185,541 matches
-
asupra noului conținut "culturală". Este exact trăsătura asupra căreia insistă și Virgil Ierunca. În convorbirea cu el, la întrebarea pusă de Ileana Corbea, "Cum priviți acum, în perspectiva a peste 40 de ani semnificația unei reviste de metafizică și poezie", numind "Caete de Dor", răspunsul include unitatea biografică a revistei, definirea drumului propriu prin metafizică și poezie. "Apoi, istoria a cam înghițit metafizica și poezia, accentul căzând pe cultură în general. Răsfoind cu emoție după vreo 40 de ani "Caetele", pot
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
au adus nimic nou, răscolitor în viața noastră literară; a fost o modă, câțiva ani, în privința cărților de sertar. Câte or fi fost cu adevărat așa? - Dar chiar și faptul că s-a ajuns la o "literatură suportabilă" , cum o numiți dumneavoastră, nu înseamnă o falsificare? - O să vi se pară paradoxal, dar operele cele mai contondente la adresa socialismului au fost scrise de către scriitorii care credeau în comunism. Lăncrănjan era autorul cel mai dur al criticii sistemului, dar opera lui e produsul
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
în afara celor deduse din scrisori și a mențiunii Mihaelei Cristea, despre "prietenia" celor doi scriitori (Istrati nu face nicăieri vreo referire la acest episod din viața sa). Pe de altă parte, conținutul scrisorilor dovedea mai mult decît ceea ce Mihaela Cristea numise "o aleasă prietenie". O confesiune a Henriettei Y. Stahl, făcută cu puțin înaintea morții, avea să apară abia în 1996 (Mihaela Cristea, Despre realitatea iluziei. De vorbă cu Henriette Yvonne Stahl, Minerva, București, 1996). Autoarea Voicăi povestește acolo amănunte despre
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
Interesul meu pentru această haită de ratați îmi trădează caracterul. Când împrumuta bani de la mine, F. îmi spunea adesea: Mersi, bătrâne A....! Catherine Tekakwitha, mă asculți? [...] Irochezii au fost botezați astfel de către francezi. Să dai nume mâncărurilor e una, să numești un popor e cu totul altceva, nu că poporului în chestiune i-ar păsa în prezent. Iar dacă nu i-a păsat niciodată, cu atât mai rău pentru mine: sunt prea dispus să îmi asum presupusele umilințe ale popoarelor inofensive
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
Știm astăzi și numele (Tiseanu, Bogdan, Pleșiță) care hotărau notele, adică măsurile, de lichidare. Pe ei, de ce nu i-a identificat nimeni după 1989? Chiar dacă ordinul venea de la Arhitectul Șef și ei nu erau decît simpli executanți, tot crimă se numește ce au făcut. Documentele descoperite de dl. Rateș prezintă o importanță excepțională. Nu cred că ne mai putem limita, precum președintele Iliescu atunci cînd i-a decorat pe redactorii Europei Libere, să vorbim de "morțile tragice, încă neelucidate" ale atîtora
Crimele Arhitectului Șef by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14298_a_15623]
-
știi că te va citi mai multă lume, e bine să păstrezi un ton mai detașat, așa cum te-ai adresa unui prieten cînd nu-l iei tocmai drept duhovnic" (p. 114). Sîntem, de aceea, în fața a ceea ce s-ar putea numi un "jurnal benign", prin intermediul căruia autoarea nu urmărește să plătească polițe sau să facă cine știe ce dezvăluiri incendiare. Mai mult, fiind vorba despre însemnări relativ recente (perioada 1997-2001) - ceea ce elimină a priori speranța unor mari revelații istorice -, devine limpede că interesul
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
România (dar și în Franța, Germania, Olanda sau Ungaria) devin timpul trăirii. Inconveniențele vîrstei dispar, depresiile se dau în lături, iar jurnalista (în accepțiunea lui I.D. Sîrbu, preluată cu umor de Mariana Șora) este cuprinsă de ceea ce s-ar putea numi "la joie de vivre". La sfîrșitul actualului volum autoarea a anunțat că renunță la acest tip de jurnal (pentru marele public), preferînd să-și drămuiască forțele pentru studiile științifice începute și pentru scrierea unor însemnări destinate exclusiv membrilor familiei. Prin
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
a proaspătului Muzeu de Artă Contemporană ,,Victor Florean". Acum, ca și în edițiile trecute, au fost invitați patru sculptori din țară, alături de care a lucrat, ca de obicei, și realizatorul nemijlocit al acestui simpozion, managerul lui artistic, dacă-l putem numi așa, pictorul și sculptorul Mircea Bochiș. Participanți la această ediție au fost Titi Ceară, Gheorghe Marcu, Adrian Pârvu și Gheorghe Zărnescu. Spre deosebire de anii anteriori, cînd au participat artiști din mai multe generații, la această ediție participarea a fost mult mai
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
