1,329 matches
-
încură, sarea prinde asudeală, furnicile ies deasupra mușuroiului și rîndunelele zbor la înălțimi mari, timpul se va schimba, încep ploi și furtună. Semne de ploaie Cînd soarele arde tare. Cînd soarele este îngrădit (gulerat). Cînd e geană la răsărit și nouri la sfințit. Cînd la sfințit soarele se uită înapoi. Cînd cerul e plin de nouri. Cînd sfîrîie luleaua. Cînd broaștele și buratecii orăcăiesc. Cînd cîntă boul-lui-Dumnezeu*. Cînd visezi pește. Cînd se strîng multe cioare la un loc și croncănesc. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se va schimba, încep ploi și furtună. Semne de ploaie Cînd soarele arde tare. Cînd soarele este îngrădit (gulerat). Cînd e geană la răsărit și nouri la sfințit. Cînd la sfințit soarele se uită înapoi. Cînd cerul e plin de nouri. Cînd sfîrîie luleaua. Cînd broaștele și buratecii orăcăiesc. Cînd cîntă boul-lui-Dumnezeu*. Cînd visezi pește. Cînd se strîng multe cioare la un loc și croncănesc. Cînd cîntă cocoșii ziua. Cînd se scaldă vrăbiile în colb. Cînd cîntă vrăbiile toamna. Cînd mîțele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
rois dans leș traditions de l’Iran antique ș.a.) și Jean Coman (J. R. Watmough, Orphism, William Chase Greene, Fâțe, Good, and Evil în Early Greek Poetry, Eduard Schwartz, Kaiser Konstantin und die christliche Kirche, Nichifor Crainic, Nostalgia Paradisului, A. Nour, Cultul lui Zalmoxis și Credințe, rituri și superstiții geto-dace ș.a.). Unele studii sunt însoțite de ilustrații. G. Dn.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290692_a_292021]
-
2/1917), sub un articol de atitudine feministă. Revista se edita datorită moștenirii primite de Q. în urma decesului tatălui său, conducerea asumându-și-o Ion Vinea. În paginile publicației sunt găzduite scrieri de B. Fundoianu, Tita Bobeș, I. Ludo, Alexis Nour. Abia odată cu apariția revistei avangardiste „Contimporanul”, la care va fi o colaboratoare constantă între 1923 și 1931, Q. va fi prezentă și cu versuri, grupate, mult mai târziu, sub titlul Nocturne, într-o plachetă din 1968. Ciclul Dedicații, care deschide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
elementarele saluturi obișnuite, care ar da naturalețe conversației. Relansarea prin întrebările adresate de un interlocutor anonim epuizează o serie de posibilități care-l aseamănă pe "străin" cu albatrosul din celebrul poem din Florile răului: Poetul e asemeni cu prințul peste nouri" (trad. de Ion Caraion, Florile răului, ediție bilingvă, Rep. Moldova, GUNIVAS, 2001, p.54). Întruchipări ale poetului, străinul și albatrosul nu sînt făcuți pentru o lume ale cărei valori nu le împărtășesc. Fără origini ("nici tată, nici mamă..."), fără naționalitate
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
GUNIVAS, 2001, p.54). Întruchipări ale poetului, străinul și albatrosul nu sînt făcuți pentru o lume ale cărei valori nu le împărtășesc. Fără origini ("nici tată, nici mamă..."), fără naționalitate și fără afecțiune, acest străin se aseamănă cu "prințul peste nouri". În poemul lui Éluard din T3, schimbul nu numai că este incomplet, dar alternanța participanților nefiind respectată, nu putem vorbi de un adevărat schimb. T3 De ce sînt atît de frumoasă? Cerere de explicație a lui A1 Pentru că stăpînul meu mă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
