662 matches
-
un scris simplu, nepretențios, inspirat parcă după modelul compunerilor școlare, unde timpurile dominante sunt prezentul și perfectul compus, iar încărcătura metaforică excesivă este evitată. Este poate cazul să precizăm în final că autorii de literatură pe tema copilăriei sunt niște nostalgici. Dar, pornind de aici, se cuvine remarcat că ei se împart în două categorii: cei care își satisfac dorul de copilărie evocându-și copilăria proprie (a se vedea Ion Creangă, sau Maxim Gorki) și cei care preferă să evoce copilăria
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe laureat, imediat după. Mama mea ar fi sintetizat Întâmplarea prin vechea zicală evreiască „oz me leibt, derleibtmen” - ceea ce Înseamnă, Într-o traducere a intraductibilului, că „cine trăiește destul, ajunge să trăiască de toate”. Încercam să uit, măcar În acest nostalgic popas, „holera” asiatică a zilelor noastre, migrând „dinspre Afganistan și Persia, pe ruta marilor caravane”, cum se menționa În nuvela Moartea la Veneția, și „aducând teroare”, de data asta, până În Îndepărtatul Babilon modern al New Yorkului. Ciuma cea nouă circula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a întors și a continuat să povestească unei fete de lângă ea. Când Simsy și-a scos-o să i-o arate chelneriței din cabană și am început toți să râdem. Cred că labradorii o aveau mai mare. Au râs cu toții nostalgic. Simon nu părea cât de puțin rușinat; hohotea alături de ceilalți, și a zis: Era destul de drăguță fata aia. Cum o chema? —Belinda Cutare-Cutare, a spus o clonă a lui Sophie. Johnny a pus mâna pe ea, nu-i așa, Johnno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
articol dedicat lui Ivan Evseev, am aflat, cu plăcută uimire, că Dimitrie Cantemir i-a fost rudă lui...Bahtin! Hm... Citesc În Alex Ștefănescu (unul dintre scriitorii mi preferați) pasaje despre România mea, România care m-a făcut nostalgic, da’ nostalgic În sens elitist. Firește - ceea ce neocomuniștii nu vor afla vreodată! e vorba de perioa da interbelică. Nu erau televizoare, nu era e-mail, nu era Pepsi, dar nu erau nici mitocani, grobieni, țigani, mizerie, corupție, răutate. Dar să citez din ilustrul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bătrânilor; aceleași gesturi, aceleași vorbe, aceleași secrete. Ca un element de déjà - vu, Kristine părăsea uneori apartamentul pentru două ore și pleca fără să-mi spună unde. Ne mutasem mai aproape de țărm, într-un bloc cu mulți locatari bătrâni, majoritatea nostalgici după gloria de altădată. I-am verificat pe toți personal. Nici unul nu era Adler. Am luat în calcul și posibilitatea de a-și fi schimbat identitatea. Așa cum mă așteptam, Kristine se ducea pe faleză și-și petrecea zeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu adevărat, altele pentru bani, mașini etc. Măturătorii stau cu gura închisă în orele de vârf, când ridică praful până-n tăriile văzduhului, și asta, pentru a nu-l înghiți și pentru a demonstra întregii lumi ce muncă ingrată au ei. Nostalgicii vorbesc între ei, ori de câte ori au ocazia, sau la fostele sărbători politice (7 noiembrie, 1 mai, 23 august etc.); se mai adună la mormântul lui Ceaușescu, de ziua nașterii dictatorului și cântă, cântă cu gura mare și fals, aproape răcnit, sau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
putea face o intervenție a forțelor interstelare cu locuitorii naivi ai unei planete. Din fericire, în afara cazului în care Enro ar fi întreprins ceva la bordul navei de război Dzan, acea conspirație fusese, în esență, dejucată. ...Și în afara, bineînțeles, a nostalgicilor - ca Blayney - care mai rămăseseră să fie îndepărtați de pe Pământ. Exista o posibilitate, optimistă, ca individul să nu știe nimic despre condițiile în care se întâmplaseră toate... Și mai era posibil ca întrebarea pusă de Gilbert Gosseyn Trei să prevină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mister cum de se poziționează pe locul 700, cred că a vrut să se dea mare) - un oraș „roșu”, care așteaptă să pice pleașca. Ambii, și EL, și EA, locuiesc în apartamente de bloc, în cartiere muncitorești, acum pline de nostalgici, foști muncitori, acum fie șomeri, fie pensionari, fie cu ajutor social, dar care au câte o cârciuma la fiecare 50 de metri și care e plină de la 7 dimineață de „gâtlejurile uscate” consumatoare de rachie de pufoaica sau vin de
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
