639 matches
-
și timpul (gândit ca timp pur și simplu, ori ca "temporalitate obiectivă", "timp originar" etc.) au ajuns la identitate, tocmai fiindcă acești termeni formează împreună aspectul aletic al judecății (și al judicativului), având, în acest orizont, funcții operațional-constitutive, dar și obiectuale. De la bun început am susținut că reducția judicativă a dictaturii judicativului scoate la iveală timpul ca fenomen originar al acesteia; aflat însă într-o asemenea poziție, timpul își capătă sensurile în orizontul precizat; dar, chiar socotindu-l fenomen originar pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
linia timpului, metodologii de cercetare temporale, evaluare a gândurilor din perspectiva tematicii timpului -, de la această "poziție" a timpului în structura judecății, acolo unde timpul este element al unui aspect al judecății, anume al celui alethic, având în chiar constituția sa obiectuală el este, totuși, obiectul corelativ al actului de judecată operații (timporizări) prin care sunt puse în sens ființările. Din această reflexivitate temporală întru ființare se desprinde și se întărește sensul de transcendent al aspectului alethic al judicativului (alcătuit din "este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de a fi, condiționează tot ce intră în raza vieții și existenței sale. Dar putem coborâ din nou de la această generalitate propusă de ființarea conștientă luată în sine la însuși "eul" constitutiv: însă tot prin ființarea conștientă, care este construită obiectual asemenea timpului și celorlalte elemente judicative, adică în așa fel încât fiecare, chiar dacă are un sens de generalitate, să se constituie ca atare, în carne și oase, prin fiecare act de constituire judicativă. De exemplu, S (subiectul) judecății să fie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intră în raza vieții și existenței sale; iar dictatura judicativului reprezintă o modalitate foarte complexă de punere la lucru, pe baza unor norme, a unor forme ale umanului, veritabile "tipare" de preluare și prelucrare a "lucrurilor", adică acte de constituire obiectuală, prin care orice capătă inclusiv umanul și fiecare formă activată a sa sensul de ființare. Dar mai este posibilă cel puțin o modalitate complexă a acestor forme, alături de dictatura judicativului. Către ea ne conduce aporia. Ceea ce poate căpăta sens dincolo de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin aplicarea, inițială, a regulilor de constituire judicativă chiar asupra acestuia, luat de la bun început în sens negativ, ca ne-ființă, non-ființare etc. Aici nu găsim o aplicație naturală, așa cum găsim când este vorba despre "întuneric", adică despre imposibilitatea constituirii obiectuale într-un orizont în care stafia judecății operează, însăilând, totuși, "lucruri" și, desigur, un fel de "lume" a acestora. Dar date fiind toate acestea, ne putem întreba dacă nu sunt posibile și alte căi către faptele non-judicative, în afara celei corespunzătoare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reflexive, preeminență tradusă prin deschiderea temporală mai accentuată a acestei ființări; dar nu poate fi vorba despre o îndepărtare a timpului din determinarea (temporală) a celorlalte ființări; căci, în fapt, fiecare ființare este timpul însuși, mai bine zis, durată umplută obiectual. Direcția fenomenologică indicată mai devreme, prin termenul reducție, ca fiind potrivită înțelegerii preeminenței ființării conștiente în "lumea timpului" este, de fapt, răspunzătoare pentru fenomenul în cauză: doar procedând astfel și nu se poate în alt chip avem această preeminență. Ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
diferență de nivel ontologic, chiar "diferența ontologică", luată, deseori, ca diferență între ființă și ființare; dictatura judicativului produce denivelări ontologice tocmai pentru a se feri de multiplicarea necontrolată a orizonturilor tematice, adică de conținuturile absolut diferite ale unor întruchipări (constituiri obiectuale) ale gândirii. Problema diferențelor dintre nivelurile ontologice și orizonturile tematice va fi în atenția mea în continuare, dar nu în sine, ci în cadrul discuției despre cele trei întruchipări noetice posibile prin fenomenul în-ființării verbului ("este"-lui) de către timp: ființare, ființa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și mai adâncă decât cea anterioară. Conștiința evaluativă, care, pe baza unor scheme logice întemeiate în "principii logice", atunci când nu sunt chiar scheme ale acestora, operează autorizări judicative, își întărește aspectul operațional după care "formalul" ceea ce ea, de fapt, constituie obiectual reprezintă instanța decisivă în privința oricărui sens într-un discurs (și în elementele de bază ale acestuia, propozițiile și componentele sale); și aceasta chiar dacă se multiplică aparițiile sensului înțeles, judicativ, ca plinătate obiectuală a unei durate prin veritabile ipostaze ale sale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
