2,234 matches
-
Gabriel Liiceanu. El vrea cu adevărat să înțeleagă cum funcționa, dintr-o perspectivă a omenescului, un mecanism sinistru. Cel al Securității în sens larg (implicând nu numai rețeaua „militarizată”, ci și pe aceea a colaboratorilor). Dacă un asemenea exercițiu de noblețe a spiritului critic e construit sau e spontan, nu știu. Nu pot decât să mă bucur că e.
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
individuație". (subl. lui P. C.) În aceeași ordine de idei, autorul celor 50 de gînduri despre bine și rău subliniază că nu tot binele din lume provine din opțiuni morale: Există în lume ca o frumusețe, un har și o noblețe a ei... un bine neales". Apetența filozofică se regăsește și în studiile de istorie literară ale lui Petru Creția. Astfel, recunoaștem interesul pentru conceptul de înstrăinare atît în studiul său despre epigrama greacă tîrzie cît și în magistralul eseu Despre
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
care este plasat citatul clasic, îmi dă de gândit... Iată de ce însemnări mai dau făcute în aceeași zi de 18 mai 1963: Nu avem altă proprietate decât cuvintele... (Urmează o ștersătură apăsată cu cerneală neagră)... Și teama poate avea o noblețe a ei... Diverse moduri de a avea teamă... Grade. O ierarhie a fricii. Bună ierarhia fricii, a se folosi, eventual... în orice caz, teama caracterizează pe om, determină, îl determină... Una este teama animalică, biologică, sădită de instinct, și alta
18 mai 1963 (variantă la Praful ) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11210_a_12535]
-
Petre Hossu, G. Niculescu-Varone, precum și cei cuprinși în volumul ce-l menționează, Scriitori uitați, a lui Nae Antonescu (Ed. Dacia, 1980), ale căror nume le prefiră cu melancolie. Dovadă că universul d-lui Pericle Martinescu, ca al oricărui om de noblețe sufletească, e caritabil.
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
dacă nu răsturnată de-a dreptul, scrie Valentin Iacob în Clownul lui Hrist, recent publicat la Editura Muzeului Literaturii Române. "Zodia" sub care își așază confesiunile incomplete este cea "deschisă" de Alice Voinescu, în Jurnalul ei, a suferinței asumate cu noblețe. A certei distanțe dintre prudență și retragere discretă, dintre renunțare și neamestec. Spre a-și preciza, ca pentru cititorul care nu-i știe cărțile (Petrogradul într-un pahar de șampanie (1996), Pianul kamikazei (1998), Balada craiului de tobă (1998)), "linia
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
poreclă este Bostan, însă rușinîndu-se de ea s-au poreclit așa. Cu toate că în țară mai cunoscuți sînt Manoleștii de pe numele bunului lor." O comčdie cu nume fel de fel, făcută să tragă piedestalul de sub statuie. În aer, fără sprijinul unei nobleți de neam, cel mai adesea contestate de țiitorul lor de socoteală, boierii lui Sion, cei mai mulți învrăjbiți cu spița lui, rămîn bătuți de vînturile care i-au adus și i-au dus de prin Moldova: "Elefter. Năpaste grecească și acesta Moldovei
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
dincotro bate vântul. Crede că, în ciuda schimbărilor politice, mai poate fi salvat ceva în numele unui idealism de concepție. Continuă să construiască, dacă nu Catedrala Neamului, atunci o banală casă de cultură, deși observă că, în noul context, e alterată însăși noblețea actului de creație. Similitudinile în configurația afectivă, intelectuală și socială a personajelor centrale din Bietul Ioanide (1953) și Moromeții, I (1955) sunt interesante și stimulatoare pentru exegeză. Ilie Moromete e un țăran aristocrat, cel puțin prin ținuta de excepție și
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
să mai spunem? După atâta poezie, ne simțim și noi o idee mai instruiți, si, de ce nu, o altă, măi nobili. Că doar asta e menirea artei și a poeziei cu iz prepuțian, în special! De aici, din deșteptăciune și noblețe, parcă văd întreg poporul român pus la patru ace, cu papion și frac, oricând și oriunde zâmbind! De! Bine ar fi! Cum însă stăruie în noi Toma Necredinciosul, soli citam, din nou, public, Parlamentului României, reintroducerea articolului 400, cel care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Discursul său a fost nu doar un fel de testament evocat și invocat de atîtea ori, ci o confesiune a unui artist care și-a stimulat ființa pentru misterul teatrului, pentru ca pe urmă să se topească în anvergura memoriei noastre. Noblețea și nebunia lui Strehler palpită în toți cei care l-au cunoscut într-un fel sau altul, este o prezența in absentia de a cărei concretețe te bucuri dincolo de iluzii și șoapte. Așa cum m-am bucurat și eu, din nou
Torino, mon amour by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10769_a_12094]
-