între 1941-1944 nu am avut pâinea pe cartelă și petrolul vândut a fost plătit de Germania cu aur care a fost confiscat de ruși că de altfel și tezaurul în 1918. Și asta nu e așa, trăim în democrație, suntem nostalgici și se găsesc săritori care să falsifice și să continue să ne facă să credem că a fost bine, de tot hazul sigur pentru cine venea de la Tizic dar pentru alții a însemnat exterminarea, declasarea pentru că era declarat burghezo-moșier, chiabur
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
unui burghezo-moșier în comunism a fost aceeași cu a unui evreu în nazism, au murit în lagăre. Asta vrei tu, lagăre? Asta vor autorii care îți spun textul. Lagăr, holocaust? Să se termine cu propagandă asta jegoasa, cu aplaudacii, cu nostalgicii, propagandiștii, foști securiști. Să fie și ei epurați că ai mei, ca germanii epurați de nazism, puși să plătească despăgubiri, bani evreilor, țiganilor, noi pentru evrei, țigani etc., pentru cei exterminați de comunism, de ce nu se plătește nimic, la noi
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de ce mi s-a cerut origine sănătoasă, ca de altfel la zeci de mii, sute de mii din clasa declarată exploatatoare, burghezo-moșierească? Era drept, democratic? Până când vom falsifică acestea, minciună, adevăr, albă, neagră? Răspunsul, babă, e simplu, până când vor dispărea nostalgicii și propagandiștii comunismului, Brucan cu stupid people și 20 de ani a greșit, ne vor trebui 100 de ani și un alt popor. ROMÂNIA E FRUMOASĂ PĂCAT CĂ E LOCUITĂ DE NOSTALGICI ȘI CONDUSĂ DE FOȘTI APARATNICI, RĂSPÂNDACI, SECURIȘTI, QED
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
neagră? Răspunsul, babă, e simplu, până când vor dispărea nostalgicii și propagandiștii comunismului, Brucan cu stupid people și 20 de ani a greșit, ne vor trebui 100 de ani și un alt popor. ROMÂNIA E FRUMOASĂ PĂCAT CĂ E LOCUITĂ DE NOSTALGICI ȘI CONDUSĂ DE FOȘTI APARATNICI, RĂSPÂNDACI, SECURIȘTI, QED. Babă, anul trecut, 2013, am participat la FILIT la care invitat de onoare era Varujan Vosganian care vorbea de genocidul armenilor. O fostă colega de-a mea, de la CTCE s-a ridicat
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
spate și cu chiloți până la genunchi, gen Dinamo Moscova, aruncă în plasa ruptă mingea de piele. Bucureștiul răsunând de cântece mobilizatoare: "Marinică drăgălașul / Marinică zis codașul" sau celebrele "Macarale / Râd în soare argintii / Macarale / în zori de zi", dar și nostalgicul "Și-apoi de mână tu și eu / De la Ateneu / înspre Miorița s-o pornim", Bucureștiul lui Trio Do-Re-Mi, al Mielului turbat, al Dragostei la zero grade, al lui Ciubotărașu și Giugaru și Silviei Popovici. Bucureștiul studiilor la seral... Ne înălțam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de control. Numai cei leneși nu apucau să smulgă câte o bucățică din moștenirea imperiului sovietic. Peste tot domnea dreptul puterii și principiul ”apasă primul pe trăgaci”. Astfel, membrii clanurilor și-au constitut averile și numele de rezonanță. Acum unii nostalgici se tânguiesc: nu mai poți răzbate, căci toate metodele de atunci nu mai sunt la modă. Dar garda veche nu s-a risipit definitiv după iureșul de pe malurile Nistrului. Nu, comandanții Armatei a 14-a, după ce s-au certat cu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
însoțită de obicei de aplecări discrete peste masă, pentru că mai fiecare are ceva de spus augustelor personaje. Am observat, în toate împrejurările asemănătoare în care m-am aflat cu familia regală, apariția fatală a două tipuri de figuri: nebunii și nostalgicii. Primii nu pot fi catalogați nici după vârstă, nici după sex, nici după un tip anume de discurs. Singurul lucru care îi unește este originalitatea demersului. Astăzi după-amiază, de pildă, o femeie între două vârste s-a apropiat de masa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu un "Dar e posibil, doamnă?", în vreme ce scutierul în scurtă de piele din dreapta mesei o înhață pe femeie de cot. Femeia își trage, demn, cotul și pleacă, vădit fericită, cu prada obținută în mâini, în cea de a doua categorie ― nostalgicii ― intră bărbați foarte în vârstă, de obicei către 90 de ani, care au făcut parte fie din vreun corp de gardă, fie au avut de-a face, într-un fel sau altul, cu Palatul Regal. Adresarea lor către Rege începe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se pot vedea flori proaspete și un mănunchi de lumânări pe jumătate arse, pe care familia sau prietenii, veniți Într-o scurtă plimbare prin parc, i le aprind la căpătai. O liniște profundă, punctata din timp În timp de țipatul nostalgic al unei păsări, străjuiește colțul acesta de lume, unde uitarea se Înfrățește cu dureroasă aducere aminte. Mormântul și epitaful pe care l-am citat aparțin unui foarte tânăr poet, Alexandru Malin Tăcu, decedat În condiții suspecte pe 22 decembrie 1986
