5,003 matches
-
fie de ajutor. De ajutor nu i-a fost, căci Lupu se ținea scai de belele, ori belele se țineau scai de el.Lupu vroia bucata cea mai mare de caș, smântăna cea mai grasă, lui Sâmpetru lăsădu-i ce se nimerea. Seara vroia locul cel mai aproape de foc, lui Sâmpetru dându-i o cergă să se Învelească cu ea sub cerul liber. Când era de muls oile, bietele de ele Îl simțeau de om rău și n-aveau stare, așa că de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
vreo două din asta. Bărbatul trebuia să fiarbă niște buruieni, după cum Îi spuse șoricelul și să-i dea femeii lui să bea, dar numai o singură cană Înainte de miezul nopții. Zis și făcut. Numai că femeii, făcându-i-se sete, nimeri tocmai fiertura cu pricină și bău pe săturate. Apoi se culcă la loc. Bărbatul habar navea de asta și Înainte de miezul nopții, Îi mai dădu să bea o cană. Dimineață când se treziră, femeia se transformase Într-o mâță cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
la maximum, dar era ostenit de avalanșa de senzații noi, de parfumuri, imagini, oameni... Într-o noapte, ostenit cum era, cu somnul profund și fără vise, se sculă din pat, intră în sala de baie, căută întrerupătorul și, pe întuneric, nimeri un buton, pe care-l apăsă. Se deschise o ușă! Buimac, avansă pe un culoar, curios cum fusese o viață întreagă. La capătul culoarului erau niște scări, pe care bineînțeles că le-a urcat. Sus, se trezi în fața unei săli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Ia două scânduri de la perete și împinge-le ușor spre mine. Carmen lucra cu repeziciune. Cu scândurile la îndemână, Petre se sprijini, se răsuci pe o parte, își trase un picior, apoi celălalt și se rostogoli întins pe podea. Unde nimerise? În budana cu țuică din beci a babei. Era vlăguit. Carmen începu să-i maseze ușor picioarele, mâinile, mușchii, să-l dezmorțească. Cu ajutorul ei urcă în camera de sus. Du-te, încuie ușa și poarta. Nu voia să-l audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ce ți se deschid înainte. Dar ce este izbitor e contrastul dintre liniștea locului în care se află Accademia di România - veritabilă oază de tihna și vegetație - si viermuiala umană de pe străzile capitalei italiene. Iar dacă ai prilejul de a nimeri pe Corso chiar de ziua națională a Italiei - așa cum s-a întîmplat cu invitații români care au aterizat pe Fiumicino chiar pe 2 iunie -, atunci mareea omenească venind în valuri și înțesînd piețele te buimăcește. După o asemenea baie de
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
Constantin Țoiu Cu treizeci de ani în urmă, un cetățean român se nimeri să ajungă la New York. Dimineața, el s-a plimbat pe strada 52 înfruntând o ninsoare rea, măruntă, - Canada sus, Alaska deasupra, și peste ele, Cercul Polar... Mirosea a reni, a foci și urși albi. Așa pretindea poetul nostru, - nu mai
A doua bătălie crâncenă de pe strada 52 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7201_a_8526]
-
și Poznan-ul vor cutremura din nou întreaga Polonie; că se vor forma structuri sindicale ilegale. Încă nu știi că mașinăria generalilor se scufundă în nisip. Că roțile i se învârt pe loc, că avalanșa represiunii și a calomniilor nu-și nimerește ținta. Dar știi, așa singur cum ești, cu cătușe la mâini, cu ochii plini de gaz lacrimogen, în fața polițiștilor care te amenință cu pistoale - poți să vezi cu claritate în noaptea neagră și fără stele, grație poetului tău favorit, că
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
de ce, de o mie de ori de ce, toate interogațiile temătoare învîrtindu-se în jurul persoanei mele. Iar de la gesturi umane, optica interpretării autoreferențiale trece treptat la fenomenele naturii: de ce tocmai acum, cînd am intrat în bloc, a început cutremurul? De ce s-a nimerit să plouă tocmai cînd mi-am uitat umbrela? Și de ce a plouat fără întrerupere cît am stat pe stradă, pentru ca, de îndată ce am intrat în casă, ploaia să se oprească? Și de ce, într-un sezon de secetă, a plouat tocmai în
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
sau din hîrtie simplă, înghit, la plecare, cărțile. Un semn de propagandă, terminat cu o stea roșie de carton, și presărat cu îndemnuri, a rămas într-o ediție din Pillat. Altele sînt bucăți de ziar - o porțiune din If... a nimerit în traducerea Sonete-lor lui Shakespeare. Uneori, cărțile înghit fotografii. Decupaje din reviste, puse bine și rătăcite, în marea tagmă a cărților fără stăpîn. Alteori, între pagini sînt scrisori, pierdute fără gînduri de întoarcere. Chitanțe. Fișe de lectură (nu prea arareori
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
nu-mi mai trebuie nicio facultate, deci am renunțat la studii. Dar după câțiva ani, și-au dat seama că e nevoie de angajați cu studii superioare și mă tocau în ședințele UTM să îmi termin facultatea. Când s-a nimerit să fie numit un nou ministru la învățământ, profesorul Murgulescu, redactorul-șef al Scânteii i-a trimis în primele zile ale mandatului său o hârtie în care solicita ca eu să îmi reiau facultatea de unde am întrerupt-o. A aprobat
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
a fi din tiparul felicitării. Un mic manifest anti-ostentație. Nimic nu ne spune ce s-a mai petrecut, în secolul care-a trecut de la acest răvaș (Expediat? Neexpediat? Se vede doar urma unui timbru...), cu personajele în viața cărora am nimerit din întîmplare. S-or fi împlinit urările sau vremea le-o fi dezmințit? Nu știm. Intră - întrebări, răspunsuri - în amestecul de indiscreții și melancolii care-nsoțește pasul peste an. La mai bine!
