857 matches
-
glorie; greu; grijă; groază; iertare; instanță; interesează; ireversibilitate; împlinire; începutul altei vieți; înfiorător; întins; jale; lașitate; lipsit de viață; lume; lumea de dincolo; macabru; mama; mister; a muri; muritor; neagră; neatenție; nedorită; nefericire; neînsuflețit; nemilos; nesiguranță; nostalgie; o nouă viață; obscuritate; odihnă veșnică; de om; oribil; oroare; pace sufletească; paradis; paradox; păcătoasă; părinții; a pieri; plecare; plictiseală; plîns; plînset; prăbușire; prematură; prunc; putrefacție; Rai sau Iad; răceală; război; regret; rost; satana; sau; fără scăpare; scîrbă; seducătoare; sentință; sfîrșitul lumii; sfîrșitul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
distracții; Domnească; dumbravă; ecou; Eminescu; enigmatic; erotism; excursie; faună; fîn; flori; foioase; frunziș; grupare; gunoaie; Gura Hoinarului; hoți; imaginație; imensă; imunitate; inspirație; împădurit; împădurită; împrospătare; înfioroasă; întindere; întins; înverzită; lemne, natură; loc; luptă; mărăcine; mulțime; mușchi; negru; neliniște; neștire; oaie; obscuritate; obstacol; parc; păsări; peisaj; petrecere; pierdut; plante; plăcută; poiană; post; prietenie; priveliște; proaspăt; prune; puritate; pustietate; putere; ramă; rară; rău; recreere; rural; salariu; Scufița Roșie; spînzurătoare; de stejar; stufoasă; sunetul păsărilor; tăia; tăiere; tînără; toacă; tot; tristă; tufă; uscat; uscată
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
al acestor organizații îl constituie gradul semnificativ de democrație, extrem de prielnică dezvoltării de competențe, în final cea mai importantă restricție asupra propriilor acte fiind dată de propria conștiință. Cu toate acestea, ca și în sistemele democratice, există pericolul deplasării spre obscuritate în cazul în care sistemul de ierarhizare nu mai funcționează: în cazul în care la conducere ajung persoane cu înclinații oportuniste sau, pur și simplu, incompetente, viitorul acestei organizații este pus serios sub semnul întrebării. Organizația inovațională constituie un tip
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
eșecuri și de dorință” (I, 73). Pagina aceasta e un moment cheie pentru mutația radicală din opțiunile lui Cioran. Căci continuă: „Să mă străduiesc întru anonimat, să fac eforturi de a nu ieși în față, să rămân în umbră și obscuritate Ă e singurul meu țel. Înapoi la sihaștri! Să-mi inventez o singurătate, să clădesc în suflet un schit cu resturile de ambiție și de orgoliu ce mi-au rămas” (idem). Numai că sfaturile acestea imperative, exprimând voința disperată a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
generale ale stilului Calitățile generale ale stilului sunt: claritatea, corectitudinea, proprietatea, precizia, puritatea. Claritatea rezidă în formularea limpede a enunțurilor, întro succesiune logică a ideilor, care trebuie să fie explicite, evitând termeni ambigui sau construcții sintactice echivoce. Absența clarității generează obscuritatea (formulări confuze, construcții sintactice neobișnuite), nonsensul (contradicție logică între termenii enunțului), para doxul (afirmație contrară unei opinii general acceptate). Corectitudinea constă în respectarea normelor limbii literare actuale, la toate nivelurile: ortoepic, ortografic și de punctuație, morfosintactic, lexicalsemantic și stilistic textual
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cazul unor ilegalități. Georges de Mably a venit cu ideea ca "magistratul să-și pronunțe raționamentul cu voce tare, să fie obligat să citeze în judecata lui textul de lege care-l condamnă pe vinovat..., iar procedurile misterios păstrate în obscuritatea grefelor să fie deschise tuturor cetățenilor ce se interesează de soarta condamnaților"108. J-P. Marat, în al său Plan de legislation criminelle (1780), s-a pronunțat pentru distincție din partea anchetatorilor în privința aplicării pedepselor după gravitate, atât a intențiilor cât și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