după care "formalul" ceea ce ea, de fapt, constituie obiectual reprezintă instanța decisivă în privința oricărui sens într-un discurs (și în elementele de bază ale acestuia, propozițiile și componentele sale); și aceasta chiar dacă se multiplică aparițiile sensului înțeles, judicativ, ca plinătate obiectuală a unei durate prin veritabile ipostaze ale sale: "semnificație", "referință", "idee", "gând", "adevăr", toate "obiecte" propriu zise acum, spre deosebire de statutul lor de "proprietăți" după convențiile primei formalizări a logos-ului, și chiar atunci când ea refuză, din perspectiva anumitor "teorii semantice
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
proprietăți" după convențiile primei formalizări a logos-ului, și chiar atunci când ea refuză, din perspectiva anumitor "teorii semantice", orice sens pentru "sens". Fără îndoială, cercetările semantice pe care le invocam mai devreme scot la iveală "sensuri" pentru toate instanțele (constituiri obiectuale ale unei conștiințe evaluative) enumerate mai sus și diferențe între ele, confruntări de puncte de vedere privind rostul pragmatic al unora sau al altora etc. Toate acestea sunt firești în orizontul logos-ului formal (și al celui re- formalizat, doar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale poziției "subiect" din structura judecății constituie cel mai clar indiciu al constitutivității judicative în planul reformalizării logos-ului; căci subiectul este constituit ca atare prin acte judicative, devenind el însuși, așa cum a scos la iveală reducția, parte a structurii obiectuale a judecății, iar "stările de lucruri", având funcții "subiective", sunt ele însele constituite judicativ. De asemenea, faptul de a fi posibil și statutul de variabilă, caracteristicile aspectului formal al judicativului, își păstrează poziția; e drept, într-un context nou care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-ului: sunt aceleași acte de constituire prin care a fost croit spațiul judicativului și a fost structurată judecata drept act constitutiv fundamental, cărora li se adaugă, la fiecare intervenție, operația de transfer asupra unor conținuturi care nu coincid cu conținuturile obiectuale din orizontul primei reformalizări a logos-ului. Operația de transfer schimbă întrucâtva direcția actului de constituire, dar în esența sa, acesta rămâne judicativ: ceea ce înseamnă că judecata operează mai departe în condițiile reformalizării logos-ului. Cel puțin pentru aspectul formal
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe de altă parte, el ține legătura cu ceea-ce-este, fiind, într-un fel, identic ființei. Cumva, ființa însăși este prezentuită în ființarea timporizată, ceea ce înseamnă că ființarea constituie timp și ființă prezentuite ca identice; identitate care apare numai în structura obiectuală a ființării. 2. Care este "principiul" ființării reflexive și deschise? Aceste identități pe care timpul le susține au o anumită legătură cu caracteristicile ființării conștiente, îndeosebi cu reflexivitatea. Ființarea conștientă are puterea de a se întoarce către sine (a se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de existență umană, structurată după modelul Treimic. Kant, indicând drept suport al timpului subiectivitatea transcendentală, susținea, de asemenea, că doar ființării conștiente îi poate fi propriu timpul. Husserl, de asemenea, punea structura retențial-protențială a timpului, operațională în cazul oricărei constituiri obiectuale, pe seama fluxului conștiinței, al timpului imanent originar. Iar Heidegger, în analitica sa existențială, afirma răspicat că temporalitatea reprezintă constituția fundamentală, de ființă, a Dasein-ului și condiția de posibilitate pentru orice relaționare a acestuia cu cele aflate în "lume", cu cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al ființării conștiente, constituie "criteriul" după care este acreditată ideea preeminenței temporale a ființării conștiente în orice reconstrucție filosofică. 3. Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? Problema reciprocității. Semenul. Ființarea conștientă este deschisă permanent către Celălalt prin survenirea viitorului. Constituirea obiectuală a Celuilalt are însă ca prim moment survenirea viitorului ca moarte proprie a acestei ființări conștiente și deschise; de aceea, pe de o parte, nu este posibilă moartea "mea" decât prin constituirea "obiectuală" a Celuilalt, iar pe de altă parte
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
permanent către Celălalt prin survenirea viitorului. Constituirea obiectuală a Celuilalt are însă ca prim moment survenirea viitorului ca moarte proprie a acestei ființări conștiente și deschise; de aceea, pe de o parte, nu este posibilă moartea "mea" decât prin constituirea "obiectuală" a Celuilalt, iar pe de altă parte, Celălalt însuși cere moartea "mea". Cum survenirea viitorului ființării conștiente și deschise operează concomitent cu chemarea trecutului, prezentuită totodată cu survenirea viitorului, deschiderea către Celălalt este continuă, adică este un fapt legat direct
