905 matches
-
cuprinde-o albă teamă! Nu! A fost doar o pală de gând cuprinsă de febră, de zbucium, de plâns... * Amurgul, răsfrânt pe fruntea-mi ca de ceară, mă leagănă-n veșmântu-i trandafiriu de „seară“ . Îmbrățișați vom adormi curând... * O, frunte! Noian de gânduri ninse! În liniștea odăii, îngenuncheate, clipele suspină, în fața candelei aprinse! Și-o rugăciune, pare-se... cu ochii plânși, îngână... Referință Bibliografică: Viscol ancestral / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
reluarea unor termeni, diferența fiind evidentă, deoarece, dacă poezia lui Blaga anticipă concepțiile sale metafizice (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii fiind un exemplu edificator pentru Trilogia cunoașterii), Valentina Becart nu are un sistem filosofic închegat, ci un noian de sentimente sau resentimente pe care încearcă să le camunfleze sub un metalimbaj ceva mai abstract, dar nu imposibil de descifrat. Poezia sa mustește de simboluri ambigui, începând chiar cu titlul volumului - În umbra zeilor. Ce-ar sugera acest titlu
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
și senin, când tulburat și năvalnic, ”plângându-și toate amintirile”. Sentimentul curgerii timpului, efemerul lucrurilor ”umbre de pași duc spre țintirim”, ”stau înșirate casele pustii”, îi induc poetului stări de insecuritate și suferință, și ”sub gene, lacrimi peregrine” care ” ascund noian de amintiri” - își fac simțită arsura când ”neliniști urcă spre coline”. Trec anii vieții peste noi,/ Trec ani și peste tine, mamă; / Mi-e dor de iarba din zăvoi,/ Mi-e dor de glasu-ți dulce, mamă.( Trec anii). * Copilăria este
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
din nou acele imagini și în ce condiții, cum se putea viziona iar „minunea” ?! Telefonul captase toată întâmplarea, dar mai departe ar fi trebuit o consultare cu cei de specialitate. Ținea de paranormal sau totul se petrecuse în mod accidental ?! Noianul de întrebări nu mai contenea... Mai încercă încă o dată „temperatura” pietrei principale și constată că devenise rece, de parcă nimic nu se întâmplase. Verifică telefonul. Imaginile se derulau așa cum erau înregis- trate. Atunci ?!!! Misterul era deplin. Gânditor își luă ranița în
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
întins/ de-n el ești ca un pește prins...../ Când viața nu știi s-o trăiești/ la ce e bun să tot gândești/ că alții pot s-o facă rai?!/ Căci orice-ai da, nimic nu ai/ decât speranțe - un noian!/ și dacă speri, e tot în van! Stinsese lumina în plină zi sau pleoapele ei grele de oboseala sufletului se lăsaseră ca un oblon dens, fără încuietori și chei, între ea și rest?! Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
Acasa > Poezie > Credinta > AȘTEPT Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Trecut-a multă vreme de când nu ți-am vorbit Și întrebări noian am strâns în cuibul meu, De-nvolburarea clipei atras și amăgit Am rătăcit cărarea uitând de drumul Tău. Mă lupt cu mine, Doamne, să aflu un răspuns, Să știu cum să mă-nalț, să trec acel hotar, Încerc din răsputeri să
AŞTEPT de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378730_a_380059]
-
daruit-o a vrut să o ia. acolo sus și să o transforme în stea. Singur pe fotoliu, lucid și rațional, cu o uluitoare memorie , isi trăiește încă o dată viața, punând cap la cap toate amintirile. Nu poate uita nimic.... Noianul de fotografii făcute chiar de el -unele premiate la concursurile fotografice- îi alimentează starea de bine și îi întăresc convingerea că a făcut ce trebuia în această viață,. Dar nimic nu ar fi fost atât de frumos și de împlinit
INELUL CU PIATRA ALBASTRA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377738_a_379067]
-
doresc" (cf. G. PERROTTA, op. cit., II, p. 211). Într-adevăr, dorința este aceea care umple spațiul temporal al vieții, dorința mișcă pe om de la un obiect la altul, de la o acțiune la alta, dorința îl îmboldește să se afunde în noianul de nimicuri al multiplicității materiale, dorința îl alungă din urmă clipă de clipă pînă la pragul morții: dorința. Dacă pentru filosoful grec năzuința nu trebuie să se împlinească, pentru că, odată împlinită, dorința însăși e moartă, ucisă, ea care dă un
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Mureșanu, Odin și Poetul) se dezvoltă epic din nuclee (în expansiune) a unui impuls poetic mereu in statu nascendi: imaginile proliferează imagini colonizând spații cosmice neatinse de privire. Versurile par niște schelării uriașe pe care aștepți să coboare titanii, zeii "noianului" originar: Deasupra vedea stele și dedesuptu-i stele, El zboară fără preget ca tunetul rănit; În sus, în dreapta, -n stânga lanurile de stele Dispar. El cade, -un astru in haos azvârlit." (Povestea magului ...) Detaliul trădează o "gândire arhitectonică" dedaliană: de la abside
