983 matches
-
și castitatea. Iubirea pasională a lui Africo și a Mensolei nu a reușit să triumfe, dar nici nimfelor Dianei nu li s-a mai permis să hoinărească prin păduri. Una dintre primele măsuri ale lui Atalante a fost să izgonească nimfele sau să le determine să se căsătorască, provocând astfel tensiune în societatea obișnuită cu anumite cutume ancestrale, la care nu putea renunța ușor. Cât despre nefericiții protagoniști, este greu să hotărâm dacă s-au purtat bine sau rău, nu putem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îndrăgostiți cu ironie și afecțiune și mai ales cu realism. Mensola este o combinație delicată de îndoieli și sentimente contradictorii. Conflictul se ivește, în cazul ei, din dorința de a-și păstra votul castității pe care l-a oferit, în calitate de nimfă, zeiței Diana și forța de neînlăturat a naturii, care o atrage ireversibil spre tânărul îndrăgostit nebunește de ea. Când aruncă săgeata spre Africo regretă imediat gestul, este mulțumită că nu l-a rănit, dar îi cere în același timp să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
între familiaritate și ostilitate, decizând, în final, să-l părăsească pe Africo, ca într-o încercare disperată de a șterge tot ceea ce deja înfăptuise. Refuză să părăsescă suita Dianei, pretinzând că nu s-a întâmplat nimic, ascunzându-și păcatul. Astfel nimfa grăbește sinuciderea tânărului. Mensola este prinsă între profana Venus și casta Diana, între natură și 617 Robert Hollander, Boccaccio’s Two Venuses, New York, 1977 apud Teodolinda Barolini, op. cit., p. 517. (trad. n.) 172 societate, este un personaj boccaccesc tragic.618
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mit burghez al iubirii, maternității, al căminului și al familiei, o povestire despre sentimente domestice simple.”620 Părinții lui Africo îi sunt mereu aproape și îl susțin, atrăgându-i atența asupra pericolului unei iubiri cum este cea pentru Mensola, o nimfă a cărei vocație trebuia să fie alta. Tânăra, deși îndurerată și mereu temătoare în deciziile pe care trebuia să le ia, cu toate că trădează prin lipsa ei de fermitate, nu poate fi însă acuzată de lipsa sentimentelor materne, are o tandrețe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dragoste cavalerească, deposedată de idealismul metafizic care ar fi trebuit să o inspire.748 Prezența elementelor păgâne aduce chiar o notă de burlesc. Cavalerul narator se amuză descriind ritualul pe care îl îndeplinește Emilia la templul Dianei. Scena în care nimfele și alte zeități ale pădurii sunt deposedate de casele lor și nevoite să fugă atunci când copacii sunt tăiați din dumbravă, pentru a se construi rugul destinat 746 Richard Neuse, The Knight: The First Mover in Chaucer's Human Comedy, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a se stăpâni cad din nou În trupuri muritoare 2. • Daimonii sunt ființe muritoare, chiar dacă se bucură de o longevitate ieșită din comun - o cvasi-nemurire În comparație cu viața oamenilor. Sursa e din nou Hesiod - à propos de durata vieții unei nimfe 3. Această problemă nu prezintă Însă un interes deosebit; important este că ființele numite daimoni există, așa cum o dovedesc mărturii vechi și demne de Încredere - spune Cleombrotos -, fiind situate Într-o zonă „limitrofă”, Între zei și oameni (hosper en methorio
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se vor isca din noapte gemete și hohote puternice de plâns. Filip nu pierde ocazia să amintească interesul pe care Îl stârnise strania poveste Împăratului Tiberiu, care Întreprinse și unele cercetări cu privire la acest Pan, fiu al lui Hermes și al nimfei Penelopa. Anecdota a iscat nenumărate interpretări, comentarii Începând cu secolul al VI-lea sau chiar mai curând, prima dintre ele fiind cea propusă de Eusebiu din Cezareea În cartea a V-a din Praeparatio evangelica, capitolul XVIII. Articolul lui Philippe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
avem daimonii „...supraveghetori, intendenți sau păzitori ai corectei proporționări (harmonia), a acestui amestec (krasis)” și, pe de altă parte, Muzele „asistente și supraveghetoare ale divinației”, ceea ce-i Îngăduie lui P. Boyancé să identifice cele două entități bazându-se pe integrarea nimfelor În categoria daimonilor 2. Revenim astfel la aceleași elemente pe care ni le furnizase analiza pasajelor lui Aristotel: necesitatea absolută a unui echilibru, a unei krasis bine stăpânite, echivalentă cu o armonie muzicală; În De animae procreatione in Timaeo 1026
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
