19,332 matches
-
știu ce înseamnă un comision cinstit, fără a părea un șperț sordid, necuvenit, și cu urmări benefice, oneste. Totul pe știință, pe știute în general, cu acordul conducerii și cu admiterea clientului. Contabilul, care își dădea seama, și care era obișnuit cu ciubucuri, își mânca trabucul în gură. înțelegea, însă era peste el și peste tertipurile lui mărunte și cu avizul bosului... How do you do, Boss?!..."
File de istorie (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10576_a_11901]
-
Basarabiei de către ruși, durerea lui și alor săi devine de-a dreptul fizică: "Parcă ni se taie ceva din propriile noastre trupuri. Parcă ni se amputează un braț." Diaristul notează cu același tremur în glas că "nu se va putea obișnui vreodată cu o Românie până la Prut." La fel de îndurerat era și E. Lovinescu, aflăm din Agendele lui. Când la 3 iulie 1940, guvernul declară un moment de reculegere, criticul care crezuse în România Mare plânge "ca un copil pe stradă", cutreierat
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
este pe jumătate japoneză, crescută fiind la Londra, ea continuă să se simtă un gaijin (străin) în țară Soarelui Răsare. Cu multă luciditate analizează Kyiomi diferențele dintre comportamentul său și cel al unei autentice femei japoneze de azi: "Încă nu obișnuiam să-mi schimb tonul la keitai denwa de zece ori pe săptămînă, întrebîndu-mă care va fi următorul rington, așa cum procedau toate japonezele. Nu ajunsesem să fac plecăciuni în fața unei cash mashine ori de cîte ori primeam restul, așa cum uneori îi
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
aici că, dacă am adopta o asemenea poziție, ar trebui ca noi, românii, să ne revendicăm compozitori precum Belá Bártok, Iannis Xenakis, György Ligeti și György Kurtág, toți născuți în aria geografică a României! Dat fiind că eu am fost obișnuită să-l asociez pe Eusebie Mandicevschi cu istoria muzicii românești, mi-am reîmprospătat cunoștințele referitoare la muzicologul și compozitorul născut la Cernăuți. Singura sursă lexicografică românească, cea semnată de Viorel Cosma 2, nu pomenește absolut nimic de o eventuală proveniență
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
Dacă finalul se amână, mă gândesc la o antologie... Am un singur abonament la România literară. Nu înțeleg de ce primesc numerele în dublu exemplar..." Apoi, în altă epistolă: "Mulțumiri pentru scrisoarea cu floare. M-am recunoscut în gest. Și eu obișnuiesc să culeg flori din locuri dragi și să le pun la presat. Mi-ați scris să vă trimit vești. Ana Blandiana mi-a mai cerut aceasta, după ce i-am trimis un grupaj poematic. Unele întâmplări se repetă... N-am putere
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
studenților clujeni îi cerea participarea la comemorarea pașoptistului Axente Sever: "Vă rugăm, domnule rector, să sacrificați din prețiosul timp o părticică, colaborând, pentru câteva clipe măcar, în mijlocul acelora cari urmăresc cu admirație fiecare pas al domniei voastre, cari ne-am obișnuit a vedea în domnia voastră singura pildă vrednică de urmat în această țară!" (p. 300). Nicolae Iorga nu a participat atunci, pentru că în aprilie 1931 avea să formeze guvernul, din încredințare regelui, devenind prim ministru, până în iunie 1932. Onisifor Ghibu i
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
sfârșitul colecției, cu excepția câtorva portrete de familie care au fost salvate cu ajutorul unor diplomați și care se află acum aici. Dar restul colecției s-a făcut pulbere. în fine. Toate aceste evenimente m-au impresionat profund în copilărie. Sigur, mă obișnuisem să trăiesc așa și nu aveam un termen de comparație. Totuși mi-a fost foarte greu. îmi amintesc că în România intrai într-un magazin și constatai că era gol, că nu puteai cumpăra nimic. Trebuia să stai la coadă
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
trudă pentru fiecare deplasare proiectată, cu formalitățile pentru obținerea pașaportului, a vizei, cu finanțarea călătoriei, cu prepararea comunicărilor, iar totul se putea nărui atît de ușor, încît trăiam tot timpul într-o stare de tensiune. Colegii noștri din Occident se obișnuiseră cu românii care soseau în a doua sau a treia zi a unui congres ce dura patru zile, ori care anunțau în ultimul minut că "s-au îmbolnăvit" și nu mai pot participa. Dar nici lor nu le venea să
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