deloc întîmplătoare Un cronicar al ziarului "Süddeutsche Zeitung" releva nucleul filologic al controversei în jurul satirei-pamfletului-romanului cu cheie Moartea unui critic. În 1993, romanul Ohne einander al aceluiași autor avea printre protagoniști tot un critic literar, evreu de origine, care se numea în paginile cărții König și pe care colegii îl porecliseră Erlkönig (după balada lui Goethe care începe cu întrebarea de ce gonește un tată în noapte cu copilul său în brațe, pentru a se sfîrși cu amara constatare că pruncul murise
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
social-culturale și intelectuale ale prezentului și viitorului, autor cu o bogată bibliografie, director al Institutului de Studiu al Viitorului cu sediul la Viena, să lanseze noțiunea de "isterizare a societății". El identifică în comportamentul actual al mass-media ceea ce poate fi numit un "proces al scandalizării", facilitat de concurență și de simplificarea grosolană a complexității realului. Aceste tendințe sunt subversive la nivelul subconștientului, amplificate de temeri și angoase. Scandalurile ivite pe această cale creează iluzia adevărului, constată unii specialiști, dar prezintă și
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
comunicarea, extraordinară relația pe care o simt de fiecare dată extrem de apropiată față de acest bărbat care s-a născut acum exact 2045 de ani. Tristele și Ponticele sînt adunate în acest volum sub titlul Scrisori din exil, adică așa cum se numește o altă carte recent contemporană a Sandei Stolojan. Chiar în prima scrisoare din Tristele găsesc un îndemn care ar putea sintetiza o întreagă direcție a criticii literare care îmbină sociocritica, new historicism-ul, contextualismul. Ovidiu vorbește cu propria carte pe care
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
caiet, poezii după poezii. O, era, a fost raiul meu de scriitor! După care încet-încet a venit căderea în timp, cum ar zice Cioran, îndoiala, încăpățânarea de a scrie, bucuria de a scrie, mania de a scrie, viciul mîinii, cum numea nu mai știu cine scrisul. Cum ați debutat? Am tot debutat, deși n-aș vrea să par trufaș și să zic, precum Arghezi, �am rămas debutant în perpetuitate". N-am reușit să debutez, cum mi-aș fi dorit, nici în
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
majoritatea colegilor de generație, ați publicat și dv. o antologie. Ce înseamnă pentru dumneavoastră o antologie, ce înseamnă antologia dv. de poezie O uitare de texte (Ed. Axa, Botoșani, 1999)? De fapt, mi s-au publicat două antologii. Prima se numește Avantajele insomniei și a apărut într-un format liliput la Editura Helicon din Timișoara; în ea am selectat texte din volumele de până la Arta răbdării (1993), inclusiv. Ea recuperează și titlul pe care în 1989 îl propusesem lui Florin Mugur
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
a acceptat, nu știu de ce, poate pentru că pe atunci n-aveai voie să ai insomnii, dar'mi-te să mai scoți și avantaje din ele, așa că volumul a trebuit să apară cu titlul Insomnii lângă munți. A doua e cea numită în întrebare. Amândouă mi-au fost cerute și, deci, oferite cu generozitate de editori: poeții Ioan I. Iancu și, respectiv, Gellu Dorian - cărora le mulțumesc și pe această cale. Dacă nu mi-ar fi fost solicitate, nu m-aș fi
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
e felul. Dar îmbătați-vă." Această îmbătare după felul fiecăruia, această în-fericire, provocată totuși, pare a fi inspirația. Ați scris multe texte narative, v-a tentat vreodată să scrieți proză sau altceva decât poezie? Am scris multe texte care se numesc scurtă proză. E un titlu monoton care se vrea însă și sugestiv: un fel de refuz al poetizării, al aurei canonice și adesea canonite, căznite a poeticului; un fel de relatare a unei situații care-și conține poezia dincolo sau
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
dormi și bunicul i-a spus că da. Fata se apropiase de ferestruica ce dădea spre curte. Pe urmă s-a întors și s-a oprit în pragul ușii. - Bună, mi-a spus. Am salutat-o și eu. - Cum se numește satul ăsta? I-am spus. A scos un pachet de țigări boțit din buzunarul pantalonilor, și-a aprins o țigară și s-a așezat pe băncuță, lângă mine. - Mergi la școală? m-a întrebat. Eu am răspuns că da. Că
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
cîțiva centimetri deasupra/ sau dedesubtul pămîntului" - rayuela sau 27 de poeme găsite într-un tomberon) ori ca o priveliște suprarealistă, în cadrul căreia resturile geometriei abolite levitează alături de entitățile organice ori spirituale, într-un soi de bonomie delirantă: "oare cum se numea acel tablou/ plutind încă în lichid amniotic/ ghilotina împărțise pătratul/ în cîteva triunghiuri/ ce își luau zborul în direcții felurite/ era spre dimineață/ eșafodul fusese acoperit cu o catifea roșie/ ca să nu se vadă sîngele/ nici măcar propriul suflet/ undeva în
