2,731 matches
-
XIV-lea chiar dacă Franța rămase puternic catolică, exista un fel de ruptură față de dependența de Roma. Noțiunea de "drept divin al regilor", care se tot dezvoltase de-a lungul secolelor, ajunsese acum la apogeu iar ierarhia franceză strâns legată de nobilime a dezvoltat un fel de independență cunoscută sub numele de galicanism. În secolul al XIV-lea papa deja conferise regelui francez dreptul de a numi episcopi și alți oficiali ecleziastici de rang. Mai mult, dintre cele trei clase sociale ale
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
avea probleme serioase datorită unor războaie costisitoare și dezastruoase purtate în Europa și peste Ocean, era în criză financiară, recoltele proaste îi lăsaseră pe țărani și pe muncitorii fără mâncare, iar cei din a treia clasă și o parte din nobilime erau revoltați împotriva regelui. Chiar dacă de la început au existat revoluționari printre protagoniști, conducătorii evenimentelor din 1789 nu s-au răzvrătit pentru a răsturna vechiul sistem, ci pur și simplu pentru a-l reforma. Majoritatea celor care își doreau o schimbare
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au funcționat mai mult de 200 de ani, au fost o încercare de a depăși această situație. Iacobinii cei mai extremiști precum Émile Combes, au fost înspăimântați de faptul că marea diversitate asociată cu forțele reacționare provinciale precum Biserica și nobilimea, se vor revolta și vor distruge câștigurile dobândite de Revoluție și de Republica laică (la République laïque). Dar, în spatele acestor instituții, societatea franceză a continuat să-și ducă existența după cum o făcuse de secole, de vreme ce grosul populației îl constituiau țăranii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
evident că, modelele diferite și competitive ale politicilor teritoriale au coexistat de-a lungul istoriei franceze încă de la Revoluție și, într-adevăr, doar într-o anumită măsură. Existaseră deja în cadrul tensiunilor dintre monarhia centralizatoare și feudele puternice aflate în posesia nobilimii. Modelul dominant a înclinat spre centralizare și a fost inițiat de monarhi, continuat de iacobini și completat, cel puțin pe linie politică și administrativă, de Napoleon I. Acestei centralizări, patrimoniul napoleonian și iacobin i-au mai adăugat cel puțin aspirația
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
din total. Impozitele directe principale sunt "quatre vieilles" numite astfel datorită faptului ca datează încă de pe vremea Revoluției Franceze 14 chiar dacă la acea vreme erau impozite naționale și nu locale. Revoluționarii își doreau să abolească sistemul de privilegii speciale oferite nobilimi și clerului care existase în timpul Vechiului Regim și să implementeze principiul egalității. Acest lucru a fost infăptuit pe 4 august 1789 și s-a făcut prin impunerea unui impozit general aplicat tuturor și prin desființarea impozitelor indirecte care erau gîndite
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care au fost fondate. 10 ,,noblesse de robe" erau aceia care își cumpărau titlurile așa cum oamenii de afaceri contemporani își ,,cumpără" locuri în Camera Lorzilor prin donarea de sume mari de bani partidului aflat la putere și noblesse d'épée (nobilimea de spadă) erau aceia care descindeau din cavalerii medievali. 11 Gregorie de Tours menționează ca dată anul 495 d.Ch. însă istoricii contemporani au sugerat alte date ca 503, 506 sau 508. Vezi E. A. Livingstone, ,,Clovis", The Concise Oxford Dictionary of
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
511. 16 Perioada petrecută la curtea din Napoli i-a oferit scriitorului italian posibilitatea de a se iniția în manierele curtenești, dar și în fin amour. Vânătoarea Dianei, una din primele sale opere, oferă o lungă listă a femeilor aparținând nobilimii, care presupune o anumită familiaritate a autorului cu membrii aristocrației vremii.12 Cei doi scriitori au mai împărtășit o pasiune comună, aceea pentru manuscrisele vremii sau mai vechi, a căror valoare inestimabilă au intuit o, iubind lectura. Au fost bibliofili
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îndrăgostiți de orice soi.46 Dintr-un total de 338 de personaje, 255 sunt bărbați și doar 83 femei. Clasa de mijloc predomină, cu 140 de personaje. De altfel Vittore Branca denumește cartea „l’epopea dei mercatanti”47. Diferența dintre nobilime și înalta burghezie nu este foarte bine trasată, așa că 102 din personajele considerate nobile pot foarte bine figura și în clasa de mijloc. Douăzeci și trei de personaje sunt numite în mod direct negustori sau soții ale acestora. Aproximativ șaizeci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