a poetului Theodor Rapăn nu este o surpriză. După ce, la începuturi, cunoscându-l, poetul Nichita Stănescu mărturisea:,,atenție, aici este uraniu”...sau ,,citind poeziile lui Theodor Rapăn mă întorc și zic poetul s-a nascut român!”, Theodor Rapăn ne-a obișnuit cu o anume periodicitate a apariției cărților sale. Între cele peste 3000 de pagini publicate, ,,Evanghelia inimii” (Editură SemnE ,București, 2010) este o creație specială, în alcătuirea căreia nu putem intra până a nu înțelege că titlul îi este cheie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nu știu; căci înainte chiar de a-l lega el îmi și scapă, înainte de a-l judeca mă împac cu dânsul și, înainte de a-l pedepsi, mă înduplecă. Cum voi putea urî pe acela pe care din fire m-am obișnuit a-l iubi? Cum mă voi putea elibera de către cel de care sunt legat pe vecie? Cum voi putea ucide pe cel care trebuie să învie împreună cu mine? Cum voi putea face (în gr. arăta) nestricăcios pe cel pe care
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
îmi duceau trena mea lungă. Ceremonia avu loc în Biserica Amzei unde Arhimandritul (viitorul episcop) al Romanului - Teodorescu, înconjurat de un sobor de preoți, oficiază slujba divină. Lume multă, artiști, însă mie mi se părea că visez; nici acum numă obișnuisem cu noua situație. După aceasta urmă un bufet bogat și iată-mă începând o nouă viață! Locuința soțului meu era mai mult o garsonieră, însă date fiind grelele împrejurări în ce privea locuințele pe atunci (după război), era totuși mulțumitoare
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
cu greaua trenă de-abia că urcase câteva trepte! Una din prietenele prințesei îi oferi un mare buchet de garoafe roșii, pe care domnița îl luă în mâini ca singură podoabă de flori, căci nu purta alt buchet cum se obișnuiește din partea mireselor de a avea tradiționalul mănunchi de flori. În aceeași zi tânăra pereche plecă pentru scurt timp la Scroviștea, un domeniu regal, iar nu mult după aceea, în patria tânărului prinț. A fost o despărțire grea între prințesă și
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
să țină seamă de punctul de pornire. Și totuși, regizorii de mult lasă frâu liber unei inventivități nu totdeauna justificate logic, estetic sau muzical. De aceea zvonistica ce a precedat premiera operei Nunta lui Figaro într-o versiune mai puțin obișnuită la noi - o coproducție internațională - mi-a trezit o oarecare suspiciune. Și nu mică mi-a fost satisfacția în fața unui spectacol plin de savoare și prospețime. Evenimentul a fost prilejuit de aniversarea a 85 de ani de la înființarea Operei Române
Un proiect avantajos by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10025_a_11350]
-
vedete sunt capabile de splendide contorsiuni logice. Manelistul Vali Vijelie este autorul uneia dintre cele mai frumoase declarații de dragoste transmise vreodată prin intermediul unui post de televiziune: "Nevastă-mea este o femeie care, oricâte greșeli aș face, tot o iubesc". Obișnuite cu aerul rarefiat al înălțimilor spiritului, vedetele noastre sar direct, fără complexe, la enunțul apoftegmatic. Tonul sentențios nu lasă loc de replică, nici măcar de gândire. Și cine o poate contrazice pe Loredana Groza atunci când rostește un mare adevăr, rod al
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
de cretă caucazian" din jurul celui care deținea funcția administrativă numărul unu din țară. Invocarea singurătății premierului mi s-a părut, atunci, metaforică. Astăzi, ea se confirmă la milimetru: Adrian Năstase a fost și a rămas lupul singuratic al unei formațiuni obișnuită să acționeze doar în haită. Pe cât de singuratic, pe atât de flămând, aș adăuga. Pot reconstitui, bazându-mă pe ceea ce am aflat de la nivel de organizații județene, un portret sumar al personajului, așa cum era el perceput de către propriii săi subordonați
Locul 501 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10059_a_11384]
-
ales această carte ca s-o prezint cititorilor? întâi și-ntâi, fiindcă ea este foarte utilă, asemeni unei cărți de telefon... Astfel, cartea introduce publicul în problema spinoasă a proprietății, nu alta decât intelectuală, mai puțin uzitată. Termenii relatării sunt obișnuiți, accesibili unui cetățean ce nu posedă neapărat o pregătire juridică. E, dacă vreți, un "roman" al situațiilor atât de diverse și atât de pline de urmări, în care insul modern, producând opere de tot felul, de la cele tehnice până la cele
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10074_a_11399]
-
mi se pare mică: incultă, nepasionată, automarginalizată, lipsită de curiozitate, de deschidere, de spirit de aventură; plată și ateoretică, incapabilă de comparativism și interdisciplinaritate. Meschină. În loc să oficieze, expediază. ș...ț Nu aștept absolut nimic de la critica literară, care s-a obișnuit să gândească leneș, în termeni mediatici de mari români, nereușind să treacă cu număratul valorilor dincolo de cifra 3." N-aș zice că e chiar așa. Nici că avem o critică solidară în lene, nici că un pic de talent și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