unei Naiade următoarele cuvinte: «Cioara cea croncănitoare atinge nouă vârste ale unui om În plină putere; corbul trăiește de patru ori mai mult decât ea; corbul de trei ori cât cerbul; pasărea phoenix tot atât cât nouă corbi; iar noi, nimfele cu păr frumos, (D) născute din Zeus purtător de egidă, noi trăim cât zece păsări phoenix»1. Dacă aduni la un loc aceste cifre pentru a afla perioada vârstelor mai sus citate, obții un total enorm dacă nu iei În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
omului»2. Această sintagmă semnifică durata unui singur an; prin urmare, daimonii trăiesc nouă mii șapte sute douăzeci de ani. Existența lor este mai scurtă decât cea presupusă de majoritatea matematicienilor, dar ceva mai lungă decât pretinde Pindar, care afirma că Nimfele «au primit de la destin aceeași durată a vieții cât și pomii». Iată prin urmare de ce lor li se zice hamadryade”3. Pe când Încă mai vorbea, Demetrios Îl Întrerupse pentru a-i spune: - „Cum de poți pretinde, Cleombrotos, că «anul» poate
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se folosea privitor la zămislirea sufletelor 2. Pe cât se pare, (F) În tot acest pasaj Hesiod a vrut, de fapt, să facă o aluzie enigmatică la incendierea Universului care - verosimil -, atunci când se va produce, va distruge, o dată cu substanțele lichide, și Nimfele, care «zburdă prin frumoase păduri, pe lângă izvoare, pășind prin iarba fragedă a poienilor»”3. 12. Cleombrotos reluă cuvântul: - „Pe mulți i-am auzit vorbind despre astfel de lucruri. Dar, după cum observ, incendiul universal predicat de stoici, care invadase de mult
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
unde am locuit mult timp, am asistat la celebrarea unei festivități bizare, În cursul căreia se Înfățișa imaginea unui om fără cap2. Ni s-a spus că este imaginea lui Molos, părintele lui Merion 3, care, după ce a violat o nimfă, a fost găsit decapitat. 15. Tot ce se povestește și se cântă În mituri și În imnuri, fie despre răpiri comise de zei, fie despre rătăcirile trecute cu vederea, despre timpul petrecut de ei În exil sau În robie 4
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nevoit să umblu mult și să plătesc scump indicațiile care m-au ajutat să-l găsesc. Se arăta oamenilor o singură dată pe an pe malul mării Eritree 1, iar restul timpului - după propria-i mărturisire - și-l petrecea alături de nimfele nomade și de daimoni 2. Aici l-am găsit după multă trudă. Am izbutit totuși să fac să mă primească și să stea de vorbă cu mine. Era cel mai frumos bărbat pe care l-am putut vedea vreodată. (B
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Alison, sub fereastră) sau a negustorului (Damian suferă cumplit din dragoste pentru Mai până ce îi câștigă mila, îndurarea și grațiile). Cei zece membri ai brigatei Decameronului se comportă în totalitate după ritualurile curtenești, la fel tinerii din Il Filocolo sau nimfele din Comedia delle ninfe fiorentine. Cu toate acestea, iubirea curtenească este ironizată, este privită ca un ideal vetust. Cele patru criterii caracteristice pentru l’amour courtois: vasalitatea umilă, eticheta, adulterul și religia iubirii apar parodiate în Povestirile din Canterbury în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a-și canaliza întreaga atenție către eternul feminin, cel pe care îl iubește necondiționat, de soarta căruia se arătase atât de profound îngrijorat. „Tinerii care alcătuiesc acest grup reprezintă o îmbinare echilibrată între persoane reale și simboluri. Sunt asemănători cu nimfele din Ameto, care întruchipează doamne distincte ale Florenței, dar în același timp și virtuți abstracte, deoarece au calități emblematice. Dioneo, cel mai bine portretizat, caută plăcerea și este inteligent și comic, Filostrato este serios și grav, Emilia ni se înfățișează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
necesității de a se feri de chinurile nemiloase ale dragostei, când i se pare că aude un glas ce le cheamă pe doamnele din Napoli la marea curte a Dianei. Este martor al unei vânători conduse de Diana, ale cărei nimfe reprezintă, de fapt, nume ilustre feminine ale societății napolitane, cunoscute de către autor în tinerețea sa, și care sunt enumerate într-un adevărat catalog 592, ce ocupă o mare parte din cuprinsul poemului. Vânătoarea femeilor simbolizează o dorință de depășire a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
