8,125 matches
-
femeie bolnavă de cancer din Constanța. În lupta cu boala a încercat orice, chiar și înființarea unei Federații, însă sitemul a învins-o. În acest moment cea mai arzătoare dorință a ei este să fie lăsată să moară, pentru că a obosit. Lupta cu sistemul "m-a castrat" și a i-a scos în față zeci de cazuri dramatice. Invitată telefonic în emisiunea Sinteza Zilei, Corina Alexandrescu a povestit care sunt motivele pentru care dorește eutanasierea și ce le dorește guvernanților care
Caz dramatic: bolnavă de cancer, cere Guvernului să fie eutanasiată () [Corola-journal/Journalistic/23536_a_24861]
-
Facebook. Eu chiar și acum stau și lucrez, fac mărțișoare. Cu banii pe care îi câștig plătesc o chirie în atelierul pe care îl am și întotdeauna am grijă de cei care sunt în situația mea. Nu mai pot, am obosit. Am obosit să mă lupt cu morile de vânt. Acum câțiva ani împreună cu Cezar și cu încă trei asociații de pacienți din România ne-am întâlnit la Poiana Brașovv și am crezut că înfințând această Federație vom muta munții din
Caz dramatic: bolnavă de cancer, cere Guvernului să fie eutanasiată () [Corola-journal/Journalistic/23536_a_24861]
-
chiar și acum stau și lucrez, fac mărțișoare. Cu banii pe care îi câștig plătesc o chirie în atelierul pe care îl am și întotdeauna am grijă de cei care sunt în situația mea. Nu mai pot, am obosit. Am obosit să mă lupt cu morile de vânt. Acum câțiva ani împreună cu Cezar și cu încă trei asociații de pacienți din România ne-am întâlnit la Poiana Brașovv și am crezut că înfințând această Federație vom muta munții din loc, că
Caz dramatic: bolnavă de cancer, cere Guvernului să fie eutanasiată () [Corola-journal/Journalistic/23536_a_24861]
-
pe pachetele de țigări și vorbește o fumătoare până acum o lună. S-au făcut multe ca și Federație. Eu m-am retras că nu mai pot să văd ceea ce văd. Vreau să mor mă credeți, vreau să mor, am obosit!". Știți ce înseamnă să faci chimioterapie, vă spun eu. Să simți ca un plumb care îți curge prin vene, să îngenunchiezi în fața marelui WC, să îți bagi capul înăuntru și să vomiți până nu mai poți, că nu îți găsești
Caz dramatic: bolnavă de cancer, cere Guvernului să fie eutanasiată () [Corola-journal/Journalistic/23536_a_24861]
-
Cristian Tudor Popescu, care îl acuza că discursul său este unul actoricesc și transmite mesaje care dezinformează publicul. Badea susține că l-a apreciat pe CTP, dar după acest atac la adresa sa îl va considera mort, mai ales că a obosit să tot răspundă atacurilor. "Fac emisiuni în direct din 1993 sau 1994, că nu mai știu exact. Fac emisiuni live și la radio, și pe bune că am obosit. Pur și simplu nu mai am puterea să îl somez public
Mircea Badea atac la CTP: pentru mine Cristian Tudor Popescu a murit () [Corola-journal/Journalistic/23547_a_24872]
-
atac la adresa sa îl va considera mort, mai ales că a obosit să tot răspundă atacurilor. "Fac emisiuni în direct din 1993 sau 1994, că nu mai știu exact. Fac emisiuni live și la radio, și pe bune că am obosit. Pur și simplu nu mai am puterea să îl somez public pe domnul Cristian Tudor Popescu. Pe dl. Ion Cristoiu l-am apreciat enorm, însă cu ceva ani în urmă am decis în forul meu interior că el a murit
Mircea Badea atac la CTP: pentru mine Cristian Tudor Popescu a murit () [Corola-journal/Journalistic/23547_a_24872]
-
Eram între oameni strălucitori,/ eram ultimul dintre oameni,/ am simțit umilința cumplită/ că nu însemnam nimic,/ că mă aflam într-un loc/ unde au încetat semnificațiile,/ că a semnifica ceva nu însemna nimic în locul acela,/ ca toate ale mele erau obosite,/ că veneam dintr-o mare oboseala,/pe care toate cuvintele mele o împrăștiau ca pe un deșert, în germinaț ie,/voiam să mă întorc și nu mai știam ce înseamnă a te întoarce undeva,/ nici prizonier nu eram, nici om
Poeme din turnir by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/2377_a_3702]
-
peste poate. Bine-a zis cine-a zis despre gunoi și bârnă! Până una-alta, bărbatul ascuns sub fusta unei femei nu are perspectiva „Constelațiilor diamantine”, nici nu are cum, ci doar larga perspectivă îngustă a fustei. Dacă tot își obosește ochii pe frontispiciile altor reviste, să și-i delecteze, măcar, pe textele propriei reviste, în care cântă „CUCU’, din cauza „pierderii legăturii CU CUltura”. Datele tehnice ale revistei ne faultează la tot pasul: mai întâi „Prezentare revista Luceafărul” (genial, nu?); în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92737_a_94029]
