2,919 matches
-
Organizație europeană pentru cercetarea nucleară, cel mai mare laborator european pentru fizica particulelor elementare), nu vor permite descoperirea a ceea ce era înainte de acel moment. Marele secret care rămâne impenetrabil pentru științele naturale este: de ce există ceva și nu mai degrabă nimicul (care după genialul matematician, filozof și ecumenist Leibniz este întrebarea fundamentală în filozofie)? Concret, pe baza cunoștințelor actuale, întrebarea devine: de unde își au originea spațiul și timpul, energia și materia generate de Big Bang? În special, de unde își trag originea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vă lăsați seduși De sclavie și de răni. De sclavie și de răni. Ce vă poate încă înfricoșa? Ce vă poate încă înfricoșa? Muriți precum toate animalele, Voi nu muriți precum toate animalele Și nu este nimic după. Nu este Nimicul după. Mă țin la distanță deci de naturalismul pur. Dar pe de altă parte nu sunt încântat nici de constructivismul idealist, materialist sau structuralist care consideră că sensul și valoarea vieții ar fi doar o construcție umană. Pentru un asemenea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Albert Einstein, inspirat de Spinoza, a invocat obiecții referitoare la ideea unui Dumnezeu ca persoană, eu însumi le iau în serios. Când face referire la rațiunea cosmică sau când gânditorii orientali vorbesc despre "unul" (tad ekam), despre Nirvana, "gol" (shunyata), "nimicul absolut", "luminile întunericului", trebuie să luăm toate aceste definiții de cele mai multe ori ca expresie paradoxală de reverență față de misterul absolutului, care nu se lasă închis în concepte sau reprezentări: o theologia negativa împotriva reprezentărilor prea umane și "teistice" despre Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la începutul tuturor lucrurilor este Dumnezeu. Din haos ("Pământul era inform și deșert") Dumnezeu creează lumea ordonată, toate elementele și creaturile. Ideea că lumea a fost creată "din nimic" apare mult mai târziu, în perioada elenistică. Această nu înseamnă că nimicul ar fi un fel de gaură neagră, precedentă sau contemporană lui Dumnezeu. Mai curând, aceasta este o expresie care spune că lumea și omul, la fel ca spațiul și timpul, nu datorează nimic nici unei alte puteri în afară de Dumnezeu. Aceste relatări
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
galaxiilor ce poate fi observat este estimat la aproximativ o sută de milioane. În acest sens și omul de știință trebuie să-și pună vechea întrebare: ce sunt eu în acest univers? Ce sens are totul? De unde vine? Din nimic? Nimicul poate fi o explicație? Rațiunea noastră se poate numi satisfăcută de o astfel de explicație? Ce altă alternativă ar putea fi? Unica alternativă ce mi se prezintă și care nu îmi poate fi dată de rațiunea pură întrucât transcende orizontul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
poate explora, adică ceea ce ne face să sperăm, dar să ne și temem. Au valoare ca mărturie de credință în desăvârșirea lucrării lui Dumnezeu în creația sa. Ceea ce înseamnă că la sfârșitul istoriei lumii și a vieții mele, nu este nimicul, ci Dumnezeu. Conform mesajului Bibliei, istoria vieții, a omului, este îndreptată către acel ultim scop al scopurilor pe care noi îl numim Dumnezeu, un Dumnezeu împlinire a creației. Noi nu încetăm să existăm nici ca ființe individuale în clipa morții
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
devin călugăr (ca în budismul theravăda), pentru atingerea concentrației prin intermediul excercițiului meditației. Doar acest lucru îmi permite să ies din ciclul renașterilor și să ajung în nirvana, în "extincție", unde se sfârșesc aviditatea, ura și iluzia, unde mă așteaptă nu nimicul, ci beatitudinea. De asemenea, m-aș fi simțit foarte puțin atras de monahismul budist în aceeași măsură ca și de cel creștin. Ambele presupun aceleași lucruri: izolarea de lume, respectul unor reguli severe, viața în sărăcie și abstinență sexuală. Dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
urmarea crucii, dacă omul i se abandonează. În orice caz, nici o cruce din lume nu poate să contrazică sensul prezent în crucea Aceluia care a înviat din morți: semn că un Dumnezeu solidar îmbrățișează și pericolul extrem, lipsa de sens, nimicul, abandonul, singurătatea și golul. Astfel, în fața credinciosului se deschide o cale ce nu evită suferința, dar o parcurge, asumând față de ea o atitudine de indiferență activă, pregătit să o înfrângă chiar în originea ei, atât în viața individului, precum și a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fi izgonit pe pământ și a trebui să-l muncească pentru a-și asigura existența și nicidecum a fi înhumat și, de asemenea, prin situația în care atotmăreția divină făcea ca oamenii în micimea lor să atribuie tot felul de nimicuri acesteia, într-un sens pur speculativ. Prin urmare, focul, "dintru început, în opoziție cu pământul, blestemat și necurat, a fost socotit ca singurul element al curăției și simbol al divinității și nemurirei"144. În concluzia acestei părți a studiului său