impus de Diana, în favoarea iubirii cerute de venerarea zeiței Venus.593 La Caccia di Diana are meritul de a conține, in nuce, câțiva topoi specifici operelor lui Boccaccio 594 : prezența unui loc mirific, locus amoenus, a femeii misterioase și a nimfelor pe care le conduce, dar mai ales tema, dialectica Diana - Venus, opoziția între ceea ce am numi donna angelicata, castă, pură, eterică, și donna demonicata, carnală, pasională, nesupusă, senzuală, precum și impactul pe care femeile îl au asupra personajelor masculine. Inspirația vine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este o operă lipsită de valoare, dar reprezintă mai mult o introducere pentru lucrările următoare. Vânătoarea Dianei se transformă astfel într-o celebrare a zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sub denumirea, dată de copiști, Ninfale d’Ameto, după numele protagonistului) este o alegorie pastorală în cincizeci de capitole, alternând fragmentele epice în proză cu cele în versuri. Opera aceasta ne relatează despre un păstor modest, Ameto, care întâlnește șapte nimfe încântătoare, în timp ce vâna, într-o zi, între Arno și Mugnone. Se îndrăgostește de una dintre ele, Lia, și își petrece zilele vânând în compania lor. Dar iarna aduce după sine o încetare a plăcerilor cinegetice, această perioadă de absență face
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cele din urmă, într-o zi de primăvară, în timpul unei sărbători dedicate zeiței Venus, se întâlnește din nou cu mirificele crisalide, și ele sunt de acord să petreacă orele călduroase ale zilei împreună. În partea centrală a operei, capitolele 17-38, nimfele îi povestesc lui Ameto propriile vieți și povești de dragoste. La sfârșitul acestui moment de taină și de inițiere, Ameto realizează că nimfele sunt de fapt niște alegorii, și este purificat și înnobilat de dragostea pe care o poartă acestor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sunt de acord să petreacă orele călduroase ale zilei împreună. În partea centrală a operei, capitolele 17-38, nimfele îi povestesc lui Ameto propriile vieți și povești de dragoste. La sfârșitul acestui moment de taină și de inițiere, Ameto realizează că nimfele sunt de fapt niște alegorii, și este purificat și înnobilat de dragostea pe care o poartă acestor doamne, în special Liei, prin care sufletul accede spre dimensiunile paradisiace. Păstorul se simte acum îndatorat, căci seraficele creaturi i-au oferit exemple
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
creaturi i-au oferit exemple moralizatoare, demne de reținut și de urmat, deși inițial le percepuse carnal, povestirile lor receptându-le mai mult estetic, decât spiritual. Doar la sfârșitul narațiunii el află, și odată cu el și noi în calitate de cititori, că nimfele nu erau niște fecioare dezirabile, ci virtuți reale, și numai acum conștientizează Ameto că nu le-a râvnit în sensul propriu al cuvântului. „În mod asemănător, vede cine sunt aceste nimfe care mai înainte i-au încântat ochii mai mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
află, și odată cu el și noi în calitate de cititori, că nimfele nu erau niște fecioare dezirabile, ci virtuți reale, și numai acum conștientizează Ameto că nu le-a râvnit în sensul propriu al cuvântului. „În mod asemănător, vede cine sunt aceste nimfe care mai înainte i-au încântat ochii mai mult decât intelectul și care acum îi 607 Ibidem. (trad. n.) 167 bucură spiritul mai mult decât vederea.”608 Istorisirile ascultate sunt mai mult decât edificatoare, didactice chiar, atunci când, în final, cele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai înainte i-au încântat ochii mai mult decât intelectul și care acum îi 607 Ibidem. (trad. n.) 167 bucură spiritul mai mult decât vederea.”608 Istorisirile ascultate sunt mai mult decât edificatoare, didactice chiar, atunci când, în final, cele șapte nimfe se dovedesc a fi virtuțile capitale: Mopsa este înțelepciunea; Emilia, justiția; Adiona, cumpătarea; Acrimonia, curajul; Agapes, bunătatea; Fiammetta, speranța și Lia, credința. Mai mult chiar, iubiții pentru care își trădează soții reprezintă viciile umane pe care ele, în calitate de virtuți, le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
credința. Mai mult chiar, iubiții pentru care își trădează soții reprezintă viciile umane pe care ele, în calitate de virtuți, le vor corecta. Astfel, Adiona sau Cumpătarea se îndrăgostește de Dioneo sau Dezintegrarea, Fiammetta sau Speranța de Caleone sau Pesimismul, Disperarea. Fiecare nimfă va fi ajutată de către o zeiță: Mopsa sau Înțelepciunea este călăuzită de Pallas, Agape sau Caritatea de către Venus. În Comedia delle ninfe fiorentine regăsim o țesătură complicată între influența creștină moralizatoare și bogatele trimiteri la mitologia gracă sau latină. Alegorismul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]