529 matches
-
al Aragonului, rege al Spaniei sau împărat romano-german. Începând din secolul al XI-lea, puterile din sudul Italiei angajau mercenari normanzi; la inițiativa ducelui Robert Guiscard de Apulia și sub conducerea fratelui său mai mic, contele Roger I de Sicilia, normanzii au cucerit Sicilia, preluând-o de la musulmanii. Astfel, a fost ocupată Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, Roger Guiscard însuși i-a înfrânt pe musulmani în bătălia de la Misilmeri, momentul crucial fiind asediul asupra Palermo, care
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
de la musulmanii. Astfel, a fost ocupată Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, Roger Guiscard însuși i-a înfrânt pe musulmani în bătălia de la Misilmeri, momentul crucial fiind asediul asupra Palermo, care a facilitat completul control al normanzilor asupra insulei, fapt desăvârșit în 1091, după ce sunt cucerite Siracusa și Noto. Regatul normand a fost constituit în 1130 de către Roger al II-lea al Siciliei, care a unit teritoriile moștenite de la tatăl său Roger I. Acestea includeau și arhipelagul
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
Acestea includeau și arhipelagul maltez, care fusese cucerit de la arabii din Emiratul de Sicilia. Același Roger al II-lea a intrat și în posesia Ducatului de Apulia și Calabria, care aparținuse vărului său, Guillaume al II-lea, precum și teritoriile altor normanzi vasali, unificând întreaga regiune. Roger și-a găsit sprijin în persoana antipapei Anaclet al II=lea, care l-a încoronat ca "rege al Siciliei" în ziua de Crăciun a anului 1130. În 1136, rivalul lui Anacletus, papa Inocențiu al II
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
ani domniei au decurs în liniște; Guillaume era acum principalul apărător al cauzei papale împotriva împăratului romano-german, iar Papa Alexandru al III-lea, atunci când a fost instalat în Palatul Lateran în noiembrie 1165, era păzit de o gardă formată din normanzi. Guillaume a murit în 7 mai 1166 și a fost îngropat în catedrala din Palermo, deși ulterior va fi mutat în cea din Monreale de către fiul și moștenitorul său, Guillaume al II-lea "cel Bun" atunci când edificarea acesteia s-a
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
îndreptat spre zona din răsăritul Asiei Mici, unde au întemeiat Comitatul de Edessa, grosul trupelor participante la prima cruciadă și-a continuat înaintarea spre sud, ajungând în dreptul Antiohiei, moment în care a început asedierea orașului, din octombrie 1097, sub comanda normandului Boemund de Taranto. Cu cele peste 400 de turnuri ale sale, orașul era aproape impenetrabil. Ca urmare, asediul a durat pe tot parcursul iernii, cu multe impedimente întâmpinate de cruciați, care ajunseseră în situația de a se hrăni cu carnea
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
miraculos potrivit cruciaților, care pretindeau a fi văzut o armată de sfinți coborându-se pentru a-i ajuta pe câmpul de luptă. A fost o îndelungată dispută asupra persoanei căreia să îi revină controlul asupra Antiohiei. Bohemund, sprijinit de ceilalți normanzi au avut în cele din urmă câștig de cauză, iar Bohemund s-a autoproclamat principe. El era deja principe de Taranto în Italia, și își dorea continuarea unei poziții independente în noua sa posesiune; ca urmare, el nu a căutat
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
a fost Richildis, o strănepoată a contelui Rorgon I de Maine. Theobald I a fost inițial un vasal al lui Ugo "cel Mare", duce de Franța. În jurul anului 945, regele Ludovic al IV-lea al Franței a fost capturat de către normanzi și încredințat lui Ugo "cel Mare", care l-a pus pe rege în custodia lui Theobald. După circa un an în care s-a aflat sub custodia vasalului său, regele Ludovic a negociat eliberarea monarhului prin oferirea către Ugo a
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
Alan al II-lea de Nantes, oferindu-i astfel lui Theobald influență asupra întregului teritoriu de până la Rennes. Cu toate acestea, moartea lui Alan al II-lea a lăsat un vid de putere în Bretania, lăsând-o vulnerabilă atât în fața normanzilor cât și a Angevinilor. Theobald a încheiat o alianță cu Fulc al II-lea de Anjou, care i-a asigurat controlul asupra Saumur, o citadelă strategică localizată între râurile Loara și Thouet, care păzea marca angevină. Acesta includea controlul asupra
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
văduvul Fulc s-a căsătorit cu sora lui Theobald, rămasă văduva după moartea lui Alan al II-lea de Nantes. În 960, Theobald a început să intre în adversitate cu ducele Richard I de Normandia, începând un îndelungat război cu normanzii. În 961, el a atacat Évreux, iar normanzii au răspuns prin atacarea Dunois. În 962, Theobald a lansat un atac asupra Rouen, care a eșuat. Ca replică, normanzii au incendiat Chartres. Theobald a preluat controlul asupra fortărețelor Saint-Aignan în Loir-et-Cher