multe regrete! Sângerânde regrete, iubite Poet! și-mpreună cu toți „veghetorii” tăi, șoptim duios și dureros: „Deșertăciuni sunt toate și deșertăciune...” (Porunca) La fine de an, în prag de-alese sărbători, cu inimile îmbujorate de speranță, să „tragem clopotele din nouri de pământ”, Vă „cuibărim cenușa în haosul din noi” (Clopotele), s aprindem flacăra speranței spre mai bine, întru iubire și frumoase împliniri, convinși fiind că inima ta stelară vibrează încă din înalt pentru a noastră sfântățară! Omul Ioan Alexandru a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Baia Mare (Ștefan Buteanu, Cornel Osanu, Ioan Tamaș, Ioan Ilut, Vasile Șchiopu, Vasile Măgureanu, Ioan Stăncoiu, Martin Alexandru, Florian Săsăreanu); Gheorgheni (Nelu Man, Mircea Antal, Mihai Iscu, Constantin Arominesei, Lucian Gheorghiu, Ioan Băncilă, Alexandru Natea, Iustin Sava); București (Aurel Obreja, Mihai Nour, Alexandru Spânu, Gheorghe Gorunescu - devenit Penciu după eliberare -, Emil Maranduc, Enache Manea, Ioan Negoiță, Constantin Negoiță, Constantin Benescu, Trușcă, Pieptan, Stoicescu, Dincă, Constantin Popescu, Gheorghe Soare, Gheorghe Radian); Urziceni (Petre Ichim, Gheorghe Dumitreasa, Paul Mihăescu, Constantin Popescu, Nicolae Gheorghe); moldovenii
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și înainte de „reeducare”, singura diferență fiind că, după începerea acțiunii, numărul izolaților a crescut și s-a stabilizat pe la 70, separați de ceilalți, în două camere. Dintre izolații care refuzau „reeducarea” sunt amintiți Virgil Maxim, Constantin Lupoaie, Aurel Obreja, Mihai Nour, Constantin Rodas, Constantin Iorgulescu, Vanghele D. Vanghele, Dumitru Stamu, Marcel Cazacu, Constantin Negoiță, Titi Stoica și Alexandru Munteanu 1. Implicarea oficialităților în acțiunea sucevenilor a fost destul de discretă. În afară de discursurile lui Antonescu și Burada, se putea observa că Stoian era
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
colonelul Sepeanu le-a propus celor de la izolare să iasă în schimbul promisiunii că nu îi vor influența pe ceilalți din punct de vedere al atitudinii împotriva acțiunii. Elevii s-au declarat de acord, cu două excepții: Aurel Obreja și Mihai Nour, care au motivat că oricum vor fi întorși, însă directorul avea ordin să îi scoată pe toți deținuții din izolare, astfel că a negociat cu Obreja și i-a acordat acestuia o cameră unde să poată sculpta 2. Stoian și
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Constantin Alupoaie, Dumitru Neagu, Septimiu Râmboiu, Aurel Obreja, Ion Rațiu, Constantin Iorgulescu, Nistor Man, Ion Fulea, Nicolae Bardac, Constantin Voloșniuc, Constantin Brandabur, Gheorghe Dipșe, Vanghele D. Vanghele, Ilie Popa, Octavian Balaban, Dumitru Daina, Vasile Popescu, Traian Coriciuc, Vasile Coriciuc, Mihai Nour, Victor Encea, Constantin Negoiță, Dumitru Stamu și Dumitru Străchinaru 1. Mihai Rădulescu relatează și o altă versiune a reeducării (cea a lui Gheorghe Penciu), conform căreia elevii s-au apucat să citească volumele din plictiseală. Informatorul oficial al lagărului era
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
73, 148 Nicolescu Gheorghe 177 Nicolschi Alexandru 15, 19, 47, 97-98, 100, 195-196, 225, 227, 230-236, 240 Niculescu Traian 185 Niță Cornel (Corneliu) 53, 86, 142, 159-161, 223 Niță Mihai 28, 73, 148 Nițu 29 Nițulescu Mihai 73, 79, 176 Nour Mihai 29, 32-33 Novac Gelu 115 O Oancea 33 Oarcea Vasile 56, 143 Oarcea Zeno 29 Obreja Aurel 29, 32-33, 56, 76, 83, 94, 96, 143, 161, 197 Obreja Octav 73, 148, 151-152 Obrejan Ion 115 Octavian Corneliu 58 Ogoranu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