511. 16 Perioada petrecută la curtea din Napoli i-a oferit scriitorului italian posibilitatea de a se iniția în manierele curtenești, dar și în fin amour. Vânătoarea Dianei, una din primele sale opere, oferă o lungă listă a femeilor aparținând nobilimii, care presupune o anumită familiaritate a autorului cu membrii aristocrației vremii.12 Cei doi scriitori au mai împărtășit o pasiune comună, aceea pentru manuscrisele vremii sau mai vechi, a căror valoare inestimabilă au intuit o, iubind lectura. Au fost bibliofili
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îndrăgostiți de orice soi.46 Dintr-un total de 338 de personaje, 255 sunt bărbați și doar 83 femei. Clasa de mijloc predomină, cu 140 de personaje. De altfel Vittore Branca denumește cartea „l’epopea dei mercatanti”47. Diferența dintre nobilime și înalta burghezie nu este foarte bine trasată, așa că 102 din personajele considerate nobile pot foarte bine figura și în clasa de mijloc. Douăzeci și trei de personaje sunt numite în mod direct negustori sau soții ale acestora. Aproximativ șaizeci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Intriga însăși nu mai este declanșată de motivații eroice, morale ori religioase, ci de urzirile celor doi frați, donna angelicata dovedindu-se a fi părtașă la un plan demonic: "De-aceea hotărât-a mândru-mi frate/ Să-ntreacă-aici a nobilimii floare,/ Puterea lui în luptă să-și arate/ Și-n giostră cu rivalul s-o măsoare". Se păstrează motivația faptelor de arme (orgoliul de a învinge), dar se introduce parodia prin ideea unui pariu care va avea drept câștig mâna
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
et Germanicae, apărute în 1486. Apoi Heinrich Bebel va da, între 1508 și 1512, cele trei cărți, Libri facetiarum, în care limba latină acoperă un fond de inspirație popular german, constând din scurte povestiri glumețe cu tăiș critic la adresa clerului, nobilimii și mercenarilor", în Zoe Dumitrescu-Bușulenga, op.cit., pp. 207-208. 211 "Automatele: marioneta, personajul parodic", în Marian Popa, Homo fictus, Editura pentru literatură, București, 1968, p. 223. 212 "Produsele spiritului parodic", în Zoe Dumitrescu-Bușulenga, op. cit., pp. 210-211. 213 În Dicționarul de termeni
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
reprezenta aceasta pentru proprietate au apropiat cele două tradiții pînă la confundarea lor. II. Tipologia partidelor patrimoniale Maurice Duverger a descris traseul clasic care a permis diferențierea istorică a partidelor care susțin interesele capitaliștilor. La început, partidele conservatoare, apărătoare ale nobilimii, se opuneau liberalilor, purtători de cuvînt ai burgheziei. Apariția partidelor muncitorești a creat "dilema liberalilor". Trebuia oare să se facă corp comun cu adversarul de ieri pentru a evita pericolul nou sau trebuia să se alieze noilor veniți pentru a
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
se alieze noilor veniți pentru a combate dușmanul istoric? Cei care au optat pentru prima strategie sînt liberalii, în timp ce a doua strategie a fost aleasă de către radicali. 1. Partidele conservatoare. În secolul al XIX-lea, partidele conservatoare erau purtătoarele speranțelor nobilimii și ale Bisericii. Ele s-au format pentru a lupta împotriva principiilor Revoluției franceze și pentru apărarea vechiului regim, reprezentînd dreapta istorică. Clericalismul care le-a adus sprijinul Bisericii altădată se spunea că Biserica anglicană era partidul conservator care se
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
mobiliza lumea rurală, ca și o bună organizare, le-a permis să supraviețuiască democratizării, să se mențină în mod onorabil și uneori chiar să obțină majoritatea absolută. A) Partidele majoritare. Anumite partide conservatoare apărătoare ale puterii regale și dominate de nobilime s-au adaptat votului universal mai bine decît adversarii lor liberali, pînă la punctul de a se substitui lor ca mediatori principali ai lumii industriale și de afaceri. Ostilitatea lor față de burghezie i-a făcut adesea pe conservatori să mobilizeze
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a apărut ca un caz special în țările care n-au cunoscut feudalitatea Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Elveția protestantă grație unei țărănimi libere sau din cauza instalării tardive a unei "a doua iobăgii". În acest caz, mobilizarea s-a făcut împotriva nobilimii (aspect tratat în partea a doua a lucrării de față). Nu vom reține aici decît cazul țărilor fără nobilime sau cu o nobilime strict războinică. Vom face deosebirea dintre contra-mobilizarea împotriva pieței și apariția unui contra-atac lansat în numele valorilor productiviste
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
grație unei țărănimi libere sau din cauza instalării tardive a unei "a doua iobăgii". În acest caz, mobilizarea s-a făcut împotriva nobilimii (aspect tratat în partea a doua a lucrării de față). Nu vom reține aici decît cazul țărilor fără nobilime sau cu o nobilime strict războinică. Vom face deosebirea dintre contra-mobilizarea împotriva pieței și apariția unui contra-atac lansat în numele valorilor productiviste. I. Contra-mobilizarea antiproductivistă Revoluția industrială și stabilirea unei economii reglată de piață s-a făcut simțită și pe teritoriul
