1,324 matches
-
stingând adâncul lor, Făcu să nu mai aibă nici raze, nici izvor. Toma vine și îi consilie mai întîi să aibă speranță - în urmă, când rămâne neconsolat, îi descopere că e tatăl lui și-i promite a o învia. * [TOMA NOUR] (din Mira) Trecutul meu june, o, trecutul meu e înfiorător... e un pustiu în care nu găsești nimica decât schelete uscate de morți. De mic am învățat a blăstăma pe tatăl meu precum un copil învață prima sa rugăciune. Căutam
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce strălucesc pe fruntea desfrânări încoronate sunt luminile de mormânt a virtuții murinde. 2258 [MIRON-ȘTEFAN] Învi-o, învi-o! De ești Satana îți dau sufletul meu, de ești Dumnezeu îți permit să stingi ființa mea, să nu mai fie. {EminescuOpVIII 241} [TOMA NOUR] Nu-ți cer neci sufletul tău, neci ființa ta, cer jurământul tău - și-o înviez. 2255 [TOMA NOUR] [(apart)] Îmi trebuia un figurant în drama amorului, dar nu, nu va fi el [eroul] amorului său, dar nu, nu va fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ești Satana îți dau sufletul meu, de ești Dumnezeu îți permit să stingi ființa mea, să nu mai fie. {EminescuOpVIII 241} [TOMA NOUR] Nu-ți cer neci sufletul tău, neci ființa ta, cer jurământul tău - și-o înviez. 2255 [TOMA NOUR] [(apart)] Îmi trebuia un figurant în drama amorului, dar nu, nu va fi el [eroul] amorului său, dar nu, nu va fi el eroul, voi fi eu! Vei fi Domn Moldovei, pentru cât... nu știu. 2254 Înnodămînt. Ștefan, în îndoială
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
foc - dar inimele lor, care frământă tremurând soartea a câte unui om ți-ar fi descris un amor de om, și amorul meu e ca Dumnezeirea, fără de tine; ți-aș fi trimis-o pe luna d-aramă ce fuge prin nouri de fier, dar luna jumătate n-ar putea să-ți spuie întreg sufletul meu; ți-ași trimite-o pe soare, ce dă lumină și căldură la lumile ce-l încongiur, dar ar trebui să sece lumile, să le lase palide
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
materiei bielementare ar atârna de la proporțiune, de la densitate, de la coloare, care se reduce la una și-aceeași, adică la proporțiune și la împregiurări, și lumina însuși n-ar fi decât un rezultat al împregiurărilor acestui element, d. e. apa curată -n nouri groși apare neagră, apa[-n] nouri albi apare albă, apa-n vântul serei apare roșie, apa-n curcubeu apare șepticoloră - apa înghețată, apa & c. S-ar putea dar ca lumea toată să fie compusă din elementele apei, adică recte din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de la densitate, de la coloare, care se reduce la una și-aceeași, adică la proporțiune și la împregiurări, și lumina însuși n-ar fi decât un rezultat al împregiurărilor acestui element, d. e. apa curată -n nouri groși apare neagră, apa[-n] nouri albi apare albă, apa-n vântul serei apare roșie, apa-n curcubeu apare șepticoloră - apa înghețată, apa & c. S-ar putea dar ca lumea toată să fie compusă din elementele apei, adică recte din apă, după cum zicea un filozof grec
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
câmpia înecată-n flori unde vergine înalță glasuri proaspete ca apa de râu... Ce-mi pasă mie că scopul la care m-avînt eu duce pașii mei prin păcate - ce-mi pasă mie că fulgerul pe care alerg eu are (un nour de mamă) nouri de surori. Ce-mi pasă mie dacă lacul tăcut iubește două stele - numai daca va îneca luntrea dasupra căreia plutește vraja mea. Și lumea toată se reflectează în sufletul meu. {EminescuOpVIII 245} 2254 Cred aerul oglindă în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
flori unde vergine înalță glasuri proaspete ca apa de râu... Ce-mi pasă mie că scopul la care m-avînt eu duce pașii mei prin păcate - ce-mi pasă mie că fulgerul pe care alerg eu are (un nour de mamă) nouri de surori. Ce-mi pasă mie dacă lacul tăcut iubește două stele - numai daca va îneca luntrea dasupra căreia plutește vraja mea. Și lumea toată se reflectează în sufletul meu. {EminescuOpVIII 245} 2254 Cred aerul oglindă în care se reflectă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lună, noaptea, înamorată de fața ta, ar sta în eternitate pe pământ. Noaptea, înamorată de luna aprinsă, se grăbește a o urma pe cealaltă hemisferă. 2254 Daca ființele noastre atomizate se vor uita, daca în viitorurile noastre tu vei fi nour de aur și eu aer, tânăr, cald, voluptos, - tu te vei oglindi în mare și eu voi fura chipul tău nemărginitei mări și-l voi purta o eternitate înainte, până ce, întrupați iarăși în ființe nouă, ne vom strânge unu-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
