siempre con una sonrisa. En ningún momento un huraño indiferente, por el contrario, uno de esos hombres solidarios con la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe cât de malefică pe-atât de găunoasă, este detaliată de Florin Șlapac într-o partitură de zile mari, poematic, prozastic, caricatural, cu tehnicile unui mare jucător epic și dramatic în postmoderna rezervație fără frontiere a scriitorului total. Ultimul Papă Așa cum nihilismul pozitiv și mesianic l-a născut pe Nietzsche, Horia Enescu, protagonistul din "Muntele viu" (Polirom, 1998) îl va naște pe Benedict, ca purtător supraindividual, angelic al semnelor unui nou început, scăpat de sub fatalitatea valorilor uzate ale libertății (tip terapia sexuală
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în ciuda armoariei mele (Să nu te încrezi) / pentru simplul motiv că te detest". Și anume: histrionismul, apetența pentru disimulare, mistificare și automistificare (de unde obsesia măștilor și a altor forme de deghizare), evaziunea în forme circumscrise nelimitării spațio-temporale și, în sfârșit, nihilismul ironic. Retorica aceasta de camuflaj recunoscut ca atare, așadar ineficient funcționează totuși în marea majoritate a poemelor incluse în primele volume semnate de Mihai Ursachi, Inel cu enigmă (Editura Junimea, Iași, 1970), Missa Solemnis (Editura Eminescu, București, 1971), Poezii (Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tu furat de fanatismul leopardian. E o modă burgheza. Aceste canalii nesuferite fac astăzi cu Leopardi ceea ce au făcut cu Byron. Toți avocățeii și medicii de doi bani, toți funcționărașii și tot tineretul stricat, fiii de croitori, simt durerea universală, nihilismul mistuitor al lui Leopardi. (...) În orice caz Leopardi este un mare poet; dar leopardienii sunt doar niște vietăți caraghioase și fără minte (...). Așadar citește-l pe Leopardi, dar citește-i și recitește-i și pe Homer, pe Dante, pe Ariosto
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
gandire dominante într-o perioadă sau în altă: de exemplu, după ce fusese îmbrățișat de unii crepusculari, concomitent cu pătrunderea pe scena literară italiană a idealurilor pozitiviste și odată cu importarea modelului naturalist, versurile sale, cu întreaga lor încărcătură de pesimism și nihilism, au fost percepute că nepotrivite. Francesco De Sanctis scria: În zilele cele mai triste ale exilului mă întâlneam cu un tovarăș de suferință ca să vorbim despre Giacomo Leopardi. Era poetul nostru cel de toate zilele, iar prietenul meu vorbea despre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]