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceea transcendența pare a domina orice relație, de la aceea cu sine se pretinde o dedublare a celui care relaționează cu sine, așa cum se întâmplă prin survenirea viitorului în sens de moarte a mea -, până la relația cu un lucru (ființare-simplu-prezentă, constituită obiectual). Totuși, ea nu ar fi posibilă fără relația cu sine a ființării conștiente, așadar fără ca ea să fie un sens al timpului, care, timporizând prin cele trei momente ale sale respectiva ființare, o pune pe aceasta în identitate cu sine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea însăși a preluat caracterul dominant al "obiectului" său. Dar, încă o dată, acest fapt nu interzice extinderea tematizărilor pornind de la fiecare element al structurii formale a dictaturii judicativului. În plus, schemele de constituire de mai sus trebuie umplute cu constituiri obiectuale ca atare, chiar dacă operațiile reductive s-au mișcat către un "obiect" final formal prin excelență, anume timpul, mai degrabă prin schemele pomenite mai sus, iar nu prin obiectualități care să fi activat schemele respective. Aici este vizată o revenire asupra
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a dictaturii judicativului, scopul "ultim" al lucrării de față. Așadar, două vor fi liniile demersului, după primul moment "final" al reducției, care va pune în sens saltul de la judecată la dictatura judicativului: a) operarea reducției judicative în sensul unor constituiri obiectuale particulare ale judicativului constitutiv; b) pregătirea operării reducției non-judicative. În felul acesta, vom obține o descriere a unor compartimente ale orizontului judicativ-constitutiv și judicativ-regulativ și o dovadă a posibilității gândirii de a opera non-judicativ. Dar în felul acesta, calea începută
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
paradoxal, ca act de timporizare, prin chiar această structură formală. De fapt, actele de timporizare judicativă sunt de la bun început în structura judecăți, așa încât aceasta, deși trebuie luată în sens de act universal în orizontul dictaturii judicative, este ea însăși obiectuală. Este vorba aici, și în cazul judecății, despre o dualitate pozițională și operațională, care pre-condiționează dintru început tot ce se află în orizontul menționat. Constituite într-o reciprocitate sesizabilă doar din perspectiva reducției judicative, dualitatea în cauză este constitutivă pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în structura judicativului, timpul "intervine" și în recondiționarea celor două elemente ale aspectului formal, subiectul și predicatul; este vorba, așadar, nu de simpla constituire și condiționare prin timporizarea inițială, ci despre o recondiționare (care poate fi luată ca o reconstituire obiectuală ce face posibil însuși sensul de "structură" la care participă cei doi termeni). Sensul "final" totodată, fundamental al reducției judicative a dictaturii judicativului este constituit tocmai de această "lucrare" a timpului de reconstituire, recondiționare, a elementelor aspectului formal, pe care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Acesta se retimporizează pe sine, dar prin aceasta el suportă două schimbări: a) "se constituie" el însuși ca ființare timporizată, adică se în-ființează pe sine ca subiect în ipostază de substanță primă, ca fapt-de-a-fi-"acesta"; b) își retrage acest sens "obiectual", intrând însă în structura "semantică" a predicatului ca universal, altfel spus, ca însușire, ca o calitate a "subiectului", ca fel-de-a-fi-"așa". De aici poate, dubla sa "calitate" în istoria filosofiei: cadru, formă, perimetru, orizont, "încăpător" al evenimentelor, lucrurilor, faptelor etc.
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre care ea vorbește). De fapt, orice discurs despre identitate, susținut printr-o "atitudine naturală", este ideologie. Dintr-o altă perspectivă, ideologia este expresia neputinței discursului de tipul judicativului constitutiv de a deveni discurs pur și de a viza astfel, obiectual, fie identitatea în ea însăși, fie unitatea ca atare. Ea vorbește despre identitate în termeni de unitate, adică judicativ. Dar ea oferă, totodată, spațiul în care putem sesiza criza spiritului critic, în fond, ideea despre sfârșitul tuturor faptelor umane prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raportăm întâi, într-un mod "natural", la celelalte ființări, nu la noi înșine; ajungem și la noi înșine, dar printr-un demers ulterior; la fel ajungem și la Tot, la universal, la ființă (Fiu), la divin, care, în ciuda constituirii lor obiectuale prin timporizări "subiective", sunt luate ca și cum ar fi străine de noi înșine. Maniera aceasta de a ne raporta la noi înșine prin intermediul altor ființări și nu prin mijlocire de sine, cum ar spune Hegel, sau prin mijlocirea universalului, a ființei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
știm, timporizarea are rosturi logice și ontologice. Ceea ce înseamnă că, dincolo de preeminența uneia dintre cele două timporizări, amândouă au astfel de rosturi: logice și ontologice. Actele dependente de cea de-a două timporizare, acte fiind și nu ființări sau constituiri obiectuale, cum apar elementele judecății, mai întâi, apoi alte elemente ale judicativului, nu pot fi limitate la aceste două rânduri de rosturi. De fapt, sensul principal al celor trei acte este pragmatic, așa cum s-a precizat mai sus; apoi sunt de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]