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
sau din cauza instalării tardive a unei "a doua iobăgii". În acest caz, mobilizarea s-a făcut împotriva nobilimii (aspect tratat în partea a doua a lucrării de față). Nu vom reține aici decît cazul țărilor fără nobilime sau cu o nobilime strict războinică. Vom face deosebirea dintre contra-mobilizarea împotriva pieței și apariția unui contra-atac lansat în numele valorilor productiviste. I. Contra-mobilizarea antiproductivistă Revoluția industrială și stabilirea unei economii reglată de piață s-a făcut simțită și pe teritoriul național. Industrializarea și capitalismul
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
ochii i se roteau; harnici și neosteniți, pânditori, ca ochii șoimului, spre toate zările. Gloanțele soldaților împărătești secerau tot mai mulți dintre țărani. Nimeni nu da îndărăt. Toți năzuiau din răsputeri să intre în oraș, să se răfuiască acolo cu nobilimea. Ningea tot mai des și lui Onuț îi venea să chiuie de bucurie când văzu că ai iui dobândesc izbânda. Și chiar ar fi chiuit dacă, pe Valea Mureșului, n-ar fi zărit trei pâlcuri mar! de călăreți. Veneau galop
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
asigură astfel vizibila metamorfoză a calităților sociale în calități naturale. Ridicăm așadar un colț al cortinei care acoperă, pudic, misterele burgheziei, pentru a arăta ce înseamnă, din punctul de vedere al clasei sociale, un grup în aparență compozit. Cuprindem aici nobilimea bogată și familiile burgheze. Industriași, oameni de afaceri, bancheri, de viță veche sau de proveniență recentă, sunt puși alături de proprietari de ferme, înalți funcționari, membri ai Academiei sau generali. Un grup a cărui poziție se definește prin posedarea unor mijloace
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
dar bogăția lor poate lua multe forme, un aliaj compus din bani, din mulți bani, dar și din cultură, relații sociale și prestigiu. Ca și greutățile sociale, și privilegiile se adună. Este oare burghezia o clasă amenințată cu dispariția, precum nobilimea în trecut? A fuzionat ea oare cu noile elite? În ce condiții se transmit pozițiile dominante de la o generație la alta? Noi și noi averi apar și duc povestea mai departe. Își vor face loc în grupul celor avuți? Analiza
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
loc în grupul celor avuți? Analiza diacronică scoate în evidență un proces de reînnoire a claselor conducătoare, dar și caracterul permanent al diferitele componente. Structura filiațiilor apare astfel ca un element central în procesul de transmitere a puterilor. Fuziunea dintre nobilime și burghezia de descendență veche se înscrie în această logică. Această fuziune are același fundament ca viețuirea în aceleași cartiere. Cum puterea socială este în același timp o putere exercitată asupra spațiului, înalta societate își exprimă unitatea printr-o căutare
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Universitatea de drept și științe economice și Școala superioară de comerț din Paris (ESCP) Președinte al Shell France (1995-2000), președinte al Consiliului de supraveghere al Beaulieu Patrimoine SA, administrator de societăți, președinte al Consiliului ESCP ANF (Asociația de întrajutorare a nobilimii franceze), Cercul Bois de Boulogne, Societatea Cincinnati, Jockey Club Alexandre de Takacsy, vice-președinte Colegiul cistercian din Budapesta și Colegiul benedictin din Pannonhalma, colegiile Florimont din Geneva și Saint-Michel din Fribourg, Școala de Înalte Studii Internaționale de la Geneva, Institutul Canadian al
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
întreține relații cu o sută douăzeci de cluburi din aproximativ treizeci de țări. Cercurile nu fac decât să reproducă cosmopolitismul membrilor lor, care își înmulțesc relațiile și căsătoriile cu cei de alte naționalități, internaționalismul fiind una din caracteristicile importante ale nobilimii și marii burghezii. Bogăția culturală La capitalul economic și social se adaugă capitalul cultural. Raportarea la cultura legitimă, cea a liceelor și universităților, cea a muzeelor și sălilor de concert este specifică. Fără a subestima importanța și influența studiilor urmate
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
de pe mamă i-a oferit fetei un sejur la Bayreuth pe durata festivalului: "Cultura chiar făcea parte din viața noastră", ne-a spus aceasta [Pinçon, Pinçon-Charlot, 2006, p. 193-243]. Fără a face din toți burghezii de viță veche și din nobilimea avută amatori de artă avizați, trebuie să observăm faptul că din acest grup social provin marea majoritate a adjudecătorilor pentru marile vânzări publice și un număr mare din experții în opere și obiecte de artă numiți pe lângă aceștia [Quemin, 1997
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]