4,431 matches
-
larg deschiși, fluturând din brațe, o scenă pe care și-o amintea de mai devreme din acea săptămână, sau poate numai de ieri, imposibil de ținut ordinea zilelor și a vizionărilor. Arbogast. Numele era adânc sădit undeva în vreo nișă obscură din lobul stâng al creierului. Norman Bates și detectivul Arbogast. Acestea erau numele pe care și le amintea, peste anii care trecuseră de când văzuse filmul original. Arbogast pe scări, căzând pe vecie. Douăzeci și patru de ore. Muzeul se închidea la cinci
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
zile și numai în anumite cartiere ale Parisului. E mâna necuratului. Un coleg de-al meu, de la secția cinci, a închis ușa în timp ce investiga locul și dus a fost, nu l-a mai văzut nimeni de atunci. Sunt niște forțe obscure. Șefu’ a trimis și o echipă de la paranormale, dar ăia nu s-au pronunțat încă. Toată lumea își dă cu presupusul. Va trebui să veniți la secție. Consemnăm dispariția și tot rahatul ăsta. Pe urmă, sunteți liberi. Motiv de arestare nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
știți ce-i aia limita bunului simț. Asta vă lipsește complet și degeaba ieșiți pe toate posturile de televiziune să vedem ce mândri și grași sunteți, că nu veți intra În istorie decât ca ceea ce sunteți : criminali plătiți, În slujba obscurilor, ca să vă exterminați propriul popor. Noi tragem, dar istoria nu iartă pe nimeni, cu atât mai mult pe voi. Vă aduceți aminte ?!! „Hristoși să fiți, nu veți scăpa nici În mormânt!” Asta este; sentința a fost dată, istoria o va
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
o aceeași pendulare (și ezitare) nu mai acordă importanță personajelor, acestea pulverizându-se, rămânând atrase doar de același sentiment total, devastator care este dragostea. Antiproza se evidențiază și prin ipostazele naratorului. Astfel naratorul este când subiectiv-implicat, orientându-se spre zonele obscure ale sensibilității umane, reconstituind și fragmentând istoria unui sentiment (dragostea), când narator-personaj, printr-un subtil transfer între persoana I și a III-a, fiind intradiegetic și autodiegetic, când narator-martor ca observator implicat afectiv, autentificând totuși „evenimentele” consumate și consemnate, când
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
faptul că toate personajele, chiar și cele "pozitive", lasă impresia de goliciune dezolantă (în spațiul interior, ca și în cel exterior), de mișcare centrifugală. Ele dețin, cu siguranță, o "metafizică a gesturilor" (Antonin Artaud), a semnelor misterioase, subordonate unei realități obscure 8. Subordonarea aceasta, comună tuturor, ar fi un liant dacă forțele centrifugale nu ar acționa în profunzime. Protagoniștii nu respectă regula jocului. Or, jocul are un caracter închis, limitat. Regulile sunt stricte. Disprețuirea lor înseamnă pulverizarea întregii lumi, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o masă de oameni culți. Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet și a rămas religios și un țăran analfabet nu există nici o diferență. Nivelul meu intelectual, chiar dacă sunt savant, nu depășește nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul. Nici o știință nu te duce acolo. Știința se mișcă asimptotic la absolut. Arta se mișcă asimptotic la absolut. Știința este
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
sfârșit, fără rezolvare. În poezia Selige Sensucht (Dor fericit) Goethe afirmă că destinul omului este de a se mistui în flacără, devenirea fiind eterna lege a naturii... Dacă nu-nțelegi aceasta: "Mori, spre-a deveni", tu ești Doar un oaspete obscur În beznele pământești." Iar în Höcherer und Höchste (Mai înaltul și Cel mai înalt), după ce aici, pe pământ, poetul viețuiește diversele bucurii ale vieții, speră ca dincolo să se dizolve în iubirea eternă: Liberi, în zbor arzător Vom sui fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o iau înainte mai repede, dar când sunt prea aproape de acel ceva nemaiîntâlnit, însă mereu visat, se sinucid. De fapt, e un fel de a spune sinucidere, în loc de eternizare: deși vor să trăiască suprema fericire, sunt mânați spre moarte de obscura dorință ca momentul unic, clipa să devină eternitate. Suprem omagiu adus de om propriei nimicnicii: „Deoarece nimic nu ține prea mult, ei, bine! îmi voi da viața (cui? - nota dactilografei) pentru ca măcar ceva să țină o eternitate: neființa mea traversând
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
