524 matches
-
un fir, amanta după el. Amîndoi se lăsară să cadă peste marginea ferestruicii. Adunîndu-și ultimele puteri masculul încerca să scape. Prea tîrziu. Femelă îl prinse și îl trase din nou chiar acolo în mijlocul pînzei. Același loc ce adineauri fusese camera nupțială era acum scena unui cu totul altfel de spectacol. În zadar amantul își agita piciorușele subțiri căutînd un punct de sprijin pentru a se putea elibera. Iubita nu-l slăbea din strînsoare. Într-o clipită îl strînse atît de tare
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lui "Nu știu" [Vasiliu]. Dacă în prima variantă, apare o scenă identică de desemnare a soțului, în cea de-a doua sunt trei secvențe prin care fetele împăratului își aleg partenerii prin lovirea în cap cu un măr; În ceremonialul nupțial, bradul (steagul) mirelui formează adesea un cuplu divin cu mărul miresei. Mărul apare în diverse ipostaze: pom (arbore), poamă (fruct), floare, creangă. El este idealul de frumusețe a fetei de împărat care are "obrajii și sânii ca merele, fața dalbă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cuplu divin cu mărul miresei. Mărul apare în diverse ipostaze: pom (arbore), poamă (fruct), floare, creangă. El este idealul de frumusețe a fetei de împărat care are "obrajii și sânii ca merele, fața dalbă ca florile de măr". Structura ceremonialului nupțial amintește de o posibilă inițiere sexuală a tinerilor de către nași, reprezentanți ai moșilor și strămoșilor în linie paternă, practică atestată până târziu la unele societăți arhaice. De altfel, sensul vechi al cuvântului nuntă este cel de împerechere în vederea procreării, identic
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
par proiectate în linii clasice, de n-ar fi semnul fatalității - frumusețea ce atrage nenorociri. În nuvele, notabile sunt pictura unor tablouri gigantești („urgia” elementelor în furtună) sau fantezia detaliilor, descrise de un ochi rafinat (etalarea de daruri princiare, ceremonii nupțiale sau îndoliate, arsenalul crimei romantice). Nuvelele istorice ale lui A., amestec nediferențiat de erudiție, elemente legendare cu ținte mitice și romanesc senzațional, sunt relatate linear, într-o compoziție minimală, de un narator unic, surprins de pusee jurnalistice (vorbind, anacronic, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
raționalului, dintre Madeleine și fratele ei, geamăn, Roderick Usher. Pe de altă parte, ca Logos, aceeași energie întemeiază universul ("explică eteratele goluri") și are, prin urmare, o dimensiune cosmică: Asculta, șoaptele defunctei surori explică eteratele goluri! Căi ale științei comunicate, nupțiala cunoaștere, antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea de gemene astre: duruta lui Monos și Una, vie agrigentina Dragoste! Să nu uităm că, în doctrina barbiana, spațiile (=relațiile dintre simboluri, principiile poești din Eureka) constituie realitatea asupra cărei lucrează poetul - iar eterul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cunoaștere] comunicată"), comentează Barbu în secvență următoare din "Veghea lui Roderick Usher", condiționează felul în care lumea ni se înfățișează, obiectele ei imaginare transcend timpul și generează, la rândul lor, noi percepții. Comprehensiunea, pe care ne-o propune poezia, este "nupțiala", adică unificatoare, integratoare, idee pe care o regăsim, încă din 1920, în "Opera de artă că integrare", text ce propune o poetica cu totul nouă pentru literatură noastră 82. Ideea este centrală și pentru conceptul de poezie dezvoltat de Edgar
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
comes to know the objects of his immediate perception în themselves, and not according to some anthropomorphized, convențional, vision. Metamorphosing continuously, it approaches the geometrical perfection of platonic polyhedra, i.e., supreme knowledge. The kind of comprehension that poetry proposes is "nupțial", that is, unifying, integrating. When the poet becomes conscious of the presence of the Absolute, and when his soul seems to move together with the celestial spheres, when the whole nature seems to respond to him, the invisible speaks through
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prezentat în cele mai semnificative componente ale lui: poezia obiceiurilor tradiționale prin culegerea La fântâna de sub deal (1971), colindele, doinele, cântecele și jocurile prin textele reunite în La dalba cetate (1975) și Aho, aho, copii și frați (1978), iar folclorul nupțial prin volumul Pe buhaz de mare (1980), care nu cuprinde, cum se întâmplă în celelalte, doar melodii și texte, ci și descrierea obiceiurilor, orânduite după principiul funcționalității. Metoda de culegere și editare a textelor, îndatorată lui Al. I. Amzulescu, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288133_a_289462]
