1,660 matches
-
dar cu profunzime în text, în care își exprima fidel trăirile sale interioare. De fapt, așa se numea și cartea: Meditații interioare. În muzica roților de tren, citea un pasaj care a pus-o pe gânduri. „Cum pot să fiu nufăr pe cristalul unui lac, până nu m-am așezat ca sămânță în nămolul din adânc?... Cum pot trăi libertatea până nu am plâns încătușarea?... Cum pot deosebi lumina, dacă nu am gustat din plin întunericul? Cum pot să mă înalț
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
din rime acum! Poate pentru că te-a chinuit așteptarea veștii sale ... Într-un târziu, ești anunțat de pliculețul acela din colțul monitorului că a sosit și îl citești cu sufletul la gură. Îl recitești pentru a descoperi acele frunze de nufăr ce stau pitite dincolo de cuvinte și pe care trebuie să le culegi, ca să întipărești pe ele următorul tău email de dragoste. Devenind parte din tine, calea virtuală te acaparează în fiecare zi, ore în șir, este preferata ta. Dacă la
EMAIL-UL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366329_a_367658]
-
iar vântul lin le duce, le-așează pe un nor, iar ele, zglobii, ca o ploaie caldă, jucăușă, îmi sărută sânii... Mă văd ca o fantomă plutind pe luciul unui lac; asemeni Ofeliei, am fața tristă și palidă ca luna; nuferi albi și roșii lăcrimează... și, la un moment dat, umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc, și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc... De departe se-aude-un corn care anunță dimineața și-o briză îngână un cântec de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
iar vântul lin le duce,le-așează pe un nor, iar ele, zglobii,ca o ploaie caldă, jucăușă, îmi sărută sânii...Mă văd ca o fantomă plutind pe luciul unui lac;asemeni Ofeliei, am fața tristă și palidă ca luna;nuferi albi și roșii lăcrimează... și, la un moment dat,umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc,și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc...De departe se-aude-un corn care anunță dimineațași-o briză îngână un cântec de iubire și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
Dragobete Într-o noaptea fermecată, Luna, fată bălăioară, își privea-n oglinda apei chipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele, greieri îi cântau din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi de rouă ce luceau. Măre, zice-se, c-atunce se ivi mândru voinic nalt, frumos, cu negre plete cu mers sprinten pe colnic, Ce era, precum se spune în povești de pe la noi, fiul
NAŞTEREA LUI DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366504_a_367833]
-
Dragobete Într-o noaptea fermecată, Luna, fată bălăioară, își privea-n oglinda apei chipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele, greieri îi cântau din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi de rouă ce luceau. Măre, zice-se, c-atunce se ivi mândru voinic nalt, frumos, cu negre plete cu mers sprinten pe colnic, Ce era, precum se spune ... Citește mai mult nașterea lui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
Citește mai mult nașterea lui Dragobeteîntr-o noaptea fermecată,Luna, fată bălăioară,își privea-n oglinda apeichipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele,greieri îi cântau din strune,pomi își arcuiau coroanadumneaei să se închine.Și din apele cristaleblânzii nuferi o priveau,spiridușii puneau prin iarbăbobi de rouă ce luceau.Măre, zice-se, c-atuncese ivi mândru voinicnalt, frumos, cu negre pletecu mers sprinten pe colnic,Ce era, precum se spune... XIV. TOT BATE CEASUL, de Leonid Iacob , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
poetică se conturează armonios, se desprinde de „umbrele lungi ale serii”... devenind emanație luminoasă care-ți umple sufletul de emoție și blândă înfiorare. Iubitor și admirator al plaiurilor natale, plaiuri unde „apele se prind în horă până noaptea târziu” poetul - „nufărul gânditor” - cuprinde în versuri remarcabile, frumusețea colinelor „albastre” ce „se-oglindesc în sălbaticul cerului”. „Acolo unde cântecele curg doar seara / printre aripile lebedelor fericite / Pe șapte viori orașul freamătă a istorie,/ Pe șapte coline Aegyssus tresare dintre veacuri,/...” Acolo) Poetul
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
facă oficiul de ,,nășici” cu îngeri puși de pază pentru ca moartea să plece din jurul ospățului. Simbolul unirii fiind inelele de curcubeu, cu parfumuri de culori din paturi de flori cu care se îmbracă parcă de la magazinul de modă. De preferință nuferi, pentru ca visele să curgă pentru acea îmbrățișare a Soarelui blând. Iubirea e necesar să fie neapărat descântată, pentru ca cel venit să nu poată pleca iarăși în lumea viselor sau să-și continue drumul său astral refuzând viața pământească. E o