înscrie în pantheonul culturii române, pentru că această lucrare de referință „exclude atât vanitățile și rătăcirile localismului orb, cât și cosmopolitismul arogant și represiv față de miturile spiritualității naționale” (Eugen Simion). Carmen Doreal Se dovedește a fi imperios-cunoscută Europei sinonimia totală, de noblețe, pelasg / pelasgi > valah / valahi (sau vlah / vlahi, bolohovean / bolohoveni, olah / olahi, vlas / vlasi, bănățean / bănățeni, maramureșean / maramureșeni, ardelean / ardeleni, moldovean / moldoveni etc.) - români (dacoromâni). Evidențiata sinonimie de noblețe de mai sus se datorează unei impresionante realități lingvistice și istorice din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Simion). Carmen Doreal Se dovedește a fi imperios-cunoscută Europei sinonimia totală, de noblețe, pelasg / pelasgi > valah / valahi (sau vlah / vlahi, bolohovean / bolohoveni, olah / olahi, vlas / vlasi, bănățean / bănățeni, maramureșean / maramureșeni, ardelean / ardeleni, moldovean / moldoveni etc.) - români (dacoromâni). Evidențiata sinonimie de noblețe de mai sus se datorează unei impresionante realități lingvistice și istorice din tot spațiul Pelasgo-Daciei îngemănat (după Reforma Zalmoxianismului din orizontul anului 1600 î. H.) cu spațiul Pelasgo-Thraciei, întrucât, valahii contemporani (atât cei nord-dunăreni cât și cei sud-dunăreni) sunt urmașii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fond) constituie, în egală măsură, o urgență a expresiei poetice proprii Angelei Furtună. Dacă stâlpul rigorii, Boaz, ar simboliza stringența, dar și stridența sloganurilor intelectualiste și sociale din poezia ei, stâlpul îndurării ar putea fi întruchipat de aerul de idealitate, noblețe și puritate al acesteia, ca și de poeticitatea ce topește fibrele raționalismului în plasmă lirică. Gesticulația moralizatoare în exces, ca și profunziunea culturală ar fi putut ucide poezia Angelei Furtună, care își trăiește însă firesc rostirea cu toate împovărările ei
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
Angela Gheorghiu a electrizat publicul nu numai prin absoluta stăpânire a mijloacelor vocale, dar și prin senzația de avânt sau de sfâșiere a sunetului. De la exuberanța din actul întâi al operei, de la bucuria de a trăi la îndurerata renunțare, la noblețea sacrificiului și la sfâșietorul sfârșit, vocea sopranei noastre a imprimat partiturii nuanțe de o rară finețe și intensitate. Vocea ei senzuală, caldă, însuflețită dădeau uneori senzația de zbor. Sunetele când pluteau ca-ntr-un ritm sfâșietor, melodiile penetrând sufletul ascultătorilor
Un miracol,Angela Gheorghiu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/10854_a_12179]
-
nevoie: "iarnă grea geroasă / câteva vrăbii se adună / la ușa înghețată // împart cu ele / ultimile firimituri ale pensiei". Aproape că-i confund statura cu cea a lui Umberto Saba, cel din Uccelli. Bătrânețea este admirabil numită și acceptată, ca o "noblețe a singurătății" (p. 451): "Împăcare este numele tău bătrânețe // în ceasul amurgului culeg legume / ud florile însetate de viață // cobor persienele aprind lumina / mă așez la masă fac socotelile zilei / marele câștig mi se repetă și acum: / singurătatea noblețele ei
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
fie viabilă, este nevoie ca ierarhia socială să aibă drept coloană vertebrală o monarhie înconjurată de o aristocrație autentică. Pentru Berdiaev, aristocrația unei națiuni nu este atît o problemă de castă și de statut social, cît mai ales una de noblețe spirituală. Iar noblețea spirituală înseamnă tocmai îmbrățișarea doctrinei creștine și adoptarea în viață a unei atitudini care să fie pe potriva spiritului acestei doctrine. O asemenea atitudine presupune ca lumea de aici să fie privită în lumina trecătorului și a vieții
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
nevoie ca ierarhia socială să aibă drept coloană vertebrală o monarhie înconjurată de o aristocrație autentică. Pentru Berdiaev, aristocrația unei națiuni nu este atît o problemă de castă și de statut social, cît mai ales una de noblețe spirituală. Iar noblețea spirituală înseamnă tocmai îmbrățișarea doctrinei creștine și adoptarea în viață a unei atitudini care să fie pe potriva spiritului acestei doctrine. O asemenea atitudine presupune ca lumea de aici să fie privită în lumina trecătorului și a vieții de apoi, de unde
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
pe potriva menirii sale divine - cea de a apăra statul - este tot un ,organism mistic" (p. 280). Numai că un asemenea organism nu are nimic din colectivismul egalitarist și inert al armatei comuniste, ci este o instituție aristocratică unde libertatea și noblețea se sprijină tocmai pe respectarea ierarhiei și a diferențelor umane. Apoi, în ochii lui Berdiaev, secularizarea, deși este un proces implacabil în ordinea lucrurilor pămîntești, nu afectează cîtuși de puțin sacralitatea Bisericii, căci Biserica, departe de a însemna ipostaza teocratică