-
-și supună/ și tare să se arate...”754 Ajunsă pe un teritoriu străin va trebui, după cum presimțise, să facă față unor situații de o cruditate extremă, care îi vor pune la încercare curajul, demnitatea și credința. Mama sultanului transformă ospățul nupțial într-un măcel, neacceptând o noră cu o orientare confesională diferită. Tânăra se salvează, in extremis, pe o luntre lipsită de cârmă, metaforic călătoria aceasta pe mare devine un simbol al încercărilor dure ale vieții cărora trebuie să le facă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fără a aduce o binecuvântare. Dar în al cincilea mariaj asistăm la un revers al relațiilor cu primii trei soți. De data aceasta femeia avea de două ori vârsta tânărului, și a fost forțată să-și cedeze avutul înaintea ceremoniei nupțiale. Asemenea bătrânei din povestea rostită, a trebuit să câștige dragostea bărbatului.” 1037. În teoria ei din Prolog, târgoveața părea că susține, cu orice preț, o dominare totală a femeilor în spațiul intim al mariajului, în realitate ea tânjea după gingășia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Și masa." 91 După botez, una dintre rugăciunile pe care le rostesc părinții și pe care o învață și copilul, mai târziu, primenește întreaga casă: "Cruce-n casă, / Cruce-n masă, / Cruce-n patru cornuri de casă. " 92 Astfel, ceremonialul nupțial este o continuare a ritualului de inițiere, specific imaginii mitice, dar și o împlinire a omenescului, din perspectiva integrării în existențial.93 Meta-imaginea se înfățișează ca un sincretism al devenirii arhetip-mit în care oratio capătă valențele unui spațiu al reprezentărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ba cu buruiene, dar toate erau degeaba, că tot se vedea. Dumnezeu a văzut păcatele omului și din ceasul acela a făcut ca pământul să fie întunecat."148 Pământul este părtaș la evenimentele esențiale ale omului: nașterea pe pământ, uniunea nupțială pe pământ, moartea pe pământ, fiind și "martor la unele jurăminte și hotărnicii"149. 3. FOCUL Considerat "principiu de creație și de metamorfoză, centru de iradiere a vieții spirituale" 150, focul l-a condus pe om la porțile divinității. Simbolizând
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
casa și odaia pentru a-l feri pe copil de șerpoaică. Când avea loc "colocăria" (masa închinată nașilor), mama punea în fața fiecărui mesean o ulcică (cană) cu apă care trebuia băută pentru norocul copilului.214 b. Nunta Încadrând ritualic ceremonia nupțială propriu-zisă, elementul acvatic are rol de incipit și de consacrare a nuntirii. Scalda are loc în ajunul sau în ziua cununiei, într-o "apă neîncepută" în care se pun bani de argint, lapte dulce, un fagure de miere, flori frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o-mbrăcat / Și apoi le-o blăstămat / Și din gură-o cuvântat: / O, voi, junghiuri mari, / De capul răilor mari / Să rămâneți / Și să vă pierdeți! / N. să fie curat / Și luminat, / Ca de Maica Domnului lăsat!" 257. b. Nunta Ceremonialul nupțial înfățișează, aproape în toate momentele desfășurării, o simbolistică a legăturilor prin roadele pământului: grâul, sarea, cânepa, inul. Astfel, când are loc "încredințarea" ("așezarea", "legătura" sau "logodna"), în Bucovina, cel mai bătrân dintre cei mai "cu vază" dintre oaspeți ascunde inelele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
brațe, iar, dacă o poate ridica "ea va fi mai mare în casă, iar de nu, soacra", apoi, "învălește focul pe vatră" ca să "astupe gura bărbatului și a soacrei, că să nu zică vreodată ceva" 296. Focul ritualic, din cadrul ceremonialului nupțial, este moștenit de la popoarele antice. La romani, mirele își așteaptă mireasa în casă, "cu apă și cu foc de vatră sau altarul casei", potrivit credinței că "din căldură și umezeală se nasc toate, așa și familia". Mireasa se stropea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
taie câteva pene de găină, crezând, astfel, "că-i taie piedica". Când copilul merge în picioare singur, ai casei rostesc "pomu´, pomu´" sau "copăcel, copăcel", "ca să crească și să stea ca un copăcel, drept în picioare" 326. b. Nunta Bradul nupțial, prin permanența sa, ocrotește viața nou întemeiată prin unirea mirilor. Asfel, casa mirelui și casa miresei sunt împodobite, în Bucovina, cu cetină verde de brad, iar în alte părți (cum ar fi în Dobrogea), înainte de cununie, doi feciori merg înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