abordată. Ca să nu mai vorbim de șansa traducătoarei de a se fi naturalizat în Italia, limba italiană a traducerii de față, netimorată de juvenilele ampolosități manieriste, de cascade adjectivale, de reiterări și figuri retorice ușor desuete, de naive jocuri sau obscurități, are fluență, relief, vervă, dramatism, culoare, dovada fiindu-ne dată mai cu seama de Geniu pustiu / Genio soltario (am fi preferat deserto), în care recunoaștem dicțiunea din marile poeme tip "Luceafărul", "Mortua est", "Împărat și proletar" (pesimismul ateu), "Venere și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Dacă apa și oglinda reflectă imaginile lumii reale, lumea se răsfrânge în conștiință după propriile legi. Poetul spiritualizează, esențializează, arta e un joc secund. Pentru a înțelege poezia lui I. Barbu, cititorul trebuie să se inițieze în unele probleme fundamentale: obscuritatea în exprimare, limbajul abstract, încifrarea simbolurilor, particularitățile limbajului poetic: repetarea vocalei "e" care menține tonul sobru, elipse (elipsa predicatului), dislocări, inversiuni topice, anacoluturi, neologisme cu funcție de epitete ("azur", "agreste ", "nadir"), alături de termeni concreți, sintagme inedite. Metafora "Adâncul acestei calme creste
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ingenuu). 2.1.1. f. Lasca și Tiossido intrări în scenă / apariții filmice Spre deosebire de piesă, unde există un singur spațiu, în film, datorită naturii limbajului cinematografic, există un spațiu al geometriei și al clarității (specific lumii polițiștilor) și unul al obscurității și confuziei (lumea lui Emanou). Primul moment în care poate fi recunoscut textul dramatic este abia la minutul patru al filmului și, contrar așteptărilor, ordinea replicilor din film o contrazice pe cea din piesă. Mai mult chiar, dacă în piesa
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
iată ! o iluzie ceva mai bine sistematizată. Revolta individului împotriva speciei, "eterna maladie occidentală" (Auguste Comte), exacerbarea Eului a făcut din aceasta motorul dramelor și placa turnantă a tuturor neliniștilor noastre. Smulși din pacea Unității, am devenit subiecți, orbecăind prin obscuritatea nopții spirituale, în căutarea sensului vieții, am pierdut inocența de a fi. Ei bine, știința economică nu face excepție de la această cădere și este de reflectat încă asupra determinantelor sale culturale, spirituale, antropologice. Căderea ratelor de creștere economică, accentuarea inegalităților
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
La Révélation d'Hermès Trismégiste, J. Gabalda, Paris, 1953, "Gnoza hermetică este cunoașterea lui Dumnezeu în calitatea lui de hipercosmic, inefabil, neputînd să fie cunoscut numai cu mijloace raționale, și cunoașterea de sine, ca entitate provenind din Dumnezeu". Ea aduce obscuritatea "răsucită în spirale" la lumina zămislită prin Cuvîntul sau Verbul divin. În cosmogonia hermetică, de o frumusețe tulburătoare, pămîntul este înconjurat de opt ceruri concentrice (Ogdoada), dincolo de care se află Divinitatea. Omul s-a născut minunat în cea mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Creangă, pentru că pe tine nu are nimeni a te îndrepta!") este o reconvertire a rostirii tainice prin care Sfântul Lazăr va fi readus la viață ("Lazăre, ridică-te și umblă!"). Din acea clipă, dascălul se va metamorfoza în marele povestitor, obscuritatea va deveni lumină, necunoscutul va fi înlocuit de cunoscutul și apreciatul Ion Creangă, primit fără rezerve în anturajul junimiștilor. Relația mai mult decât prietenească dintre ei ar trebui comparată cu aceea dintre poet și Titu Maiorescu. Este, în fapt, o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