lângă pantofii negri cu imprimeu gri care nu erau așezați la locul lor. Nici măcar nu se sinchisea să-i aranjeze, ea care avea o ordine precisă a tuturor lucrurilor din casă. Se îndreptă spre baie. Oglinda îi arătă o imagine obscură care o sperie pe moment. Trebuia să facă o schimbare. Ridică mâinile și descheie nasturii cămășii. Totul era întunecat și rece, chiar și ochii aceia mari. Se ascundea adesea în explicația că negrul e o culoare elegantă, rafinată. În acel
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vine din interior: "Suflet primitiv, protoplasmatic, virginală inimă inconștientă!" în timp ce inima sa, conștientă și întreagă, începe să-și accelereze bătăile. Dumneavoastră trebuie să știți multe lucruri, domnule Carrascal. De ce doamna mea, doña Marina? Pentru că fratele meu când are așa ceva, foarte obscur, zice: la Carrascal cu asta! Fratele Dumneavoastră? Da, Fructuoso del Valle. "Sărmana fată! gândește Avito atât de frumoasă și în stare chiar de asta..." și zice: O, nu, este o favoare pe care don Fructuoso dorește să mi-o facă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Marina; i-a zis visul. Din înălțimile deducției a coborât în cele mai profunde abisuri inductive. Și se pornește singura bătălie pe care până astăzi a păstrat-o Avito în conștiința sa. Este în asta un cutremur; se agită ondulatele obscure măruntaie spirituale; elementul plutonian al sufletului amenință să distrugă seculara muncă a neputinței științei, la fel precum concepe, în geologică metaforă, însuși Carrascal, scenariul tragic al luptei. "A intrat în joc Inconștientul", își zice la fiecare pas. Leonsia deductiva, planturoasa-bălaie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
acum, lasă-mă ! Sunt un mizerabil; am comis o infamie. Adio, mamă, fantasma mea! Te las în lumea umbrelor, mă duc în cea a nălucilor; păstrează-mă printre aparențe, în sânul unicei realități, voi dormi mereu... Adio, Clarita, Clara mea, obscura mea, dulcea mea dezamăgire! Puteai să răscumperi din pedagogie un om, să faci un om dintr-un candidat la geniu... să faci oameni, oameni din carne și oase; cu partenerul vieții tale să-i faci, în dragoste, în dragoste, în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Nu voi citi poezie, deși așa am promis. Voi citi o proză scurtă intitulată „Greșeala“. — Bravo, Vasile, era și timpul!... — Gata, Lorena, te rog frumos... i-a retezat-o Puiu Nistea. Să auzim. — „Greșeala“: Ne-am Întâlnit Într-un bar obscur, plin de clienți afumați, În care intrasem să mă Îmbăt. În barul acela nu mă cunoștea nimeni, deci nu avea cum să vină acolo și să mă Întâlnească, așa, ca și cum ar fi știut că mai trec pe acolo din când
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-i recomandă să treacă la concediul de odihnă... „Femeie cu ochi negri,cu neagră capelură, Cu negre și lungi gene și văl negru-mprejur, Tu semeni,belă,nopții,dar nopții ce-i obscură, Ce ascunde crime negre sub vălul ei obscur!”. (Al.Depărățeanu) După o lună pacientul Ioan Marin se prezentă la psihiatrul Ina Albu. Acum cabinetul era utililat cu mobilier și aparatură ultramodernă. Se înregistra discuția cu pacientul pe un laptop cu DVD și wireless link. -Cum merge tratamentul? se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
fermentat, iar scara de piatră era abruptă și lunecoasă. Urcam primul, iar ea lumina din spate cu bricheta. Sus, am ieșit în noapte pe balconul minaretului și mi-am văzut sub el, de partea cealaltă a străzii cu buticurile ei obscure și nenumărați trecători înturbanați încă fol făind nocturn, fereastra iluminată a came rei, cu sticle goale și patul acoperit cu o pătură într-a devăr abjectă. S-a așezat pe marginea balustradei de piatră a minaretului, s-a chiorât în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ce fugeau tropăind greoi pe țigle, chirăind în ploaie, și care mâncau mizerii din streașină înainte de-a se mânca între ele. Casa aia cu pescăruși unde am trăit câteva luni cu Saskia Cunninklings era atât de mare, cu cotloane obscure și hămesite, ce nu figurau în cadastru, încât, când voiam să ne luăm de mână sau să ne batem, trebuia să ne căutăm bâjbâind ore-n șir, pentru că, ne știind cum să ne strigăm unul pe altul, evitam să ne
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