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
mai ilogică, aducînd cu argoul pestriț al unor copii născocind expresii bizare. Avem supracorzi și singularități, avem extincții termice și universuri inflaționare, tot așa cum avem găuri negre sau lumi pluridimensionare în fața cărora nu poți să nu capeți senzația că ai nimerit într-o lume ireală. De pildă, nimeni nu a văzut o particulă cuantică, și totuși fizicienii vorbesc despre o puzderie de particule de a căror existență nu se îndoiesc. Pe scurt, știința a ajuns pe nesimțite să vorbească despre acel
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
că premierul Tăriceanu ar trebui să facă altceva decît să stea pe șaua guvernului României. Cine nu e în stare să conducă preventiv o motocicletă pe un drum public cîtă imaginație are pentru a conduce guvernul unei țări, ca să nu nimerească în șanț cu țară cu tot? Cînd am pus această întrebare, mi s-a răspuns că una e motocicleta și cu totul altceva e țara. De acord, dar motociclistul? Unul e Tăriceanu călare pe Harley Davidson și altul cel din
Ţara premierului Frână by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9847_a_11172]
-
chefuit la Golden Blitz cu Gigi Becali și s-a urcat apoi la volan, nu știm cît a băut și n-a făcut nici un accident. (Asta ar mai fi trebuit, mă gîndesc cu retrospectivă înfiorare, ca președintele României să fi nimerit cu mașina în stîlp, după petrecere!) Acum, premierul Tăriceanu vrea să pună frînă alegerilor pentru Parlamentul Europei și le-a spus-o roșu pediștilor în față că ori merg cu el la guvernare, ori să se retragă. Adică, în termeni
Ţara premierului Frână by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9847_a_11172]
-
plagiatului nu apare decît atunci cînd celelalte resurse de afirmare culturală au fost epuizate. Faci pe plagiatorul atunci cînd, rîvnind recunoașterea, îți dai seama că altă soluție nu ți-a mai rămas. Și atunci compilezi de unde poți și conspectezi de unde nimerești, în speranța vană că laurii recunoașterii se vor pogorî asupra ta într-un final. Dar de ce recunoaștere, te întrebi, mai avea nevoie Gabriel Liiceanu în 2006, cînd a publicat cartea Despre minciună, ca să recurgă la plagierea lui Heidegger sau Creția
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
cu numele lor. În frumoasele traduceri ale lui Tașcu Gheorghiu, poeziile lui Antonin Artaud, de la Verlaine "topit de băutură" (vorba lui Bacovia), la rugăciuni dinamitarde, să fiu un altul, de-ar fi să piară lumea, își strigă mînia-melodia. Ion Caraion nimerește în Tzara imagini potolite - "moartea ar fi o frumoasă călătorie lungă/ și nesfîrșitele vacanțe ale cărnii țesuturi și oase", în schimb lui Tașcu Gheorghiu îi scapă, în La Chanson d'un Dadaiste, bufoneria avangardistă cu numere: "envoya au Vatican/ Leur
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
o umbră, un zîmbet sau chiar un anumit rictus pe fața celui pe care îl vîna cu aparatul. Nu se lăsa pînă nu prindea expresia aceea, dar fără să-și pună aparatul la foc automat, trăgînd poză după poză, pînă nimerea ceva. Ca vînător de chipuri, semăna cu lunetiștii. În clipa în care i se părea că te-ar putea prinde, își ducea aparatul la ochi și te poza, înainte să apuci să te uiți la el "ca la fotograf". Ca să
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
vorbește în numele unei experiențe depășite, dar și al dorinței de a rămâne în memorie drept personajul care a avut tăria să rupă și cu propria biografie, și cu blestemul comunist pogorât asupra țării. Reacțiile supradimensionate demonstrează că șeful statului a nimerit în plin. Ca la fotograf, chipurile liderilor politici s-au developat în întreaga lor hidoșenie. Vadim Tudor n-a considerat necesar să ia în seamă inițiativa prezidențială - probabil, ocupat să-i țină de șase lui Tănăsescu în timp ce frauda votul cu
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