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rezultă altceva decât că Dumnezeu pedepsește pe omul cel dintâi, întorcându-l să LUCREZE pământul din care a fost luat, iar nicidecum să se-nmormânteze în el. Ar fi o insultă adusă măreției divine, dacă am atribui lui Dumnezeu toate nimicurile de care ne interesăm noi oamenii și pe care le speculăm în toate chipurile. Scripturistic vorbind, după călcarea poruncii divine de către Adam și Eva și după izgonirea lor din rai PĂMÂNTUL devine NECURAT în urma blestemului dumnezeiesc, iar cei dintâi oameni
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dacă vreți. Pentru că, după cum a fost și este, așa ar trebui așternută pe hârtie. Sunt orgolios însă: în locul hârtiei obișnuite, folosesc pergamentul, pielea câtorva viței și aceasta numai pentru a prezenta o istorie deloc interesantă, un fel de consemnare a nimicului. Fiindcă, de-acum înainte, ce mi s-ar mai putea întâmpla? Chiar și războiul acesta dintre cetăți, pe care îl simt apropiindu-se din ce în ce, nu va aduce nimic nou. Voi fi sechestrat iarăși în chilie, voi caligrafia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
câte un deșteptător. Într-un atelier de ceasornicărie, de obicei, în afara celor veniți cu treabă, mai intră o seamă de cunoscuți pentru a-i ține de urât meșterului ori numai pentru a-i risipi timpul; se spun tot felul de nimicuri; sunt dezvăluite lucruri extraordinare. Nici un jurnal nu cuprinde atâtea știri, multe nu ar trece de cenzură. În atelierul unui croitor sau în cel al unui cizmar tot cam așa se scurge vremea. În cel al Ceasornicarului, în afara ticăitului câtorva ornice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Nu poți renunța la slujbă, trebuie să exiști. Ai vrea să scrii o carte despre existență. S-a scris. S-au scris. Toate cărțile din lume nu se referă decât la existență. Totul Este, toate Sunt. Totul Există. Chiar și nimicul. Numai Existență. Să tot citești. În loc să emiți, vei polariza. Apoi, într-un tîrziu, vei construi un sistem. Despre eșec. O apologie. Apoteoza dezastrelor. Trebuie să se ocupe cineva și de așa ceva. La urma urmei, privit retrospectiv, un eșec își are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lungă tăcere la telefon, mă simt caraghios ca eroul Bellerophon, de disperare ce aș putea să-ți răspund? Sunt ca o piatră spălată de multe ape pe prund, între noi totul e limpede, deși eu văd întunericul, între noi este Nimicul, feericul. Poemul F. M. într-o permanentă criză cardiacă, poetul, mielul, catastrofa, în jurul soarelui, prin fosa demoniacă trece pământul murmurându-și strofa, spectacol amânat, viața, o bestială generalizare, " Să nu fii slugă nimănui de dimineață", așa îți spune Domnul în scrisoare
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
Cove testează legătura puternică care există în cele patru cupluri care se prezintă în câte o ediție a show-ului, a constatat că în timpul competiției relațiie în cadrul fiecărei perechi se consolidează. “Chiar dacă îi văd în culise cicălindu-se uneori, din nimicuri, în momentul când se dă startul competiției devin foarte atenți unul la reacțiile celuilalt, se încurajează reciproc. Mă mai amuz câteodată; de exemplu, la una dintre filmări, o concurentă și-a pierdut cumpătul atunci când partenerul ei de viață nu a
Cove, surprins că mai există cupluri solide by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78610_a_79935]
-
peste țări de vis./ Omul lui pe care l-a cîntat/ Trebuia acum să-l fi ucis" - Plecarea poetului) printre litanii de împăcare cu soarta: Crească pomul, putrezească mîna;/ Tot risipă le va fi țărîna,/ Crească veacul, putrezească clipa;/ Tot nimicul le va fi risipa." (Rugă pentru fratele căzut). Întîlnirea cu focul - evenimentul care, temut și necesar, dă titlul volumului, e un alt fel de joc de-a v-ați ascuns, joc de rachete: "Departe de tot, prea departe,/ În țara
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
rar să vezi un Schopenhauer debordînd de bunăvoința etică a dascălilor de moravuri fine. Pe scurt, germanul face figura insolită a unui îndrumător de fericiri zilnice. De aceea, o carte de la care te-ai fi așteptat să cuprindă imprecații pe seama nimicului a tot și toate, are aerul unei încurajator și stenic mesaj umanist. Chiar faptul că Titu Maiorescu s-a aplecat asupra ei spre a o traduce în limba romînă, în cursul unui travaliu care a cunoscut nu mai puțin de