nevasta? Ce este mai de preț ca bucuria întâlnirii cu un suflet omenesc, singur și irepetabil ca un fulg de nea? Cum să mărturisești marele dar al credinței altfel decât mulțumind pentru fiecare zi însorită, cu rouă în iarbă sau nouri la depărtări? Cine crede că sfințenia se dobândește prin strepezirea dinților în gâlcevile netoate ale veacului? Ce seamănă oare isteria delirantă a predicatorilor de pe stadioane dacă nu zel neputincios și penurie de cunoaștere... Firește, nu tot cel cel zice „Doamne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
probe, Alcinou își cheamă fiii să facă o demonstrație în fața ilustrului său invitat: Iar Alcinou sili pe Laodamas Cu Halios la joc să iasă singuri. Luară ei o minge profirie Frumos lucrată de Polib știutul Și unul o svârlea până la nouri Plecându-se ‘napoi. Cellalt pe urmă, Sărind, o tot prindea din sboru-i lesne, ‘Nainte de căderea ei pe țărnă. La expoziția Olimpiada în monumente ale istoriei și culturii, deschisă în 1980, în cadrul Muzeului Arheologic din Odessa (Ucraina), este expusă o
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
dacă nu treci de galben, nu ajungi la roșu, apoi la roș. Când personajul este pe pragul dintre epoci, trecerea este luminată în roș16. (S5b)...cerul de înserare era deasupră-i albastru (s.n.), limpede, adânc (s.n.) (Eminescu: 2011, II, 43). (S5c) Nouri mari, rotunzi și plini pare-că de vijelie treceau pe cerul adânc-albastru (s.n.); prin ei munții ridicau adâncuri (s.n.) și coaste-n risipă..."(Eminescu: 2011, II, 44). Ne așteptam ca cerul să fie înalt. Și munții. La Eminescu se realizează o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de plecare comun: alta,-um,-us. Adâncimea înălțimilor este transferată, gradual, spiritului. De la adâncimea spiritului, nu mai este decât un pas până la adâncimea (citește înălțimea) altei dimensiuni, paradisiace. Fig. I Familia lexicală a cuvântului adânc. Prezența în proza antumă (S5d) [Nourii] îngropau în grămezi de arcuri înalte (s.n.) [...] lumina cerescului împărat...până ce [soarele] se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt (s.n.), zugrăvindu-și în aerul albastru (s.n.) mărginile lui tivite cu roșață (Eminescu: 2011, II, 44). (S5e
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Pe masă, hârtii, versuri, ziare rupte și întregi, broșuri efemere ce se împart gratis, în fine, totul un abracadabra fără înțeles și fără scop (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 101). Atmosfera camerei lui Dionis este aceeași din odaia lui Toma Nour. Nuanțele diferă: la Dionis, "ușile toate erau deschise", în schimb, Toma Nour primea foarte rar vizitatori. Ușile casei lui Dionis erau mereu deschise poate pentru că abia mai rezistau în decrepitudinea verde și umedă. Acasă la Dionis, multe din cărți erau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
împart gratis, în fine, totul un abracadabra fără înțeles și fără scop (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 101). Atmosfera camerei lui Dionis este aceeași din odaia lui Toma Nour. Nuanțele diferă: la Dionis, "ușile toate erau deschise", în schimb, Toma Nour primea foarte rar vizitatori. Ușile casei lui Dionis erau mereu deschise poate pentru că abia mai rezistau în decrepitudinea verde și umedă. Acasă la Dionis, multe din cărți erau "grecești, pline de învățătură bizantină". Tomurile geniului pustiu "dormeau [...], visând fiecare din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
umedă. Acasă la Dionis, multe din cărți erau "grecești, pline de învățătură bizantină". Tomurile geniului pustiu "dormeau [...], visând fiecare din ele ceea ce coprindea". Pe masa din "lemn grunzuros de vechime" a lui Dionis, erau "ziare rupte", printre altele. La Toma Nour, "ziare rupte și întregi". Un obiect întreg, mai ales unul tipografic, chiar pierdut într-o imagine-colaj, induce oarecare liniște. Finalul secvențelor intertextuale exprimă în plan secund concluzia despre un tablou natură statică. Ceea ce pri mează vizează relevanța secvenței pentru percepția