buze ca porumba, dinții părea că se laudă că-s albi. 2254 Storșii ochi ai mortului. Stoarce ochii mortului și miruie fruntea ta. 2258 Luna pe ceriuri - ca cranul îngălbenit a unui mort. luna, gheață galbenă, atârna ca ruptă în nouri, icoana sorții Moldovei; una spăla cu gălbeneală frunțile valurilor mării, alta plutea asupra țării, îngălbenind în moarte și rușine frunțile moldovenilor. Gălbinarea morții. peste podul Sucevei trecea Ieremia Movilă și Zamoiski mânând înaintea [lor] sclavia țărei, care râdea nebună prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nelegiuirea pe tronul Moldovei, Vodă strângând în brațe p-o țiitoare care a omorît-o pe fiica lui... Da, ai omorît-o, spune că nu, spune că nu daca cutezi. ROX[ANDA] Nu crede. III. GLASURI FĂRĂ INTERLOCUITOR A. GLASUL LUl TOMA NOUR 1 2255 Și eu pun destinul acestei lumi într-o inimă de om. 2 2254 Minunați * ginii ai pământului cari Iuciți în fier, cari pâlpâiți [în] flăcări, cari zvâcniți în inima omenească - cu voi [vreau] să-nving lumea. 3 2254
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înțelepciunea - Moarte. - (Icoana moarte - în loc de Icoana morții). 8 2254 Cine e dar? Cine e dar? Sau să muște țărâna din urmele tale - căci urmele-ți înveninate ar învenina pământul. C. [ GLASUL LUI MIRON-ȘTEFAN] 2257 luna d-aramă, ce fuge prin nouri de fier 2 2257 Luna regină, ce vizitează palatele-i de fier. 3 2257 Nourii - insule de fier, de aur, d-argint în albastrul ocean al aerului. 4 2258 Aș rumpe pămîntu-n două. 5 2258 Să creez un nou elizeu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Sau să muște țărâna din urmele tale - căci urmele-ți înveninate ar învenina pământul. C. [ GLASUL LUI MIRON-ȘTEFAN] 2257 luna d-aramă, ce fuge prin nouri de fier 2 2257 Luna regină, ce vizitează palatele-i de fier. 3 2257 Nourii - insule de fier, de aur, d-argint în albastrul ocean al aerului. 4 2258 Aș rumpe pămîntu-n două. 5 2258 Să creez un nou elizeu. 2254 Cum străluce de plăcere fața ei. {EminescuOpVIII 253} 7 2254 Cum tremură sînu-i la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de oameni pe care o frunte senină sau încinsă -n aur o modelează într-o uriașă volbură de foc. Mirele universului, naturei. Ce e elizeul? Ce este iadul? Inima cea nemărginită. Inima cea nemărginită. Împopuleaz-o cu angeli ce-ngenunche pe nouri, cântând din arfe de aur. Împopuleaz-o cu inima lumilor pe tron de porfiră, cu Dumnezeu - iată ceriurile. Împopuleaz-o cu nemărginirile întunericului, cu sufletele rupte de blesteme ce s-agață scîrșnind din dinți de stâncile disperărilor lor. Pune inima acestui caos
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
muntele de fier! Și-n planu-Eternității romînii-s un popor Cum e un soare numai prin mările de nor, Cum e-un principiu numai în firele adânci, Cum sunt în fundul mărei tari creștete de stânci. De soare fuge arsă lumea de nouri vagă, O zi!... Și un principiu aprinde lumea-ntreagă Și când e marea-n pace și apele s-au dus Stă stânca cea eternă cu fruntea ei în sus. Un an?... Este un nour. Un an?... E un vis rău
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
De soare fuge arsă lumea de nouri vagă, O zi!... Și un principiu aprinde lumea-ntreagă Și când e marea-n pace și apele s-au dus Stă stânca cea eternă cu fruntea ei în sus. Un an?... Este un nour. Un an?... E un vis rău Și-un vis poate pătrunde chiar un suflet de zeu, Dar noaptea trece iute și orele-albe vin: Și mai senin, mai splendid e sufletul divin. [ANUL 1848 sau MOARTEA - MORS] Eu stelele le spulber