VIOLETTA PETRE O POETĂ ROMANTICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365758_a_367087]
-
iar vântul lin le duce, le-așează pe un nor, iar ele, zglobii, ca o ploaie caldă, jucăușă, îmi sărută sânii... Mă văd ca o fantomă plutind pe luciul unui lac; asemeni Ofeliei, am fața tristă și palidă ca luna; nuferi albi și roșii lăcrimează... și, la un moment dat, umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc, și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc... De departe se-aude-un corn care anunță dimineața și-o briză îngână un cântec de
VIS DE VARĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366111_a_367440]
-
Un cântec dalb am în suflet Născut din netăcerea vieții Ce înnoiește zâmbetul pe buze Ce pune soarele pe plânset.. M-am ascuns în frunza târzie În mărul cel copt și în vița de vie Și în lacul albastru cu nuferi. Viața strigat-a duios din mine Și pașii mi-a atins primăvara Cu dragostea ce stă veșnic vie. - Să taci, când iubești ? Poete, nu se poate! - mi-a spus. Pământul răsună de vise cerești Când ai cântecul nimb Al dreptății
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
sub influențele expresionismului, prin teme și motive predilecte precum: tristețea și neliniștea metafizică, disperarea, absența, neantul, moartea, dezagregarea eului, etc. Câteva caracteristici ale expresionismului din poeziile Domniței Neaga ne amitesc discret de poezia lui Lucian Blaga: atitudinea meditativă, neantul, imaginea nufărului, lotusul...( " Nu știi, că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”). Asemenea poetului-filosof, Domnița Neaga, prin bogăția spirituală și gândirea subtilă, răscolește prin mistere și adaugă din propria-i strălucire la “corola de minuni a lumii”. Gustul rafinat
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
disperarea, absența, neantul, moartea, dezagregarea eului, etc. Câteva caracteristici ale expresionismului din poeziile Domniței Neaga ne amitesc discret de poezia lui Lucian Blaga: atitudinea meditativă, neantul, imaginea nufărului, lotusul...( " Nu știi, că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”). Asemenea poetului-filosof, Domnița Neaga, prin bogăția spirituală și gândirea subtilă, răscolește prin mistere și adaugă din propria-i strălucire la “corola de minuni a lumii”. Gustul rafinat al poetei și aplecarea ei pentru metafora rară au dat titlul volumului, “Floare
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
Acasă > Strofe > Atașament > TE IUBESC ! Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1817 din 22 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te iubesc cu primăvară Te sărut cu flori de crin Nuferi albi să-ți scalde chipul Buzele ... un trandafir! Pe nisipul fin al plajei Te sărut cu răsăritul Te iubesc cu pescărușii Și te-ador cu infinitul. Îți șoptesc ușor cu vântul Ce saruta-n zare marea Și te strig cu
TE IUBESC ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366238_a_367567]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - ANAFORUL Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului înot fără brațe prin apele dorințelor deasupra grimasă vălurită de furtuni sub nuferii urzeli durerea nu poate trece un pas fără tine fără noi sălciile ne scriu riduri pe spate când trecem sub întrebări de unde vin unde ma duc ... știu tu vii din chemări sub biciuirea așteptărilor durerea este dulce așa îmi spuneai
ANAFORUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351816_a_353145]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - UN NOU ANOTIMP Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Când mi-a înflorit un nufăr alb pe sân nu am știut că palma ta cânta Vivaldi cu degetele înmuiate în ploile unui anotimp nedefinit Eu eram sub ninsorile unei ierni încuiate într-una din camerele inimii tale nu m-ai simțit când mi-am ascuns
UN NOU ANOTIMP de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351818_a_353147]
-
frântă cu aripa mea rănită au adunat un zbor uitat într-o toamnă fără ploi -te iubesc Anida- vântul și-a întins năframele cenușii peste glasul tău și eu nu mai aud cum mă chemi să-ți trezesc ploaia de nuferi pe care mi-o promiți de când a răsărit amurgul peste fruntea ta -ești frumoasă Anida- și cuvintele nu mai rodesc în stânca ce m-ai născut doar chihlimbarul va dărui în alte dimineți magia lacrimii zăpezilor veșnice Referință Bibliografică: Cântecul