brebenoc. Dacă, după cununie, în viața tinerilor căsătoriți apar necazuri, se spune că perechea nu a fost cununată "cu cunună de prun sau de alt pom roditor, ci cu cunună de rug" 333. La huțuli, pomul ritualic prezent și în cadrul nupțial era pinul. Astfel, la împodobirea pomului de nuntă, druștile cântă: Se mlădiau ramurile de brebenoc, / Ei, copacul răsucit, / Copacul de pin, unde crescutu-mi-a? / Ba pe nisip galben răsăritu-mi-a, / Din zăvoi des curmatu-s-a, / Pe piatră albă cioplitu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fire de ață multicoloră), iar, în vârf se pune un clopoțel. "Steagul" apare și la românii din Macedonia și se numește "flambură" (flamură), în vârf având o cruce din lemn în care se înfig trei mere. Acest obicei al steagului nupțial este de origine slavonă, utilizat, mai ales, la slovaci și la sârbi, maghiarii adoptându-l de la sârbi. 340 La huțulii din Bucovina, se împodobesc două steaguri, unul pentru mire și unul pentru mireasă, făcute din "doi pomi de cedru". "Îmbrăcatul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ne-am luat / Și am plecat / Pe crângul pământului / Pe stelele ceriului, / Pe lumina soarelui. Nu mult după ce-am plecat / O stea ni s-a arătat, / O stea mândră, luminoasă, / Ce lucea spre această casă."78 Cosmicul devine cadrul nupțial atunci când "unirea" este interzisă de anumiți factori sociali: "Constantine, Balucele! Leagă calul de zăbrele / Și-i dă fân cu floricele / Și-l adapă-n covățele, / Și ia-n mână două mere / Vin-la mama de mă cere.../ de m-a da
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
depărta / La soar-ne-om încredința, / La lună ne-om cununa. Este-un popă-ntre molizi / Ce cunună pe fugiți, / Este-un popă între fagi / Ce cunună pe cei dragi."79 Pentru trăinicia legăturilor pământești, nunta propriu-zisă trebuie însoțită de un ceremonial nupțial cosmic: "Soră dragă, sorioară! / Îmbracă-te-n rochioară, / Ia-ți năframa din chilie / Fă colaci din nouă grâie / Și haidem la cununie. Că tu ce mi-ai poruncit, / Frumos toate s-au gătit! / Soră-sa Margalina / Din gură mi-i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bine. Și chiar de-am făcut vreun rău, / Mi-a răsplăti Dumnezeu."132 Drumul inițiatic al împlinirii în social este transpus în planul ceremonialului cosmic, prin intermediul elementelor antropomorfice ale naturii care însoțesc umanul în pragurile de trecere. Astfel, în ceremonialul nupțial, natura participă activ la consacrarea trecerii: "Hai, pornim într-un noroc / Cu tot neamul la un loc: / Grădina cu florile, / Frații cu surorile; / Grădina cu flori bătute / Că-i frumos cu neamuri multe; / Și-i frumos și cu puține / Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cea dumnezeiască / Întinzând / Pe Adam din țarină / Cu cuvânt și cu suflare, / Dup-a sa asemănare."139 În orația de nuntă predomină această percepție a umanului ca microcosm, care face posibilă desfășurarea ritualică a evenimentului propriu-zis. Fiecare moment al ceremonialului nupțial formează cadrul ontologic al devenirii umanului. Astfel, "pețirea" presupune un ritual al "căutării" în care umanul suferă o transfigurare a identității proprii: Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari, împărătești. Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pedepsindu-le, când le găsește lucrând, întocmai ca Marți-seara."61 Timpul istoric este reînnoit periodic, prin intermediul timpului mitic, creația inițială a universului fiind repetată ritualic în actele magice care însoțesc pragurile de trecere. Astfel, "săptămâna" primordială este reamintită în orațiile nupțiale, tocmai pentru a reînnoi și sacraliza timpul profan: "Că numai Dumnezău e negreșit / Care toate-n lume le-a rânduit. / Luni a făcut sămn cu mâna / Și s-a făcut lumina; / Marți a făcut pomântul / Numai cu cuvântul, / Miercuri marea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în riturile de trecere, ouăle erau purtate în buzunar de plugarul finlandez, în timpul semănatului, estonienii mănâncă ouă în timpul lucrării pământului, iar țăranul român îngropa cojile de ouă în brazdă sau le aruncau înaintea boilor, când porneau la plug; în ceremonialul nupțial românesc, după ce se întorc de la biserică, mirele și mireasa trebuia să mănânce un ou. De Paști, pentru realizarea coparticipației cu strămoșii, cojile de ouă roși erau aruncate pe o apă curgătoare pentru a ajunge în țara blajinilor.249 Ca simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și cocoșul, găina călăuzind momentele semnificative ale vieții, în plan uman, iar cocoșul, ca reprezentant al planului cosmic, vestind și drămuind timpul. Găina și cocoșul au încărcătură ritualică, fiind prezente, în ceremonialul de trecere, ca simboluri ale prosperității, ale comuniunii nupțiale sau sunt călăuze a sufletului pe lumea cealaltă. Pasăre htoniană, găina este un simbol al dragostei și al fertilității: "găină se cuvine să ducă mirele și mireasa preotului, înainte de nuntă, îndată ce s-a început a striga vestirile. Mirele se cuvine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]