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
de făcut pentru a nu rata mîntuirea, în această "epocă decăzută"? Desigur, a-L căuta pe Dumnezeu nu de pe pozițiile suficienței, ale "umanității degradate", ci ale umilității asumate. Omul, socotește Ionescu, "crede în Dumnezeu din slăbiciune". Nu forța morală, convingerea, noblețea și alte asemenea "gogoși" ne îndreaptă spre devoțiune, ci propria noastră neputință. Avem a face, constată Sergiu Miculescu, cu un "creștin revoltat, din familia lui Iov. Natură ciclotimică, oscilează între extaz și circumspecție. Ocolind structura bisericească ce i se pare
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
-i pe amândoi, conferindu-le un fel de maturitate care-i ajută să o domine, să o suporte, însă nu le-a confiscat umanitatea, afecțiunea. Bărbatul este impunător, femeia nu, însă remarcabilă rămâne delicateț ea ei, o finețe structurală, o noblețe care conferă distincție. Loialitatea acestui bărbat este în sine un manifest al polonității, al cavalerismului în vremurile unei noi barbarii care poartă semnul bolșevismului. Smarzowski nu trage concluzia în locul spectatorului, îl lasă în fața ororii. Există aici mai mult decât o
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
și-l percepe ca pe un handicap care îl descalifică în proprii ochi. Într-o epocă de rigoare morală a cărei strictețe era păstrată măcar în aparențe, Wittgenstein își vede homosexualitatea ca pe o damnare absurdă ce îl exclude de la noblețea imperativului categoric. Și cum onoarea și datoria nu sunt cuvinte goale la sfîrșitul lui belle époque, Wittgenstein și le asumă cu deplină dăruire, ca apoi să constate că trăiește sub pragul lor de exigență. Intuiește că niciodată nu va fi
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
să constate că trăiește sub pragul lor de exigență. Intuiește că niciodată nu va fi model pentru alții, cerința kantiană de a te purta în așa fel încît comportamentul să-ți fie normă de conduită universală părîndu-i-se de o neverosimilă noblețe. Și astfel Wittgenstein e silit să recunoască că, aidoma semenilor, invocă virtuțile pentru a se lăsa de fapt condus de vicii, falia dintre cele două planuri neputînd fi acoperită cu sofisme etice. Reacția imediată e de consternare, Wittgenstein fugind de
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
unui producător fictiv, Lester Siegel (Alan Arkin), și al unui la fel de fictiv specialist în machiaje, John Chambers (John Goodman), angajați de către Tony Mendez, specialistul CIA în extracții dificile, farsa ia proporții hollywoodiene. Cei doi intră în joc nu atât pentru noblețea cauzei, cât mai ales pentru situația specială în care fabrica de minciuni numită Hollywood urmează să producă una cu totul excepțională, enormă. Cei doi creează iluzia mediatică a producerii unui film în genul Star Wars, știind prea bine că nu
Hollywood et Co by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3882_a_5207]
-
și vrea să-l prindă și pe celălalt în lanțul său”), efectul iubirii („adevăratul îndrăgostit nu poate fi împovărat de nici o avariție; iubirea îl face pe cel respingător și grosolan să strălucească de frumusețe, pe cei umili îi înzestrează cu noblețe, pe cei orgolioși îi împodobește cu umilință”), retorica iubirii („De multe ori, darul vorbirii îndeamnă la iubire inima celor ce nu iubesc. Căci vorbirea frumoasă a unui îndrăgostit trimite în zbor săgețile iubirii”.) Tratatul lui Capellanus e un îndemn la
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
În casa din Cotroceni, aflat în hol, aude din stradă strigătul unei femei ce se sprijinea de zid: „Nu mai pot! Nu mai pot!“ (p. 205), și în loc să deschidă geamul, o așteaptă să plece. În aceste locuri Barbu Cioculescu are noblețea pe care i-o dă puterea ca, mărturisindu-și rușinea, să se ridice prin spovedanie deasupra episodului stînjenitor. Veritas dixit et salvavi animam meam. Din păcate, suflul narativ se mărginește la prima parte, cea de-a doua fiind o antologie
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
Rusiei din război îi furnizează numeroase ocazii în care poate compara mica Românie și marele vecin de la Răsărit, comparație întotdeauna defavorabilă acestuia din urmă. Generalul are cuvinte extrem de dure despre comportamentul nobililor, militarilor și soldaților ruși, în comparație cu care salută disciplina, noblețea și spiritul de sacrificiu al românilor. Cărora le face chiar supremul elogiu pe care îl putea face un naționalist francez. Citând prizonieri germani, Berthelot consemnează cu satisfacție stupefacția acestora, care atacaseră ceea ce credeau a fi niște ruși, dar dăduseră peste
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]