598 matches
-
-nvârte-n cercul zbaterilor drumul / iar din miros a mai rămas o dâră/ la poze-n parc când pregăteau albumul / mireasa-n gri mi s-a părut ceacâră / de ea un mire rebegit se târă / strivit sub rochia slobozind parfumul / nuntași matoli în ritmuri de manele / privesc spre mine lung dar nu mă văd / sunt eu acel cu ochii de oțele / Harapul Alb lângă un slujnic smăd / pustii vedenii întrupări rebele/ otrava n trup a slobozit prăpăd.“ „Smăd“, în loc de „smead“, ca să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un răspuns, Dumnezeu ne adoptă, fii ai unui alt cer din care abia așteaptă flămânzii să se înfrupte. Zi de zi, întrebările cresc și se înmulțesc miraculos, așa cum Mântuitorul a înmulțit vinul nunții din Cana Galileii. -Suntem noi mirii?... Suntem nuntașii?... Nu știu!... Eu caut doar răspunsuri. Îmi zângănesc neobositele metanii, cu un zgomot asurzitor care se sparge în liniștea sacră a capelei. Oamenii își descoperă pentru o clipă fețele, mă privesc sfidător. O astfel de liniște nu trebuie tulburată de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Teofana a avut o mare surpriză. Printre invitați a apărut o doamnă și un domn mai în vârstă și foarte, foarte eleganți. Nu-i cunoștea nimeni, dar ei deși la început păreau stingheri, s-au încadrat atât de bine printre nuntași, încât s-au simțit ca în elementul lor. S-au așezat la masă cu ceilalți, au mâncat, au băut, au glumit ca niște oameni de viață. Teofana tot observa că amândoi își țintesc privirile asupra ei, mai ales doamna și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a gândit Teofana. Când s-au dat darurile, doamna s-a dus la Teofana, a luat-o de mână, a cerut muzicii să atenționeze adunarea și a mers în capul mesei lângă nași, cerându-le permisiunea de a se adresa nuntașilor. — Dragi oaspeți, această fată, mireasa de azi, mi-a fost dragă de mică, atât de dragă, încât nici nu vă închipuiți. Dacă mamă-sa ar trăi, v-ar spune câtă bucurie am avut la botezul ei când am ținut-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
altă mireasă decât cea pe care o caut eu. Cerceii pe care îi porți în urechi, ce ți-am dăruit la botez mi-au confirmat că tu ești fina mea dragă, o îmbrățișează cu lacrimi în ochi stârnind emoții în nuntașii care o ascultau. — Ca să răscumpărăm tot ceea ce trebuia să fie între noi și n-a fost datorită împrejurărilor care au făcut să ne despartă zeci de ani și să ne îngroape în uitare, îți completăm acum darul de atunci de la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
roză și i-l pune la gâtul Teofanei, în timp ce Claudia deschide altă cutie din care scoate o brățară cu aceeași lucrătură ca a colierului și o pune la mâna miresei. Toți trei se îmbrățișează și se sărută plângând în aplauzele nuntașilor și în acordul muzicii care cântă „Mulți ani trăiască”. N-am cuvinte să vă mulțumesc pentru acest frumos și scump dar, dar mai ales pentru prezența dumneavoastră la nunta mea care mi-a readus un trecut foarte îndepărtat, dar atât
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
tău, Teofana, că este foarte atent și serviabil. — Pentru că este în minoritate, vrea să se dea bine pe lângă noi, îl mângâie Teofana. — Exact! Unde sunt părinții tăi? Cheamă-i să vină și ei aici, îl îndeamnă Claudia. — Ei sunt cu nuntașii. Lasă-i acolo ca să-i antreneze că sunt gazde. Nu? — Bine spui. Și pe noi atât ne-au îndemnat să mâncăm, să bem, au norocit, deși nici nu ne cunosc. Servind din bunătățile aduse și continuând discuțiile, Claudia și Virgial
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o bătaie în ușă, intră Izaura. — Prințeso, unde ai dispărut fată?se îndreaptă spre Teofana, care se ridică de pe scaun. Credeam că ești prinsă în jocul răpirii miresei, dar mirele văd că este cu tine. Haideți afară, că se întreabă nuntașii unde sunteți. — Izaura, o vezi pe doamna care este cu noi? — De ce mă întrebi, Prințeso?se uită Izaura la Claudia, care surprinsă îi zâmbește. — Nu-ți spune nimic? Este nașa ta de botez care ne-a spus la masă o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la nunta Teofanei și-aș fi regretat enorm. — De ce nu mi-ați spus atunci că sunteți nașa ei, că vă dădeam și mai multe detalii. — Primisem informațiile de care aveam nevoie. Interesant că m-am uitat să te văd printre nuntași fiind sigură că ai venit, dar nu te-am recunoscut. — O singură dată ne-am văzut, pentru scurt timp, nu ne-am reținut figurile. Nici eu, care m-am uitat atent la dumneavoastră când ați vorbit la masă, nu v-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