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
mehr Licht (mai multă lumină), era, de fapt, mehr nicht (nevermore - sic!). Această pereche, nehotărîtă între moderna Elévation și anti-moderna lepădare de proiect, prinde, peste vremuri, destul din suflul avangardei. Pe ce fel de cer, așadar, vîndut luminii, sau predat nimicului, strălucesc stelele ei? Am putea încerca să aflăm, urmărindu-i jerbele care se sparg peste prăpăstii, din Zodiac-ul publicat de Ilarie Voronca la editura unu, în 1930, cu un desen și coperta de M.H. Maxy. Douăzeci și patru de poeme, numerotate
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
fost și vor fi, sînt, de bună seamă, tot cum erau de lente. "Ecou rămas în aer ca o șuviță-n carte" (XXI) e semnul acestei defazări. Ai vorbit, și ai plecat. Te mai ascultă cineva, în lumea pe care nimicul o-nghite cu viteza luminii? "E o putere a nopții și a răului care zace în noi sau vine de departe./ E o ființă străină care se ridică în vârful degetelor tale/ Care se-așează'n carne și îți îmbracă
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
acestor bătrîni cînd, îndemnați de ființele care-au lucrat împrejurul evangheliștilor, dau slavă Creatorului? Nu este lucru obișnuit pentru veșnic iconoclasta avangardă. Dar nici o coincidență de lăsat la o parte. În definitiv, ce mai puternică, mistuitoare întîlnire a luminii cu nimicul? Într-o variantă la Variations nocturnes, Schefer spune că ziua e treaba tuturor, noaptea doar a unora. De-adevărat, în nopțile bîntuite de vise rele cu sclipiri frumoase ale avangardei nu-ți bagi lesne nasul. Din cînd în cînd, la
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
cu gust artistic cert întâlnești asemenea reacții... Mai fine, dar trădând aceeași neînțelegere a artei portretistice... Ceva foarte bine ascuns zace în figura omului. O părticică din nas, un mușchi al feței, necontrolat, o arcuire a urechii, răsfrângerea unei buze, - nimicuri, pe care dacă intuiția artistului le pune laolaltă, potrivit viziunii sale, iese cu totul altceva decât ce se vede pe o fotografie trasă la minut. Unii par mai frumoși decât sunt ei în realitate. Pe alții, nu știi ce îi
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
în fața sa o femeie normală, că nimic din ceea ce vede nu scoate în evidență potențialul distructiv, excepționalismul personajului. O femeie ca toate femeile, banalizată prin maternitate și un mariaj onest, locul comun al romanului brughez alături de adulterul care conferă consistență nimicului. Ultimul cuvânt în film și în poveste care îi revine lui Stephen o privește pe Anna și el este tulburător: "Nu era cu nimic diferită de celelalte femei". O altă întrebare rămâne suspendată. Ce anume a făcut din Anna obiectul
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
ascultare a seniorului care îi cere ce să facă și îi interzice ce să nu facă mereu, aducându-i-se ofrande cu micimea omenească prefăcută lingușitoare îngenunchind mereu când el nu înțelege și nu primește lauda obișnuit cum este cu nimicul egal cu sine ca și cu orice libertate etern suprem universală pe când omul este rob din născare cu cea de a doua a sa natură la început cu planul ei de libertate, dar omul plăcându-i condiția de sclav se
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
e cea care zguduie acest anotimp în care poeții au „brațele învinse". Sub pustiul pe care ți-l închipui, pustiu de lume fără rost, e freamătul acestor mașini ocupate, duduirea unei clase de străini aliniați. Care nu mai discută nici măcar nimicurile fără miez din berăriile lui Caragiale, ci au deprins, pînă la excelență, știința dea fi singuri. De-a trăi singurătatea obligațiilor, pe care fiecare și le duce cum poate: „Te pierzi în golul singurătății,/ O, suflet al meu, de lume
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
trezește, se ițește el, Soarele" (Încă ard pe pămînt). Sau, renunțînd încă o dată la viitor, în aceeași cheie ludică, de personaj de snoavă fabuloasă: Pînă în ziua de azi / și nu trag nădejde în viitor / urechea mea, vrănișoara cea / cu nimicuri, promisiunile, / sau tot voinicește umplut, (...) aproape, aproape de plînset,/ cred că-mi cresc aripioare, / din gard ciocîrlanii/ se țin după mine / (În vise surpat). Regula nu e o autenticitate nudă, ci coeziunea fizionomiei literare: "A nu trișa, a nu forța travestiul
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]