care îl reprezintă. Dar tot în categoria cunoașterii deficitare intră și credulitatea sau neîncrederea spontană a oamenilor în tot ceea ce văd în jurul lor. În plus, necunoașterea are ca rezultat neputința de a alcătui o ierarhie valorică a situațiilor în care nimerim în viață, de unde și lipsa de potrivire dintre conjunctura în care ai nimerit și comportamentul pe care îl ai. Încercînd să ofere o regulă menită a evita neconcordanța dintre cum te porți și împrejurarea în care te afli, José Antonio
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
neîncrederea spontană a oamenilor în tot ceea ce văd în jurul lor. În plus, necunoașterea are ca rezultat neputința de a alcătui o ierarhie valorică a situațiilor în care nimerim în viață, de unde și lipsa de potrivire dintre conjunctura în care ai nimerit și comportamentul pe care îl ai. Încercînd să ofere o regulă menită a evita neconcordanța dintre cum te porți și împrejurarea în care te afli, José Antonio Marina propune "criteriul ierarhiei contextelor". Contextul e cel care îți spune cum anume
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
În anii optzeci, Gheorghe apărea din cînd în cînd la "Junimea", la cenaclu. Venea de la Brașov cu trenul, om serios, chiar grav, spre deosebire de cei mai mulți dintre noi. Pînă să înceapă cenaclul, făcea o ședință în doi, cu Nedelciu, iar dacă se nimerea și Iova: puneau toți trei la cale soarta textualismului românesc. Pe atunci Gheorghe era profesor de țară, la Tohani. Nu l-am auzit să se plîngă vreodată de acest rol. (Avea răbdare de chinez, tenacitate de explorator și se bucura
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
asemenea elemente? Totul seamănă cu aparenta harababură dintr-un atelier de electrotehnică în care intri și privești uluit cum specialistul, foarte sigur pe el, își introduce mâna, fără să privească, în cutiile cu mii de piulițe, șuruburi, condensatori, rezistențe și nimerește de fiecare dată exact piesa care îi e de trebuință. Cărțile care dezvăluie ceva din secretele șantierului de creație sunt esențiale nu atât pentru mai buna înțelegere a operei (deși, uneori, ajută și la elucidarea unor aspecte legate de aceasta
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
Plaut la Rabelais, Boccaccio, Shakespeare, Choderlos de Laclos, Goethe și de la aceștia la Baudelaire, Flaubert, Zola, Walt Whitman, Oscar Wilde, H. D. Lawrence, Nabokov. Casanova și Marchizul de Sade reprezintă chiar vîrfuri ale aisbergului erotic. Cît privește literele autohtone, au nimerit în acest "contencios" deopotrivă nume ale secolului al XIX-lea precum Eliade Rădulescu, Negruzzi, Alecsandri, Hasdeu, Creangă și nume ale secolului abia încheiat ca Tudor Arghezi, N. D. Cocea, Felix Aderca, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, H. Bonciu, M. Celarianu, Gib
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
printre epoci, națiuni și literaturi n-o poate izbăvi. Nici măcar punerea lui Davidescu la respect. Vorbind, însă, de o nouă religiozitate, care-l are ca profet pe Rilke, trecut, peste curente, în "religioasa umanitate" de găsit, uneori, la Arghezi, Busuioceanu nimerește la țintă. Cum face, de altfel, întotdeauna cînd scrie despre afíni. Și, iarăși, în rafinate, de ajuns lor însele, demonstrații teoretice ale unor lucruri care nu se văd, nu se simt, dar se trăiesc prin breșe intelectuale, de-o subtilitate
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
D.P.: Ai vreo preferință pentru un anotimp anume când scrii? M.P.: N-am observat asta. Dorința mea de a scrie a devenit, practic, continuă. Însă nu scriu continuu. Am băgat de seamă că scriu foarte bine vara. Sau s-a nimerit că a fost, timp de câteva zile, o vacanță combinată cu Paștele. Și am scris atunci o carte întreagă, Cartea mâniei, în vreo patru zile. E-adevărat că n-am dormit deloc aproape, poate doar vreo două ore pe noapte
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]