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
de pe creier/ ce părere ai despre asta Janis Joplin/ un bărbat și o femeie dansau îmbrățișați/ fiecare privind întunericul/ peste umărul celuilalt" (cîteva scrisori către Janis Joplin). Ideea de efort e ridiculizată, pusă sub semnul a ceea ce faimosul bard francez numea "teribila logică a absurdului": "alături de acoperișul blocului turn/ am întîlnit spre dimineață/ o făptură înveșmîntată în fîșii de fosfor// ai fi spus că dansează// poate încerca doar să înșurubeze aerul/ în pămînt" (rayuela sau 27 de poeme găsite într-un
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
la Editura Echinox din Cluj. Este, cred, o excelentă ocazie pentru a retrasa oarecum istoria contactelor Dv. cu civilizația și cu cultura tradițională românească și cu România în general. Știu că ați publicat deja, în 1994, o carte care se numește Le feu vivant (Focul viu) la Presses Universitaires de France, iar Memoria Carpaților a fost publicată de aceeași editură în anul 2000. Așadar, cum vedeți acum drumul Dv. spre România și tradițiile sale? Dacă mă uit înapoi, adică cu mai
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
adică cu mai mult de treizeci de ani în urmă, pentru a vedea în ce condiții am ajuns să mă întâlnesc cu România și să mă interesez de ea, pot spune că datorez acest fapt unor împrejurări oarecum neobișnuite. Fusesem numit atunci director al Muzeului Artelor și Tradițiilor Populare din Franța, de către André Malraux, și am vrut să organizez un congres al Societății Internaționale de Etnologie și Folclor. Or, președintele acestei societăți era Mihai Pop, foarte mare lingvist și semiotician, pe
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
pentru analiza miturilor care se dezvoltaseră în domeniul european. Era vorba, așadar, despre o reinserție în istorie a unui structuralism care era mai degrabă îndepărtat de istorie... Exact. Mă întrebam, deci, dacă puteam realiza o analiză structuralistă - ca s-o numim așa - a legăturilor de rudenie într-o țară europeană veche, de veche cultură, o analiză a poveștilor, a legendelor, care mai sunt încă povestite de oamenii de acolo. Iată în ce perspectivă am desfășurat aceste investigații și operații. Mă întrebam
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
sfârșitul primăverii, oarecum prin contract, să se asocieze ca să-și trimită turmele particulare la munte, sub conducerea unui anumit număr de ciobani... Am putut vedea că aceste asociații nu erau definite de structura relațiilor de înrudire, ci de ceea ce aș numi o legătură socială. Ele purcedeau de la un contract, făcut între persoane liber alese, se desfăceau de la un an la altul, și se recompuneau, de asemenea, de la un an la altul. Exista, deci, o legătură socială, pe bază sau cu finalitate
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
acest fapt a introdus în sate, în orașe, un nou motiv de conflict. La Sârbi, în Maramureș, de exemplu, satul e împărțit, ca multe alte sate, în două părți - și cum e un sat de munte, partea de sus se numește Susani, cea de jos Josani - și fiecare are câte o biserică. Soluția empirică a fost găsită, o biserică rămâne creștin ortodoxă, cealaltă va redeveni gerco-catolică. Dar când am fost eu pe teren, toată lumea striga, era o adevărată bătălie între cele
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
pe teren, toată lumea striga, era o adevărată bătălie între cele două părți ale populației, pentru a permite recuperarea uneia dintre ecele două biserici de către greco-catolici, în timp ce ceilalți creștini ortodocși voiau să rămână ortodocși. Ierarhia religioasă însăși, Patriarhia ortodoxă, mitropoliții, fuseseră numiți sub control comunist. Și, așa cum se știe încă, mulți români s-au întrebat dacă era legitim ca ierarhia ortodoxă să rămână neschimbată și dacă, dimpotrivă, nu era nevoie ca o nouă ierarhie să fie instalată. Iată încă o sursă de
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
în istoria civilizațiilor există perioade care intră în trecut - și trebuie să le recunoaștem ca atare. Avem de-a face cu ceea ce Paul Ricoeur, pe care îl cunoașteți și pe care o să-l întâlnesc nu peste mult timp, la Kiev - numea "le travail de mémoire" și pe care o distinge de "le devoir de mémoire". Iar această activitate-activizare a memoriei e una care caută adevărul. Noi trebuie să facem această muncă de rememorare, să luăm acest trecut și să-l considerăm
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]