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
puternic nu-încetă, puternic, Aspru. Din Bubuit se auzi mugind o vîlvătaie-albastră de pucioasa, din vîlvătaie-un Geamăt de durere care făcu să amuțească-întreaga-nvălmășeală, Zarva îngrozitoare înghițind-o în agonie peste agonie. Și prin Învălmășeala, precum un trăsnet ce țîșnește dintr-un noian în altul, 150 Tare, puternic, se auzi un geamăt universal al morții, mai tare Decît stihiile nimicitoare 115 toate, si asurzit și sfîșiat mai rău Decît Urizen însuși și toate-oștirile-i ce-n blestemata disperare în jos navală dau. Dar cineva
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Rotile Stelare dumnezeiasca mîna o simțiră. Hotar Fu pus Veșnicei Morți. Los simți Hotarul, văzu Cum degetul lui Dumnezeu atinge-al Șaptelea cuptor cu groază. Și Los privi mîna lui Dumnezeu peste cuptoarele-i Pe sub Adîncuri în groaznice Tenebre sub noian. 280 Cu groază Los de la corvoada-i se dădu napoi; marele ciocan Din mină îi căzu, si focurile sale în fum și-ascunseră puternicele mădulare; Căci în devastatoare huiete și prăbușiri, ciocniri și vaiete, Nemuritorul dăinuia, deși în somn de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fier și-aramă160 Enormele minuni ale Abisurilor, odátă bucuria-i cea mai luminoasă. Căci Urizen privi grozăvniciile Abisului cînd rătăcit-a printre Spiritele ruinate, cîndva copiii săi și-ai lui Luváh copii. Speriate de propriul lor suspin, ce pare-a zgudui noianul, 90 Fără de Țel și Abătute rătăcesc, în a lor inima un soare, o înfricoșătoare luna, Un Univers de-nvăpăiate constelații-n creier Și un pămînt de-nfrigurată suferință sub a' lor picioare, și-n jurul pîntecelor Ape sau vijelii sau nori sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Aici piciorul îmi voi pune și-aici voi reclădi. Aicea Munții de Arama 172 promit să aibă multă bogăție în groaznicii rărunchi". Așa începu el să facă din aur și argint și fier 230 Și-aramă, vaste instrumente de măsurat noianul 173 și de fixat Totul într-alta lume mai potrivită de voința-i Să asculte, în care nimenea să nu cuteze voința-i s-o afrunte, fiind el însuși Rege Peste Totul, și-n care viitoru-ntreg să fie ferecat în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
au suflarea vieții, nainte fost-au trase, Si șolzi acoperiră-o frunte rece și-un gît se-ntinse 420 În adînc să prindă umbră; șolzi îi acoperiră gîtul și Sînul, si șolzi picioarele și mîinile; căzînd pe burtă Întins prin noian, larg deschizîndu-și gură, cea fără limba, Cu dinții pe trei rînduri, se strădui în van să prindă umbră, Si cu nemăsurata-i coadă biciui Abisul; o Stana chipu-i omenesc, 425 Un chip de Stana fără Simțuri rămas-a spăimîntat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Se îmbăiară-n șipotul cel limpede al stîncii; apoi din peștera-i întunecoasa Ieși-n divină măreție. Urizen se ridicắ de pe scaunul său de domnie Pe áripi de-nzecită bucurie, bătînd din palme, din picioare, din radioasele-i arípe În noian: precum atunci cînd Soarele dansează peste munți 350 Un strigăt de înveselire răspunse-n dulci accente de la fiica la fiica, Si de la fiu la fiu: de parca stelele sclipind nenumărate Prin noapte cîntă ciripind ușor, umplînd pămînt și cer; Și luminoasa-Ahania
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lumea lor a chipurilor mohorîte, 560 Totul sub ceruri era negura: numai o luminița Așa cum scînteiază din spirite ce dorm, se arătă-n adîncuri dedesubt. Precum atunci cînd súflă vîntul peste un cîmp de grîne, a sufletelor harmalaie Prin tot noianul, purtate jos de Nouri grei care se leagănă-n căldură toamnei, Astfel vuiește de la un cer la altul, cu glas dogit răcnesc 326 chipurile omenești 565 Sub nouri groși, îngrozitoare fulgere bufnesc și tunete răzbubuie, În valuri cad potopurile cerului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale Pardosului cel împestrițat ori a' Măgarului cel aprig Pînă ce iar la viață se trezesc, sau îi îngroapă în reci Grote căinîndu-se. Însă în Linurile Vinului nu cîntă Omeneștii Struguri, nu dansează, Ci urlă și se zbat într-un noian de suferință, în fioroase flăcări mistuindu-se, 750 În fiare și în temnițe încercuiți 335 de ne-ncetate focuri, În hrube și genuni și umbre ale morții, în chipuri de amărăciune și de suferință; Tipsiile, Șuruburile și Rotile de cazna, Ferăstraie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