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
Theobald, rămasă văduva după moartea lui Alan al II-lea de Nantes. În 960, Theobald a început să intre în adversitate cu ducele Richard I de Normandia, începând un îndelungat război cu normanzii. În 961, el a atacat Évreux, iar normanzii au răspuns prin atacarea Dunois. În 962, Theobald a lansat un atac asupra Rouen, care a eșuat. Ca replică, normanzii au incendiat Chartres. Theobald a preluat controlul asupra fortărețelor Saint-Aignan în Loir-et-Cher, Vierzon și Anguillon în Berry. Pe perioada minoratului
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
adversitate cu ducele Richard I de Normandia, începând un îndelungat război cu normanzii. În 961, el a atacat Évreux, iar normanzii au răspuns prin atacarea Dunois. În 962, Theobald a lansat un atac asupra Rouen, care a eșuat. Ca replică, normanzii au incendiat Chartres. Theobald a preluat controlul asupra fortărețelor Saint-Aignan în Loir-et-Cher, Vierzon și Anguillon în Berry. Pe perioada minoratului lui Hugo Capet, el a întărit Chartres și Châteaudun. Până la moarte, el deja edificase o vastă putere pe Loara, dominând
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
al VIII-lea. În continuare, ei s-au deplasat către una dintre reședințele longobarzilor din sudul Italiei: fie Salerno, fie Capua. De acolo, ei s-au raliat forțelor lui Melus din Bari, conducătorul longobarzilor din Apulia, răsculați împotriva dominației bizantine. Normanzii din familia Drengot au obținut mai multe succese alături de Melus, până în momentul confruntării de la Cannae din 1018. În continuare, împăratul Henric al II-lea a pătruns în Italia de sud în 1022 și a pacificat regiunea, menținând "status quo ante
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
în 1062, deși acesta nu a reușit să își îndeplinească misiunea decât în 1064. Richard și Iordan au depus eforturi pentru a-și extinde dominația către nord, în Latium și Abruzzi. Ei au constituit singura contrapondere față de puterea crescândă a normanzilor din dinastia Hauteville, care la acea vreme cucereau Calabria și Sicilia. În acest context, papalitatea s-a orientat către principii de Capua, cărora le-a solicitat sprijinul, astfel încât Richard și Iordan au devenit susținători ai papilor, intervenind chiar în alegerea
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
Landulf al VIII-lea a fost ultimul principe de Capua de sorginte longobardă, conducând principatul din 1057, atunci când fratele său, Pandulf al VI-lea a murit, până la cucerirea orașului Capua din 1058 săvârșită de către contele Richard de Aversa, căpetenie a normanzilor din dinastia Drengot instalați în Italia de sud. Inițial, Landulf a fost asociat la conducerea principatului alături de fratele său în 1047, atunci când tatăl lor, Pandulf al IV-lea, a fost restaurat pentru a doua oară la putere. Conform "Catalogus Principum
Landulf al VIII-lea de Capua () [Corola-website/Science/327724_a_329053]
-
lor, Pandulf al IV-lea, a fost restaurat pentru a doua oară la putere. Conform "Catalogus Principum Capuæ", Landulf a domnit vreme de 12 ani, detaliu care ar corespunde cu domnia sa alături de fratele său până la alungarea sa din Capua de către normanzi. Potrivit "Annali di Napoli", cetatea Capua nu ar fi fost integral capturată de către Richard de Aversa decât în 21 mai 1062. Probabil că Landulf a fost nevoit să predea cheile cetății către Richard și fiul acestuia, Iordan în 1058, însă
Landulf al VIII-lea de Capua () [Corola-website/Science/327724_a_329053]
-
duce de Sorrento, strânsese o armată de mercenari normanzi și a trecut la asedierea Salerno. Guy i-a luat captivi pe membrii familiei asasinilor tatălui său și a negociat eliberarea lui Gisulf. În curând, orașul a capitulat, iar Guy și normanzii au prestat omagiu lui Gisulf, care le-a confirmat titlurile și posesiunile. Acest început al domniei sale i-a marcat caracterului său ulterior, Gisulf păstrând o mare ură la adresa amalfitanilor care inițiaseră omorârea tatălui său. Din motive necunoscute, el a ajuns
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
care le-a confirmat titlurile și posesiunile. Acest început al domniei sale i-a marcat caracterului său ulterior, Gisulf păstrând o mare ură la adresa amalfitanilor care inițiaseră omorârea tatălui său. Din motive necunoscute, el a ajuns să îi urască și pe normanzi, considerându-i barbari și întreaga sa domnie a fost un adversar al acestora. Dușmănia sa față de normanzi avea să îl coste în curând. Robert Guiscard a părăsit castelul său din Calabria și a capturat orașul Cosenza (aflat în stăpânirea celor