colectiv: „... corespunzător lui Ioan 1,5 pătrimea aparține fulgerului, crucea Împărăției gloriei, iar natura, adică lumea vizibilă (Katalina, n.n.) și adîncul Întunecat, rămîne În această reprezentare a lui Bohme neatinsă de lumina Împătrită /(Luceafărul - fulgor) și de aceea persistă În obscuritate”. Drama poemului este În ultimă instanță nerecunoașterea “imperiului gloriei” și odată cu aceasta refuzul fetei de Împărat de a accepta crucea. Si astfel poema se poate citi și În această grilă păgînă. Fata de Împărat a refuzat simbolul cristic, ratînd astfel
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și argumente pe care eu personal le-am degajat citindu-l pe Wittgenstein“. Kripke admite că dacă în scrierile lui Wittgenstein lipsesc „argumentele organizate și concluzile“, aceasta nu reprezintă pur și simplu o preferință stilistică, cuplată cu o înclinație spre obscuritate, ci „derivă din natura subiectului“. Cel care încearcă să dea ideilor lui Wittgenstein o formulare precisă riscă într-o anumită măsură „să le falsifice“, să facă ceva ce Wittgenstein însuși nu ar fi aprobat. Aceste observații se încheie cu precizarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Editura Junimea, Iași, 2004; Apocalipsa perpetuă (scenete, cu o prefață de Bogdan Ulmu), Editura Cronica, Iași, 2004. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Ștefan Amariței ar putea fi inclus în familia versificatorilor (neo)moderniști, vizionari, gnomici și ezoterici, cultivatori ai obscurității și ambiguității, ai figurilor de sunet și de construcție care să corporalizeze teme lirice dintre cele mai grave. Dragostea spiritualizată și moartea, obsesia timpului tiranic și a artei care să confere sens unei lumi a aparenței, dimensiunea sacră a ontosului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
delimiteze de dubla tiranie, a influenței și a retoricii gongorice, Ștefan Amariței își fabrică un scenariu complicat, nelipsit de interes, despre sfârșitul lumii, inclusiv al lumii cărților. O galerie substanțială de creaturi întunecate, cu potențial demonic, se naște și din obscuritatea, din tenebrele nopții descrise de poetul ieșean în cea mai recentă carte a sa: Faldurile nopții (Editura Junimea, Iași, 2012). Între amurgul "topit în seară" de luna argintie și miezonopticul în care, "necruțător, întunericul inundă/ orașul/ trădează lumina", imaginația poetică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Tablouri de familie și Povești pentru copiii mari de la oraș să reconstruiască o lume, aceea a copilăriei comuniste și adolescenței postdecembriste. O lume întreagă, cu zarvele și ciudatele ei liniști, cu (in)somniile și suavitățile ei, dar mai ales cu obscuritățile transfigurate, pe nesimțite, în tresăriri epifanice. Procedeul recurent, deconspirat imediat, constă într-un amestec ingenios de anamneză (provocată totuși lucid) și sublimare a cotidianului cu potențial mitologic într-un spectacol cvasioniric mustind de sensuri metași trans-. Poezia din Apaosuri e
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
75]. La nivelul personajului, universul aparentelor se constituie din simbolurile de statut, vestimentație, casa, rituri, gesturi expresive. La punerea să în scenă, Pariziana nu face economie de mijloace. Totul se pune la bătaie: semnele (bijuterii, costume, maniere) și atmosfera (mister, obscuritate). Resursele spectacolului actualizează stratul ascuns al realității, care rămâne deseori implicit. Aparent inocentă (știind, de fapt, ce este senzualitatea și sexualitatea), Pariziana este, în realitate, o ființă destul de experimentata (fără iluzii în ce priveste dramă familială, a cărei cauza sau