slobod drumul/ Ieșirii Împăratului Măririi,/ În Duhul lui și în Cuvîntul lui/ Pornind acum noi lumi să făurească./ Stăteau pe țărmul Cerului, văzînd/ Sub ei Abisul nehotărnicit,/ Întunecat și furtunos că marea,/ Pustiu, sălbatic, răscolit de vînturi/ Dezlănțuite pînă-n măruntaie,/ Noian de valuri îmbulzind, cît munții,/ Tăria Cerului să o asalte,/ Că miezu-i să-l amestece cu polii./ Și se rosti atoatefăcătorul/ Cuvînt: "Tăcere, valuri turburate!/ Tu, hau nemărginit, te potolește![...]" Și nu statu ci se-avîntă dendată,/ Pe áripe de serafimi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
însă peste/ Oglindă apelor nemișcătoare/ Fecundele-i arípi le-ntinse Duhul/ Lui Dumnezeu, în masă cea fluida/ Vărsînd vîrtuți vitale și căldura/ Dar zgură neagră, rece, infernala,/ Tartareeană și opusă vieții-n/ Străfundul hăurilor azvîrlind-o;/ Apoi topi și strînse laolaltă/ Noian de asemănătoare lucruri,/ În multe părți tot restul împărțind,/ Iar între lucruri aeru-l întinse;/ Apoi Pămîntul, cumpănit prin sine,/ Îl așeza pe osia-i." Se poate astfel lesne observa că Blake s-a inspirat mult din capodoperă lui Milton, numeroase
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Iad. 172 (VI, 228) Munții de Arama: Este sugerată începerea unei reorganizări sociale (arama fiind asociată lui Tharmas și cărții de arama a lui Urizen). 173 (VI, 230) din aur și argint și fier / Și-aramă, vaste instrumente de măsurat noianul: Prezenta celor patru metale sugerează cooperarea tuturor celor patru Zoa la noua construcție: aur: intelect, strategie; argint: afecțiune, implicare emoțională; fier: război de cucerire a unor domenii noi, necunoscute; arama: ordine socială solidă. 174 (VI, 233) și-n care viitoru-ntreg
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de tine... Propun, În această carte, un alt mod de a vorbi despre educație, mai puțin doct, sistematic și metodic, fiind purtat eu de către idei, și nu ele de mine. Găsesc de cuviință că multe gânduri pot fi „risipite” În noianul de situații, de oameni și de lucruri și că acestea pot fi descoperite atunci când reflectăm puțin la ele. De regulă, ne fundamentăm ideile pe gândurile altora. Ca să fim mai siguri că nu greșim, tragem cu ochiul, ținem cont de verdictele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
odată cu generalizarea modului de viață rural și începutul uniformizării civilizației și spiritualității locale. Menținerea în lexicul limbii române a unor vocabule de origine prelatină, precum balaur, bală ("monstru"), ghionoaie, moș (Ajun, Crăciun, Gerilă), moși, moașe, năpârcă, gogă ("strigoi", moroi, vampir), noian (de ape), doină (daină, doini, dăini), iele (traco-dac), dolf, dulf, duf ("duh de mare"), vatră, zgripțor (animal fantastic, înaripat), zgripțuroaică (vrăjitoare, harpie) sunt o consecință a unor semnificații avute de aceste cuvinte în mitologia, credințele și superstițiile autohtonilor, perpetuate după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reprezintă un prim volum dintr-o serie proiectată, dar care nu s-a realizat, eroul trebuind să fie urmărit în copilărie, adolescență și tinerețe. Deși încearcă să pătrundă în sufletul de copil, scriitorul creează un personaj neverosimil, ce săvârșește un noian de fapte bune, fiindu-i atribuite o putere de judecată și de acțiune mult prea mature. Ninoni este imaginat artificial, ca o ilustrație a unor precepte de bună conduită, personaj-model dintr-un „manual” al bunului „cercetaș”. În Tananica (1935), roman
CORBASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286407_a_287736]
-
aproape de stilul lirismului bacovian, Verlaine. Prezența romanticilor nu arată o afinitate estetică, deși există câteva accente eminesciene în poemele lui, ca, de pildă, în acest dialog cu umbra (o temă romantică răspândită): „Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... / Se întindea noianul de unde nu mai vii; / O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa - / Vedeam ce nu se vede, vorbeam ce nu era.” Sau în Poveste, unde apare „șoptirea singuraticei păduri” și, în acest spațiu tipic eminescian, se înfiripă și femeia „ca
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cu dramele și caraghioslâcurile ei, o căutătură sceptică și totuși împăcată. Ironia, sancționând, ca și în alte scrieri ale sale, excesul și artificiul, se aliază cu lirismul, care - afinitate cu Pierre Loti - împânzește pasajele descriptive, inspirate de priveliștea mării. Din noianul de fapte ce asigură densitatea epică a romanului se arcuiesc îngândurări, tatonând, cu oarecare ieftinătate, „misterul” iubirii, al vieții și al morții, legitățile nelămurite ale balansului dintre iluzie și realitate. Între sarcasm și nostalgie, proza de moderație clasică a lui
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]