volanul pe dreapta. Vânzătorii încurajează mașinile să treacă înainte și înapoi peste covoarele aruncate în noroi, praf și balegă. E procedeul „învechirii rapide“, prin care se prefac covoare țesute săptămâna trecută în antichități din vremea safavizilor. Acolo, la colț, în obscura dugheană de vechituri a unui coțcar înturbanat și lăfăit pe covoare safavide, tră iește pe tejghea Jamsheed, subiectul documentarului pe care mă căzneam să l fac în Kabul. îl descoperiserăm la prima noastră ieșire pe Chicken Street, când bătrânul anticar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ca într-un paradoxal joc de șotron temporal. Cu diferența că fotograful acesta nu vizualizează niciodată conturul pătrățelelor. El nu știe niciodată unde ajunge... Dar sare, fără să obosească. Iar atunci când revine în realitatea sa, intră (probabil) într-o debara obscură și atârnă la uscat fotografiile. Multe fotografii. Dar (din nou probabil) nu le arată nimănui. Fiindcă nu are curaj. În realitatea sa este foarte ușor să fii trimis într-un loc unde camerele au pereții capitonați, iar paznici îmbrăcați în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Își opri pe buze câteva cuvinte fără perdea, fiindcă planurile sale erau terfelite de vremea capricioasă, apoi deschise cartea la pagina cu colțul îndoit și citi câteva paragrafe. Era vorba despre un așa-zis best-seller. Un ziarist de la o foaie obscură vroia să dea în vileag un mare omplot mondial în urma căruia omenirea ar fi putut fi șifonată rău. Așa cum era de așteptat, niște politicieni corupți puneau băieții răi pe urmele sale, iar o cântăreață de muzică country îi cădea în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de un tăvălug 4x4, vopsit în verde închis, metalizat, alimentat de un rezervor full, cu o poftă incomensurabilă de drum lung parcurs într-o gamă diferită de viteze, schimbate de mâna dreaptă a șoferului care asculta un post de radio obscur și tocmai își spunea nu-mi mai doresc acum decât fotoliul din fața șemineului, pe onoarea mea, plus un ceai fierbinte și o pătură peste picioare, apoi poate să ningă o eternitate, cu fulgi cât pumnul, nici că-mi pasă, viața
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
scena luminată de un singur proiector, ceilalți consumatori au plecat, e târziu, doar ea, picior peste picior, trăgând din țigară (o aprinsese, în cele din urmă, buzele/plămânii ceruseră imperativ o nouă repriză, parcă ar face dragoste cu un personaj obscur, numit Nicotină, din filmele noire, nu poate să stea fără el, fără mângâierea lui letală, fiindcă tutunul, după cum știm... dar să nu deviem...), clătinând ușor din cap, cu o șuviță de păr negru, ondulat (reflexe albastre-verzui), lăsându-se pătrunsă până în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că României i se va aplica, una-două - eventual chiar în timpul talk-show-ului pe care-l urmăream înmărmuriți - scenariul care a dus la destrămarea Iugoslaviei. Nu se sufla o vorbă despre faptul elementar că scenariul l-au scris iugoslavii înșiși, nu forțele obscure de prin cancelariile europene. Întrebarea pe care-o pun e următoarea: cum a ajuns această masă compactă de naționaliști, xenofobi, anti-europeni în studiouri? De ce tocmai ei, și nu alții? De ce Partidul România Mare, și nu Partidul Democrat-Liberal? De ce Vadim și
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
Serbia le pasă lor, ci de primejdia reprezentată pentru propriile afaceri de lumea dominată de reguli a Occidentului. Asmuțindu-i pe români împotriva ungurilor, ei încearcă să creeze o simetrie primejdioasă nu cu situația din Kosovo, ci cu pretinsele planuri obscure de dominație ale Occidentului. Ceea ce le-a reușit din plin. Cu ce rezultat? Cu o certă readucere în prim-plan a discursului naționalist și-a reșapării unor personaje sinistre, ce erau pe panta descendentă spre groapa de gunoi a istoriei
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
în ediții critice, stabilite de echipe de traducători și istorici literari. Cu toate acestea traducerile de literatură clasică nu lipsesc, sînt însă de cele mai multe ori reeditări ale vechilor traduceri fără nici un fel de revizuire (și nu discut aici de editurile obscure care se susțin amatoristic doar din reeditări), cărora li se alătură din cînd în cînd unele noi - în mod evident rod al unor inițiative individuale, și nu al unei politici editoriale -, dar care apar la edituri mici, cu o prezență
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
cititorului, paginile despre "evoluția în subspecie" și "devoluție" sau despre opoziția dintre "noos" și "energia primară" rămîn acoperite de un văl opac de neînțelegere constantă. Cititorul nu pricepe mare lucru, chiar citind de două ori aceeai pagină. Capitolul cel mai obscur e al cincilea - "Ortologie și ortogeneză substanțialistă" -, lectorul capotînd deseori în încercarea de a intui ceva din ceea ce se întîmplă în paginile acelea: e întîmpinat de un jargon abstract și solid precum cremenea, în corpul căruia tentativa de a despica
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]