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și înghețat de vânt Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma când din Umbră Lumina, eu, răsar Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul lumei, încoronat de sori, Preced pe mândrul, \- -\ frumosul Viitori Ce-n nourii de secoli se zguduie închis Ca un frumos și mare însă teribil vis Ce-n cerul lui petrece sublim și neajuns, Încât neci ochi de înger pin nori-i n-a pătruns, Ci tânăra speranță în haină de mister Arată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nori-i n-a pătruns, Ci tânăra speranță în haină de mister Arată-n lume-oglinda-i cea plină de visări! În lumea adormită lumina când răsare Din caosul ce fierbe întunecos și mare Cu raza-ntîi atinge a geniilor munți Ce-n nourii de gânduri se pierd bătrâni, cărunți, Și-apoi abia la lume s-arată zîmbitoare: O maiestate mândră în car de foc... un soare! O, munții cu-a lor frunte gîndindă-n nouri creți Când se-ncunun cu raze ai zilei, sunt profeți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mare Cu raza-ntîi atinge a geniilor munți Ce-n nourii de gânduri se pierd bătrâni, cărunți, Și-apoi abia la lume s-arată zîmbitoare: O maiestate mândră în car de foc... un soare! O, munții cu-a lor frunte gîndindă-n nouri creți Când se-ncunun cu raze ai zilei, sunt profeți Și capete de geniu când ard, când se inspiră, Arderea lor arată la noaptea ce-i admiră Că ziua e aproape... Și palizii poeți Profeți-s, plini de vise, ai albei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plin de stele, coboară în poet, Șoptește-i armonia cu glasul tău încet. SILFII DE LUMINĂ (de sus cătră LUMINĂ) Tu, ce din ceriuri pe lume cazi, Lumină sîntă! Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare. Căci de acolo pe lumi veghezi Din sântul soare (de jos cătră MUREȘANU ) A tale gânduri, palide bard, Cu fruntea-n laur Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard Cu raze de-aur. Cântă dar, cântă, tânăr poet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Că secole nătânge l-adoră, l-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. 2291 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde, Că nourii ca sloiuri de gheață aruncate Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate, Cerul, din rădăcine nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade Și-nmormîntînd-o-n caos întins, fără de fine, Zburând negre și stinse surpatele lumine, Că bolta surp-albastru-i, o uriașă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu care-a noastră viață voim să se răsfețe. Și viața-și pierde prețul.......... Am găsit toată lumea și ne-am pierdut pe noi. 2254 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde Și nourii, ca sloiuri de gheață aruncate, Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate. Cerul, din rădăcină nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade. Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Zburând negre și stinse, surpatele lumine. Văd caosul că este al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Voi să le-ngîn viața și-n cupa lor aurie Să torn zi și-ntuneric, dureri și bucurie, Să văd trecutu-n viață, să văd româna dramă Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă, Și muzica română chemând din munții-n nouri, Din stelele căzînde, din văile-n ecouri, Din brazii ce suspină l-a iernei vijelie, Din fluierul cel jalnic, din buciumu-n câmpie Chemând doina română, a inimelor plângeri, A sufletului noapte, a dorurilor stingeri. Romînu-n trecut mare, e mare-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gheață, Îngână a ei cântec eternul ei acord Cu stelele polare din diadema regelui Nord Ce tronă pe o stâncă, picioare de granit Întinse-n fundul mă[r]ei amar și infinit, Iar fruntea lui uscată, prin viscole rebele, Sparge nourii așpri amestecați eu stele. Soția celui rege superb - regele Nord: Încununat de aștri, de-a mărilor acord Cântat, în haina-i albă, cu fruntea lui cea ninsă, Cu sufletul lui rece, cu vocea lui cea plânsă, Cu aripa de vânturi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
palate de safir Lucinde se răsfață și-n fundu-i se răsfir, Prin care trec în cântec genii cu părul blond Ce cânt reverii mândre cu glasul vagabond Și, albi ca neaua nopții și îmbrăcați de rază, Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază, Pe când, din fundul mărei, Nordul, străbunul rege, Cu visuri de astfel lungi nopțile-și petrece, Astfel că lumea toată, cu cer, pământ și mare, O feerie mândră, un vis măreț îi pare. Aceste-s visuuri dalbe ce-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]