-
a înființat la 1755 episcopia de Hotin, devenind Amfilohie Hotiniul. Scriitorul simte ca nimeni altul epocile de glorie când sabia și crucea determinau soarta românilor, pentru că trăiește în acel areal și inima-i pulsează cu chemarea lor ancestrală. El nu obosește să scoată la lumină logodirea timpului cu statornicia, descoperind atâta istorie, ca să nu uităm, să nu ne dormiteze memoria. Fidel datoriei de a spune adevărul despre figurile românești, la sărbătoarea revistei din Cernăuți a venit cu cea mai recentă sensibilizare
„GLASUL BUCOVINEI” – DOUĂ DECENII DE REZISTENŢĂ ŞI TENACITATE [Corola-blog/BlogPost/92766_a_94058]
-
anilor opt albume: „Șuie Paparude”, „Salvează-te”, „Musca”, „Urban”, „Atac la persoană”, „Scandalos”, „A fost odată..” și „E suflet în aparat”. Întrebați în cadrul unui interviu cum își caracterizează muzica, băieții de la Suie Paprude au spus că „lumea e mult prea obosită în țara asta și mult prea înnegurată de tot felul de prostii, așa că nu are rost să vii cu o chestie la fel de neguroasă și întunecată, iar muzica noastră este o muzică pozitivă, care ne ajută pe toți să trăim mai
Concert Suie Paparude la Arena Platoş [Corola-blog/BlogPost/98321_a_99613]
-
Interviuri - Când: luni, 11 august 2014, după 6 seara - Unde: Gara Brașov, Peron linia 5 Doi tineri își coborau obosiți bicicletele din trenul de București. Și-au rezemat bicicletele de chioșcul de pe peron să așeze bajagele. După gesturile molcome, nu se așteptau să se întâlnească cu nimeni cunoscut. Fețele li s-au luminat brusc când, spre surprinderea lor, un grup
Doi braşoveni spre Muntele Ararat cu bicicleta [Corola-blog/BlogPost/98575_a_99867]
-
există și mă distrează că sunt fraieri care se chinuie să găsească subiecte interesante. Din vorbă în vorbă, am aflat de la o cunoștință un adevăr trist: nimeni nu mai citește, nimeni nu are răbdare să-și plimbe ochii injectați și obosiți pe zeci de rânduri de text compact, lipsit de prezența vreunui Instagram Amaro. Am protestat, m-am isterizat, am căutat argumente dar...la final de zi i-am dat dreptate.
Articole din Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/98731_a_100023]
-
care să mă trăgea înainte, aș fi rămas acolo, la infinit. Muzica se schimbă mereu, îmi însuflețea pașii. Auzeam melodii pe care le-am dansat odată, ritmuri care mi-au făcut inima să tresalte. - Mai e mult până ajungem? - Ai obosit? M-a întrebat. - O nu, dar m-aș opri puțin. Aici e atât de bine! E minunat! Nu putem rămâne încă puțin? - Imposibil, a răspuns vocea de lângă mine. Acesta e mersul timpului. Nu poate fi oprit. Trebuie să ținem pasul
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
la omul al doilea din mine. Total nedefinit Nu am ce să mai întreb. Nimic nu vreau să mai știu. Vrut-am să definesc viața, și n-am definit nimic; doar zbucium,mereu neclar,nedefinit. Nu mai pot gândi,am obosit. Nici fericirea nu vreau s-o mai găsesc, de atâta negăsit,m-am împietrit, acum ,altcineva locuiește în mine, ceva total nedefinit. Referință Bibliografică: Dor / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016
DOR de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381636_a_382965]
-
-mă;gemând, privesc la omul al doilea din mine. *** Nu am ce să mai întreb, nimic nu vreau să mai știu. Vrut-am să definesc viața, și n-am definit nimic. Doar zbucium,mereu nedefinit. Nu mai pot gândi,am obosit. Nici fericirea, nu vreau ,s-o mai găsesc, De atâta negăsit,m-am împietrit! Acum,altcineva locuiește în mine, ceva total nedefinit. *** Poți spune lacrimei să curgă, poți spune unui suflet,râde? Poți so oprești durerea care vine, atunci ,când
DUEL (DIN VOL. ARIPI FRÂNTE ) de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381640_a_382969]
-
plângi când voi sosi din lumi uitate, Unde ascuns am fost o vreme în târgul din cetate, Cu fete răcorindu-și nurii în ploi răzlețe. Poate ai să râzi, dar nu mai sunt cel uitat de tristețe, Port costume scumpe obosite prin teatre, și am alte păreri, Despre ascunsa carte în care parcă ai zăbovit doar ieri. Poate ai să rămâi uimită de ce timpul face din visele plecate, Și cum au devenit scrum istoriile tăinuite în păcate. Poveștile iubitelor devin basme
CĂLĂTORUL ÎNDRĂGOSTIT de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381701_a_383030]
-