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
Gisulf păstrând o mare ură la adresa amalfitanilor care inițiaseră omorârea tatălui său. Din motive necunoscute, el a ajuns să îi urască și pe normanzi, considerându-i barbari și întreaga sa domnie a fost un adversar al acestora. Dușmănia sa față de normanzi avea să îl coste în curând. Robert Guiscard a părăsit castelul său din Calabria și a capturat orașul Cosenza (aflat în stăpânirea celor din Salerno) și împrejurimile acestuia. Imediat, Gisulf a stârnit mânia contelui Richard I de Aversa și doar
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
și o jumătate de escadron de cavalerie. Pentru obținerea de informații, a fost trimisă o misiune de recunoaștere aeriană, care a dat speranțe francezilor, armenilor și voluntarilor din misiunea umanitară americană din oraș. Pe 7 septembrie, unitatea militară comandată de Normand a început pătrunderea în oraș și a declanșat bombardamente de artilerie asupra pozițiilor turcilor. A doua zi, Normand a reușit să elibereze subunitatea comandată de Cornelope, care rezista pe poziții de două săptămâni și au continuat înaintarea spre statul major
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
aeriană, care a dat speranțe francezilor, armenilor și voluntarilor din misiunea umanitară americană din oraș. Pe 7 septembrie, unitatea militară comandată de Normand a început pătrunderea în oraș și a declanșat bombardamente de artilerie asupra pozițiilor turcilor. A doua zi, Normand a reușit să elibereze subunitatea comandată de Cornelope, care rezista pe poziții de două săptămâni și au continuat înaintarea spre statul major al generalului Quérette. Acesta din urmă a fost surprins când Normand i-a spus că a primit ordin
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
din urmă a fost surprins când Normand i-a spus că a primit ordin din partea generalului Dufieux pentru evacuarea garnizoanei franceze din Maraș și a creștinilor și musulmanilor loiali francezilor. Când Quérette a încercat să se opună unui asemenea ordin, Normand a pretins că nu vor mai fi trimise alte întăriri sau provizii. Aceste ultime cuvinte l-au convins pe Quérette în cele din urmă. Ordinul de evacuare a fost dat chiar în momentele în care naționaliștii turci încercau să obțină
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
cuvinte l-au convins pe Quérette în cele din urmă. Ordinul de evacuare a fost dat chiar în momentele în care naționaliștii turci încercau să obțină o încetare a focului. Cand generalul Quérette începuse negocierile cu reprezentantul turcilor, dr. Mustafa, Normand a dat ordinul de evacuare. Pană la ora 3 în dimineața zilei de 11 februarie, Quérette a distrus toate stocurile rămase de muniție și s-a pregătit să-și strecoare din oraș oamenii sub protecția întunericului. Această retragere secretă avea
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
în 870 el și episcopul Franco de Liège, au condus o armată împotriva vikingilor în Walacria (în Zeelanda). Puțin mai târziu, în calitate de duce de Hesbaye și conte de Hainaut, a condus alături de Radbold o armată de frizoni împotriva forțelor de normanzi ale lui Rollo, însă a fost nevoit să bată în retragere în fortărețele sale. În capitulariul de la Quierzy din 877, Reginar apare alături de tatăl său ca fiind unul dintre regenții regali în timup, absenței lui Carol cel Pleșuv, plecat în
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
căsătorie ulterioară nu a produs moștenitori. David Abulafia subliniază faptul că Guillaume nu a prevăzut uniunea dintre coroanele Germaniei și Siciliei ca o eventualitate serioasă; scopul său era acela de a consolida o alianță, cu puternicul inamic de odinioară al normanzilor din sudul Italiei. Nu este însă clar de ce Guillaume al II-lea a amânat atât de mult găsirea unui soț pentru mătușa sa. Cu toate acestea, în 1184 Constanța a fost logodită cu Henric (viitorul împărat Henric al VI-lea
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
unul dintre cele mai bogate din Europa) în mâinile împăraților germani, însă împăratul Frederic I Barbarossa l-a presat pe papa Celestin al III-lea să îl încoroneze pe ful său: suveranul pontif a amânat îndeplinirea acestei cerințe. Nici nobilii normanzi din sudul Italiei nu ar fi agreat impunerea unui rege din familia de Hohenstaufen. Guillaume i-a făcut pe nobili și pe oamenii importanți de la curtea sa să promită recunoașterea succesiunii Constanței, dacă el ar fi murit fără moștenitori direcți
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]