că astfel de lucruri înspăimântau cititorii "Scânteii". În ce mă privește, le privesc - în cel mai bun caz - cu ironie. N-aș fi scris aceste rânduri dacă insinuările cu iz de ca-lom-nie s-ar fi referit exclusiv la mine. Sunt obișnuit, ba chiar sunt tăbăcit de acest tratament. Așa că, vorba unui înainte-mergător, "nu ține". Ele îl vizează, însă, și încă destul de grobian, pe Vladimir Tismăneanu. În portretul pe care i-l schițați, sub mantia de "Don Quijote" s-ar ascunde un fel
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
atragă atenția nimănui, nici măcar unei mâțe. Cum ar fi, se gândi deodată, o nestemată, admirată de toți, dar necomestibilă și fără suflet vulnerabil; doar piatră, fără nimic în interior? Dar atunci n-ar fi putut da note, or, șoarecele se obișnuise prea tare cu bruma de putere pe care o are un profesor, pentru a mai fi dispus să renunțe la ea. În fine, chemă din nou zâna, rugând-o să îi îndeplinească cea de-a doua dorință. ,Aș vrea", spuse
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
cu straniul amestec de aplomb și dezgust. A doua categorie o constituie cei care se consideră senatori de drept ai tuturor comitetelor și comițiilor. E vorba de eternii "engioiști", "activiști civici", "intelectuali critici" și alți policieni rescapați, care s-au obișnuit să prețăluiască, precum la magazia de mărfuri, orice idee scoasă pe piața publică. Deși singura lor contribuție la instaurarea democrației în România au fost niște parastase de toată frumusețea, continuă să beneficieze de-un fel de imunitate cu țepi: o
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
puțin în raport cu standardele politice pe care le proclamă). Dar Winterbottom nu este nici Elveția, iar The Road to Guantánamo este o demonstrație cum nu se poate mai bună a unei idei cu care publicul din România încă nu s-a obișnuit, deși a trecut cam mult timp de la schimbarea de regim pentru ca socialismul de stat să mai poată funcționa ca o scuză: a fi obiectiv (în artă, dar nu numai) nu înseamnă nicidecum a fi neutru, a te abține de la tranșarea
Brittain attacks in patru pelicule by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10124_a_11449]
-
Relații, la sediul din str. Popa Șapcă nr. 1 (Schela de Petrol). E. C. Înstrăinarea părților comune l Din cadrul clădirilor colective Solicitarea unuia sau mai multor membri de a achiziționa spații ce reprezintă părți comune ale condominiului reprezintă deja un fapt obișnuit pentru asociațiile de locatari/proprietari timișorene. Indiferent dacă este vorba de spălătorii, uscătorii, boxe comune, balcoane etc., tranzacția este posibilă nu numai pentru locatarii din apartamentele învecinate, ci pentru toți cei care domiciliază în imobil. În cadrul Hotărârii Guvernului României nr.
Agenda2003-34-03-10 () [Corola-journal/Journalistic/281367_a_282696]
-
cu gândul la începuturile ceramicii românești. S-au mai aflat, de asemenea, două greutăți duble pentru războiul de țesut vertical, precum și numeroase unelte de stilex, os, cupru. Dar ceea ce a impresionat până la uimire este descoperirea statuetei. Interlocutorul meu, un om obișnuit cu viața noastră de acum câteva mii de ani, mărturisește că-i tremurau mâinile și sufletul la această inedită întâlnire. Figurina antropomorfă, din lut ars, reprezentând o femeie - deși la sfârșit de neolitic, iată, matriarhatul își spune totuși cuvântul! - este
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
ființă: cine o atinge a atins miile și miile de oameni tineri care i-au dat viață. Îi atinge pe cei care, nu cu mult timp în urmă, îi însuflețeau țărmurile cu iarbă. Iarba. Iarba verde de acasă... Cât de obișnuit - și de neobișnuit, totodată. De banal - și de măreț, în același timp. De la îndemână - și, alteori, abia de atins cu gândul. Pentru că iarba de acasă înseamnă - mai înainte și mai pe urmă, în primul și în ultimul rând - acasă. Sau
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
și de anumite descoperiri arheologice, cum ar fi cruci de bronz, cruci gravate sau pictate, aparținând primelor veacuri creștine, dintre care unele s-au găsit și pe teritoriul țării noastre. Scriitorul bisericesc Tertulian († 240) scria că, încă dinainte de el, creștinii obișnuiau să se închine, făcându-și semnul crucii. Ea a fost cinstită și de poporul român, căci ea strălucește pe turlele Bisericilor, împodobește casele creștinilor, sfințește răspântiile drumurilor și ocrotește somnul de veci al răposaților noștri. METEO Perioada 13- 19 septembrie
Agenda2003-37-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281455_a_282784]