cloșca puii, în ceas de furtună, Și-ntoarce orologiul să sune, La miezul nopții cu lună. Adună-ți fărâma de vlagă la piept Și suflă-i puteri de titan, Și fă să strălucească ce-i drept, La cumpăna ceasului-an. PREA OBOSI JELANIA-N LEAGĂN Prea s-a oțetit vinul în teascuri, Prea s-a ascuțit fierul în rană, Prea s-a aruncat dreptatea în vreascuri, Să încălzească o sobă străină. Prea s-a lustruit piatra sub pași, Prea a crescut buruiana
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
crescut buruiana cât casa, Prea s-a-nfășurat vrerea-n vrăjmași, Prea se cere bătută iar coasa. Prea s-a uscat gâtul de strigăt, Prea s-a-ncovoiat spinarea de lipsuri, Prea s-a-nveninat condeiul de plânset, Prea sunt multe fără-nțelesuri. Prea obosi jelania-n leagăn, De prea torida verii-nfășare, Ce mult râvnim la ploaie, la reavăn Și ce departe s-a dus orice răcoare! Prea străină-i doina în crânguri, Prea cu jale suspină-n amurg; Prea s-au pitulat peștii în
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
numai înțelepciunea ți le pot dărui. Florin ascultase toată copilăria poveștile bunicului captivat, fascinat. Îl privea atunci ca pe o icoană și îi admira distincția și firea lui blândă și discretă. Îi citise el, atunci când vederea îi devenise mult prea obosită de ani. Acum îi era dor și îi povestea Mirei frânturi din conversațiile, din amintirile lui cu cel care i-a călăuzit pașii la început de drum. Se înnoptase și, prin foșnetul brazilor aplecați de vânt se auzea trecerea grăbită
GLASUL TRENULUI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381727_a_383056]
-
Să vă pun la încercare pe toți. Nu vedeți cum gloanțele zboară? Ce vreți, să cerșiți schilozi pe la porți?” „Dar vorbește, odată, limpede, mama!” O ruga olteanul cu glas repezit. „Pe nepusă-masă ne cheamași să dăm seama, Când și cocosul obosi de cucurăgit?” Citește mai mult LIMBA ROMÂNĂ ÎȘI CHEAMĂ OȘTENIILimba română își cheamă oșteniiE o chemare la oaste cum n-a mai fostNu-i vorba în dodii, ori deșarte vedenii,E însuși poporul cel pe care-l trage la rost
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
Să vă pun la încercare pe toți.Nu vedeți cum gloanțele zboară? Ce vreți, să cerșiți schilozi pe la porți?”„ Dar vorbește, odată, limpede, mama!”O ruga olteanul cu glas repezit.„ Pe nepusă-masă ne cheamași să dăm seama,Când și cocosul obosi de cucurăgit?”... IV. DANIELA POPESCU - VERSURI (3), de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016. ÎNTRE ANOTIMPURI Ascut fierul de plug fără recolta în zare Împletesc funii pentru țărușii din brazda, Chiar dacă-i furtună de țurțuri
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
atât de nobil și plin de hâr, Când prin cantul nostalgic împărtășea curajul, puterea, cuvantul. Azi-noapte se făcea că eram iar mică, Alergând după fluturi pe aceleași coline Îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântec Dar un mă obosi fugă pe cărări uscate, de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste viituri De epoci, țărm pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
Era atât de nobil și plin de hâr,Cănd prin cantul nostalgic împărtășea curajul, puterea, cuvântul.Azi-noapte se făcea că eram iar mică,Alergând după fluturi pe aceleași coline îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântecDar un mă obosi fugă pe cărări uscate, de secetă pline.Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri,Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini,Un scrânciob de vis, firav ponton peste viituriDe epoci, țărm pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini.Stejarul
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
Și prin cânt nostalgic și-atât de plin de hâr, Ne împărtășea curajul, puterea, cuvantul. Se făcea că eram iar mică, azi-noapte, Alergând după fluturi, pe aceleași coline Îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapte Și nu mă obosi fugă pe cărări de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste vai de epoci, măsuri țărm pașnic pentru cei fără măști, zbuciumați, ori
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
vântul,Și prin cânt nostalgic și-atât de plin de hâr,Ne împărtășea curajul, puterea, cuvântul.Se făcea că eram iar mică, azi-noapte,Alergând după fluturi, pe aceleași coline îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapteși nu mă obosi fugă pe cărări de secetă pline.Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri,Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini,Un scrânciob de vis, firav ponton peste vai de epoci, măsurițărm pașnic pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]