seama ai avut un mare rol, îi spune Teofana cu recunoștință, aprobată fiind și de ceilalți. — Prințeso, fă, lasă rolul meu, mă bucur că s-a întâmplat așa însă haideți la rolul vostru afară. — Se ridică toți și ies la nuntași, în timp ce sunt întâmpinați cu „Mulți ani trăiască”. Știți ce mă întreb și vă întreb, este nedumerit Virgil. Eu cu Claudia am fost necunoscuți, neinvitați, cum de nimeni dintre voi nu ne-ați întrebat cine suntem? — Vai de mine! Ați fost
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că are să vorbească ceva cu noi după nuntă, își explică Teofana. Cu vești mai bune, cu vești mai puțin bune n-a lipsit veselia de la nuntă. Urări, voie bună, jocuri după jocuri, dansuri după dansuri i-a antrenat pe toți nuntașii. Cei mai antrenați au fost bineînțeles mirii, Alexandru cu Lucia, Izaura cu Patrik și socrii mici. Cezar, pupăcios de felul său, nu voia să se dea în spectacol ditamai profesorul. Dar când o prindea pe Teofana singură, fără asistență în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că-i tare Așa cum bați în căldare.” Hiu! Hiu! Hiu! striga în ritmul muzicii. — Prințeso, nu regret c-am venit la nunta ta. Am jucat și m-am distrat ca niciodată. Mai rămâne să mă îmbăt. — La urmă, după ce pleacă nuntașii. — Te-mbeți și tu cu mine? — Ai mai văzut mireasă beată în noaptea nunții? râde Teofana. — Îmi pare rău că nu pot sta mai mult, dar aș vrea să ne distrăm noi două fără limite. — Ce-ar zice Patrik? Ce-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dar m-a rugat să nu spun la nimeni, deoarece tot vinul vrea să-l țină pentru nunta nepoatei, răspunse Matei încet, ca să nu-l audă cumva moșul. Ce-i nebun? se sperie Nicanor. Ăsta-i vin de dat la nuntași?... Las' că-i dau eu de la crama asociației, cît îi trebuie pentru zece nunți. În aceeași clipă Matei se trezi înconjurat din trei părți de membrii expediției (Nuțu nu cunoștea încă asemenea practici), fără să scoată nimeni o vorbă. Sărmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de mare cu pungi de petrol și gaze în adâncuri. Teșchereaua și gașca, fraților! Nu așa ceva și-au dorit morții noștri tineri. La revărsatul zorilor, două microbuze a câte 16 locuri fiecare așteptau la barieră pentru a-i transporta pe nuntași la cabana Silvicului de la Crujana. Scula de la ring le ura celor prezenți Noapte bună, puișor! Noapte bună! Răcorea faptului de ziuă îi înviora pe toți... * * * La întorcătura de a doua zi lipseau de la masă nu mai puțin de patru persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
întoarce la părinții ei și-i va rămâne credincioasă întreaga sa viață celui care i-a fost hărăzită de soție. Alaiul continuă într-o veselie molipsitoare. Avocatul fu prins și el de ritmul dansului. Intră cu întreaga ființă în jocul nuntașilor, spre bucuria și satisfacția acestora, primind frenetice încurajări. Ajunsă la cortul mirelui, mireasa puse mâinile amândouă, rând pe rând, pe nicovală, ciocan și foarfece, semn că jură să fie alături întru totul și de însemnele meseriei viitorului soț. O altă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ofrandă adusă de etnie Cerului care, în marea sa bunătate, îi adăpostea sub acoperișul său și pe ei, acești trăitori obijduiți ai pământului. Nunta se desfășură pe toată durata nopții, cu băutură și fripturi de batal și de porc. Fiecare nuntaș își tăia câte o porție, după pofta inimii, însoțind bucatele de ulcele pline ochi, cu vin din renumite podgorii. Mai mulți țigani întrecură măsura, grație licorilor purtătoare de tării chemătoare spre reverie. Ei se aflau în primele rânduri ale celor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de întreaga etnie a țiganilor șatrei. Nunta curse o dată cu ziua, ajungând până în faptul serii. Și, după cum se încinseseră spiritele, vinul și rachiul tare având rolul lor, erau toate șansele ca petrecerea să se desfășoare de-a lungul săptămânii ce începea. Nuntașii petreceau, se veseleau, îmbrăcându-i pe protagoniști în hainele fericirii începutului de viață nouă. Deodată, Vișinel se ridică de la masă și o îndemnă și pe Voica să-l urmeze. Ina reuși să-l rețină câteva clipe și să-l întrebe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