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
11 unități lexicale) este utilizat în descrierea interiorului unde sălășluiește Dionis: "în alt colț, un pat, adecă câteva scânduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir de paie și c-o plapomă roșie" (Eminescu: 2011, II, 37). Odaia lui Toma Nour reia intratextual prototipul interiorului simplu și ticsit de cărți specific eroilor eminescieni și, probabil, sugestiv pentru un model biografic mai mult sau mai puțin apropiat: "într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vro câteva sute de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strângând-o tare la piept, iar cu cealaltă mână fluturând o partie a mantiei, se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună. Călătoria lor nu fusă decât o sărutare lungă (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 52). (h7b) Sărutarea mă împluse de geniu și de putere creatoare. Astfel îmbrățișați, aruncai neagra și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
umerii ei albi, i-nconjurai talia c-un braț, strângând-o tare la pieptul și la gura mea, iar cu cealaltă mână fluturând cealaltă parte a mantalei ne rădicam încet, încet prin aerul luciu și strălucit de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, prin ploaia de raze până ce ajunserăm în lună. Călătoria noastră nu fuse decât o sărutare lungă (Umbra mea Eminescu: 2011, II, 263). (h7c) În vremea cârmuirii lui Chjou Mu-wang, a venit un mag
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
volumul II al ediției Operelor Mihai Eminescu amintite mai sus). 27 ibidem, p.86. 28 ibidem, p.88. 29 Geniu pustiu, p.105. 30 ibidem, p. 106. Scrisoarea, o fâșie de hărtie, era rătăcită printre foile manuscrisului primit de la Toma Nour. 31 ibidem, p. 156. 32 Sărmanul Dionis, p. 50. 33 ibidem, p. 60. 34 Geniu pustiu, p.106. 35 Sunt puține contextele în care numeralul este exprimat matematic.Pe lângă acest 7, mai este și 12, în Sărmanul Dionis [Orologiul, fidel
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
soția lui Timuș, fiul lui Bogdan Hmelnițchi, domnitorul Gh. Duca ajuns hatman al Ucrainei, numeroși boieri deveniți nobili ucraineni, Dumitrașcu, Apostol, Armașevschi, Brazuli. Dimitrie Cantermir ajunge în Rusia cu mii de oșteni și boieri precum Rugină, Buhuș, Bantăș, Banar, Nacu, Nour, Merescu, Dicescu, Racoviță, Sturza, Codreanu. Un însemnat val de pribegi spre Răsărit a avut loc sub Ecaterina aII-a când au emigrat nobili români - Ciocan, Varzaru, Gologan, Cioabă, Vornicov, apoi familiile Cantacuzino, Sturza, Catargi, Ghica - altele de cât cele deja
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
a desluși ceea ce apare, ochiul rătăcește în adâncul difuz, intuind mai degrabă decât văzând, dincolo de faldurile nevăzutului, lumina unei alte imagini, abia pâlpâitoare: "Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă/ Și sfredelea mai aprig în surul minereu/ De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă.// Fier stins părea alături scânteietorul plai/ Și searbădă a zării lumină rubinie/ Când prin împăturarea de neguri străvedeai/ Regească și senină și amplă armonie" (Ixion). Intuiția străbătătoare prin negurile "împăturate" este străvedere, căutare înfrigurată
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]