ANIDA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352003_a_353332]
-
își poată vedea mai departe de viața lor de familie. - Da! Îl urmă în bucătărie. De ce nu în salonul japonez, preferatul ei? Alungă întrebarea sâcâitoare și se așeză pe scaunul tapisat cu materialul moale pe care străluceau florile galbene de nuferi. Se așeză și el în fața ei, cu o expresie deosebit de serioasă. - Trebuie să ajungem la un consens, Dia! Luând tacerea ei ca pe o confirmare, Theodor continuă. Un copil trebuie să apară doar atunci când ambii părinți iau această decizie. Noi
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
umple golurile dintre file cu victorii facile a adormit într-un țurțure prelung tocmai când tu silabiseai verbul a iubi apoi toate s-au răstignit într-un poem poveste fără metafore ca un coș de nuiele în plin pat de nuferi neînfloriți pentru că totul e verb mișcarea se naște și moare ca un flux reflux al unui val oval din piatră cubică piatra unghiulară așteaptă la colț de vers curgerea cuvântului iubire Anne Marie Bejliu, 8 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: piatra
PIATRA UNGHIULARĂ AȘTEAPTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352326_a_353655]
-
timpul,” (Coloane ). Însă, pentru a fugări timpul, sufletul trebuie să prindă aripi, așa că se roagă. Dorința i s-a împlinit doar pe jumătate - sufletul său a prins aripi cu care s-a înălțat peste condiția de muritor, dar „neocrotit de nuferi” (Să-ți leg nuferi la glezne), meditând la rostul omului „Zborul continuă,/ gândul duce dincolo de gând/ și ciclul se reia/ cu alții.” (Neodihnă) rămâne „cu un singur regret// acela că mor.” ( Singurul regret). Punând cuvântul pe piedestalul mult meritat, poetul
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
a fugări timpul, sufletul trebuie să prindă aripi, așa că se roagă. Dorința i s-a împlinit doar pe jumătate - sufletul său a prins aripi cu care s-a înălțat peste condiția de muritor, dar „neocrotit de nuferi” (Să-ți leg nuferi la glezne), meditând la rostul omului „Zborul continuă,/ gândul duce dincolo de gând/ și ciclul se reia/ cu alții.” (Neodihnă) rămâne „cu un singur regret// acela că mor.” ( Singurul regret). Punând cuvântul pe piedestalul mult meritat, poetul îl apără cu toată
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
labă? Umbra-mi sare și-o întreabă. Ce să fac? Mă-ntorc în gând. Umbre nu mai am să vând. LISTA DE SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ de oprit la benzinărie - roata mâncare pisică baterii de alarmă de plătit apa lumina haine „Nufărul'' bilete pentru diseară hârtie de w.c. tampax otravă șoareci de aprins lumânare pentru ichim alea de suflat nasul detergent siringi bere varză cartofi pâine pentru 12 de luat mielul de la măcelărie ATENȚIE,COPACI TRAVERSEAZĂ! Copiii se-ascundeau după copaci recunoscând
VERSURI DE MAI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350578_a_351907]
-
Și-abia într-un târziu am înțeles că, fără de veste,/ Se aprinsese în noi lumina cea mare". Doru Moțoc are, indiscutabil, pregnanța imaginii, a metaforei care se integrează armonios cu asociațiile lirice. Secvențe admirabile sunt limpezite în sclipirile imaginației, precum nuferii în apa transparentă și albastră a unui acvariu: "Câteodată liliacul înflorește târziu,/ Irupând uluitor de alb de alb, peste durerile noastre,/ Împietrind răsucirea pustiului vânt vinețiu,/ Clătinat besmetic în transparențe rafale albastre". E multă durere profundă în aceste poeme, o
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Amurg pe cai cu seri de fum, subțire Cu galben de câmpie descântată Prin care știi c-ai mai trecut odată Și o desprinzi acum din amintire Halucinează bălți de nuferi albi Din care ursitoare ies bizare Ni s-au închis ieșirile la mare Zăpezile cad roată peste Alpi; Se cerne seara pe lambriuri joase O dublă confruntare ne pândește Din menghina ursitei ca un clește Suav teroarea ne-a pătruns
AMURG PE CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351520_a_352849]
-
vise /ori mă vor 'prăștia-n povești ./ Și cum ,și cănd ,de ce și dacă,voi reuși puțin " a fi " /nu "a avea" voi răde printre picuri calzi de sănge /și lacrimi voi amesteca în ploi ,/căzute-n ancestrale timpuri fie pe nuferi ,fie pe noroi ./ Si de va fi să mă lovească crivățâ dinspre apus sau zeii morți /nici nu voi băga de seamă că-s cu stafia ta la porți /iubi-mă-voi cu ea ,sau poate alta,/înspre prăpastii prdispus
SUFLET CĂLATOR de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350873_a_352202]