luni, rezultatele cercetărilor în legătură cu amprentele de pe yo-yo erau gata. - Domnul Popa? întrebă comisarul Gabrielescu, bucuros că nimerise tocmai la o nuntă. - Doamna Popa! sughiță aceasta, pregătită să apere onoarea soțului dacă ar fi fost cazul. - În legătură cu cazul de răpire... - Răpire?! Nuntașii nu știau la ce să gândească mai întâi: la Mariana, care era încă răpită de derbedeii ăia pe care nici Mișu nu-i mai știa destul de bine? La Popa, care dispăruse brusc? La Marcela, care plecase pe jos cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lui, cuminte, muncitor, corect, cinstit, care nu zădărăște nici măcar un câine, pentru ca, acesta, la rândul său, să-i răspundă cu un ham, ori, cu un ham-ham! Acum, după ce se cam Încheiase nunta fetei, Xenia, profitând de faptul că mai toți nuntașii erau beți, și, nici el, nefiind suficient de treaz, luă banii rezultați de la petrecere, Îi puse În sacoșa mare, cu baere de prins pe spate, ca un fel de rănicioară, și-o agăță, bine, de curea, ca să n-o piardă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În sacoșa mare, cu baere de prins pe spate, ca un fel de rănicioară, și-o agăță, bine, de curea, ca să n-o piardă, cumva, pe drum, și-o porni, cu ditamai sumă de bani cheș, să facă, mirilor și nuntașilor, o mare surpriză: să cumpere, din magazinul cel mare și nou, din centrul orașului, o mașină, ia, acu, ieșită de pe bandă, mașină de care se tot vorbea, În casa lor, de mai mulți ani, și, pe care, acum, să le-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a putut să rezulte. Un medic Îi Întrebă: așa, măi dragilor? Așa, răspunseră ei, Într-un glas. Cocuz Cocuz Îi lăsă În salonul de chirurgie, după care, curând, ajunse și la magazinul cu autoturisme. Acolo? Surpriză. Era așteptat. De numeroși nuntași, precum, și de o mașină a poliției. De la circulație. De cum intră În mulțime problema se rezolvă cu repeziciune. Mirii au pus mâna pe sacoșa cu banii de la nuntă. Socrul, infestat de microbul autoturismului, fu silit, de către miri și de alte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
particular, de la Moara Albă, să primească, acolo, prețul pe jumătate, față de cât s-ar fi cuvenit, normal, iar, după amiază ori mai pe seară, poate, să se ducă la nunta Mierlei cu Laurențiu, și să se distreze, pe cinste, fără ca nuntașii să știe că banii dați de el pe masă provin din uciderea taurului părinților miresei! În timp ce se apropia de animalul care păștea, În voia lui, prin iarba până la burtă, Roșcuț gândi: ah! Cât de mult urăsc, eu, munca! Și, cât
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În cealaltă parte, a coarnelor, așijderi, În dezordine, blegi, bălăngănind, fără viață. Speriat la culme, taurul o porni la trap, spre șoseaua asfaltată. De acolo, tot la trap, cu trofeul În coarne, nu se opri decât la poarta dincolo de care nuntașii jucau de mama focului. Când văzură animalul, cu omul mort Între coarne, deasupra frunții și a ochilor, rămaseră consternați. După câteva clipe de beatitudine, unii prinseră a cam Înțelege despre ce se petrecuse. Niște intuiții, ca prin ceață, totuși, doar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prinseră a cam Înțelege despre ce se petrecuse. Niște intuiții, ca prin ceață, totuși, doar intuiții. Nunul cel mic, tatăl Mierlei, veni la taur. Îl mângâie. Îi scoase, din gât, sabia - cuțit, care-l rănise, nu, Însă, deosebit de grav. Alți nuntași Îi săriră În ajutor și-l traseră, pe mort, dintre coarnele taurului, așezându-l, cu spinarea În jos, dincolo de gard. Mierla sosi ca o furtună. Și-l acoperi, de-a lungul trupului, Îmbrățișându-l și sărutându-l și tânguindu-și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
meu drag! Of, doamne, oameni buni, ce mare nenorocire, ce mare și fără de pereche păcat am putut să fac, eu; cum am putut să fac, oare, una ca asta; cum, de nu m-am gândit, oare; cum, oameni buni?! Înmărmuriți, nuntașii, priveau, cu milă și durere, totul: cum, socrul mic extrăsese, cuțitul-sabie, din rană, și, acum ducea taurul, apucat, duios și cu milă, de gât, Îl ducea, zic, În spatele casei, sub cireșul sub care sta, el, de obicei; cum, sărmana Mierla
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]