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Apòllion, respectiv Poezii noi, poetul meridional avea să rămână în memoria colectivă că prima voce a Ermetismului, orientare literară privită de mulți ca denaturare intelectualista a celei mai rafinate poezii pure. Poezia ermetica, se știe, a fost constant acuzată de obscuritate, iar autorii ei de izolare elitista într-un turn de fildeș. Ermeticii s-au apărat împotriva săgeților înveninate trimise de adversarii stilului cifrat, ai versului și cuvântului dificil, reunindu-se sub protecția lui Leopardi, fapt ce a menținut vie în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mai vie experiență a noii poezii: sistemul imaginației este un sistem bazat pe analogie, înțelegând analogia că regula care generează această bogăție evocativa liberă, dar nu anarhica.169 Însă analogismul leopardian, ce lua în poezii formă metaforei căutate, nu justifică obscuritatea programatica a compozițiilor ermetice. Așa cum în trecut și alte orientări literare preluaseră din Zibaldone sau din Canturi o tehnică sau alta, o concepție sau alta și le puseseră în slujba propriilor interese poeții ermetici au abuzat de un procedeu leopardian
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Așa cum în trecut și alte orientări literare preluaseră din Zibaldone sau din Canturi o tehnică sau alta, o concepție sau alta și le puseseră în slujba propriilor interese poeții ermetici au abuzat de un procedeu leopardian, au împins până la extrem obscuritatea metaforei, respinsă de poetul romantic, care, de fapt, o condamnă în alte fragmente din Zibaldone, unde precizează că metaforele prea îndepărtate și prea îndrăznețe sunt obositoare, deoarece cititorul nu ajunge să cuprindă cu gândul spațiul dintre cele două idei reprezentate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
unde precizează că metaforele prea îndepărtate și prea îndrăznețe sunt obositoare, deoarece cititorul nu ajunge să cuprindă cu gândul spațiul dintre cele două idei reprezentate, anulându-se astfel efectul spontan ce condiționează reușită unei asemenea figuri retorice. Acest refuz al obscurității din partea maestrului a fost mai puțin accentuat de criticii și poeții noului curent, care, s-a văzut, au ales să preia din opera antemergătorului doar acele elemente ce se pliau pe propria lor sensibilitate. Citind versuri ermetice, receptorul trebuie să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a lăsat amprenta. Mario Petrucciani susține lucru, de altfel, izbitor că nu este corect să îl considerăm pe sicilian exclusiv un poet ermetic întrucât în a doua lungă perioadă de creație poezia să vădește o deschidere și o discursivitate străine obscurității și izolării, ale căror semne apăruseră la el de timpuriu, chiar începând cu volumul Poezii noi (1936). Același critic consideră că un Quasimodo preponderent ermetic ar putea fi cel al anilor 1930 1936 / 1938.186 Evitând strictețea acestor delimitări viitorul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a sacrului, numai că pe coordonata ei temporală: Noaptea a fost întotdeauna încărcată de sacralitate. Marile culte ale zeilor greci sunt asociate nocturnului, iar romantismul a știut să exploreze potențialitățile de mister ale acestuia. Căci noaptea exprimă tocmai ambivalența sacrului: obscuritatea maschează particularitățile și ne restituie fascinanta unitate ascunsă a lumii; însă în același timp apare angoasa de a fi văzut fără a putea vedea, de a fi dezorientat și la discreția zgomotelor și umbrelor 5. 2. Toate schimbările temporale, spațiale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
până acum nu sunt singurele de pe "bolta intratextuală" a prozei eminesciene; ar mai putea fi descrise și altele care vizează metatextul, cromatica, alta,-um,-us ...) sunt importante pentru descrierea peisajului teluric. După ce Dan-Dionis accede la Paradisul selenar, frământării disimulate în obscuritatea interioarelor, în nevoia de refugiu, în desenul cabalistic al păienjenișului și al hieroglifelor îi ia locul paradigma ordinii liniștite și limpezi din proximitatea domei lui Dumnezeu. De la nivelul dimensiunii edenice unde protagonistul își satisface nostalgia după entropia-zero, se deslușește fără
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]