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
port mereu cu mine. Pentru lupta de aproape. Rămâne între noi: nu cred că poate face mari pagube la distanță. ― Oricum, e drăguță, confirmă Hudson aruncând o ultimă privire admirativă. Ești al naibii de tradiționalist, Hicks. Caporalul schiță un zâmbet. ― Sunt un nostalgic. Se auzi glasul lui Apone. ― Înainte. Hicks, că tot îți place să rămâi în urmă, asiguri spatele. ― Cu plăcere, sergent. Caporalul propti patul flintei de umărul drept, balansând-o lesne în brațe, cu degetul pe trăgaci. Hudson zâmbi, făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de limbă română, dar nu au auzit nimic de romanele lor, fenomenul nu e cunoscut aproape deloc în Israel. Asta e o poveste lungă. Mulți cred că mă întorc în România din nostalgie. Eu le spun: “Dar nu e nimic nostalgic în asta, pentru că eu n-am cunoscut lumea spre care mă întorc! Ce nostalgie să am eu pentru ce se întâmpla pe Calea Victoriei în 1930? N-am nici o nostalgie.” Am ținut de curând o conferință despre o nuvelă a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
până la sfârșit. Istoria Asediului Vienei este cea a degradării unei lumi. Locul de desfășurare a acțiunii este Apudul (cu strada „Calvaria“ și cartierul „Bosnia“, cu cimitirul „Bunavestire“ și „Dealul Crucii“), un mic oraș transilvănean, imaginar, un spațiu în care oamenii, nostalgici după vremurile trecute ale aristocrației, trăiesc ca într-un turn (tren) Babel, dar reușind totuși să comunice între ei, în ciuda tuturor diferențelor. Romanul este construit și pe antiteza permanentă dintre Lumea Veche și Lumea Nouă, reprezentate de doamna Ster, respectiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
frânghie de alpinism, Indiana Jones and The Kingdom of the Crystal Skull apare la sfârșitul lunii mai pe marile ecrane în toată lumea. Se prea poate ca cei care vor tresări cu adevărat la genericul de început al filmului să fie nostalgicii anului 1989, atunci când s-a lansat ultimul film din trilogia Indiana Jones, dar adevărata miză a producătorilor o reprezintă copiii, cei mai importanți cumpărători de bilete de cinema. Pentru a-i atrage, marketingul a fost concentrat mai mult pe partea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
hulită la începutul anilor ’90, doar și pentru faptul că era singura muzică posibilă în România acelor ani. Ce public mai au în prezent Angela Similea, Mirabela Dauer, Aurelian Andreescu? Nu cred că există un public serios. Există, evident, niște nostalgici. Care sunt așa de puțini? Din punctul meu de vedere, da, pentru că asta se simte în emisiunile de la radio, de la televiziune. Ei bine, personalitățile alea distinse de pe vremuri au dispărut cu totul, și asta cred că spune mult despre publicul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
sunt descoperiți foști colaboratori ai Securității, că foști torționari au putut fi urmăriți live în talk-show-uri, comentând relaxați trecutul sau oferind soluții pentru un viitor european. Și cu toate acestea, sunt șocat când încă îi mai descopăr prin preajmă pe nostalgicii după comunism, pe cei destul de mulți care se întreabă ce-au avut de câștigat prin schimbarea sistemului, la ce bun libertatea, de ce am intrat în Uniunea Europeană, dacă toate aceste lucruri nu înseamnă bunăstare, dacă nu au adus raiul pe pământ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
politic, compromis în țară și în afara ei, arătat cu degetul, Vadim avea două posibilități: să înfrunte Europa sau să se dea pe brazdă. În prima variantă, să fie anti-NATO și anti-UE, un Le Pen autohton care să-i adune pe nostalgicii și „oștenii“ vechiului sistem, alături de scepticii integrării care vine cu tarife mai mari. Dar și să obțină finanțarea profitorilor tranziției, înspăimântați de spectrul concurenței internaționale, în care capitalismul nostru de cumetrie se va topi ca untul la soare. Una peste
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
guvern liberal-democrat. Lui Vadim Tudor anticipatele îi pică destul de bine, are ocazia să acopere gaura pe care i-a făcut-o Ciontu, să completeze volumul dislocuit. Pe fondul absenței lui Iliescu din jocul electoral, Vadim ar mai putea ciupi câțiva nostalgici și alegători sărmani de la PSD. Acum urmează circul, cum îi spune Geoană, și aici are ceva dreptate. Procedura e căznită rău, dacă nu chiar hilară: două guverne, sau unul și același, vor veni în fața Parlamentului solicitând să cadă. Dar așa
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]