1,702 matches
-
se confruntă o sensibilitate de adolescentă hotărâtă să devină genială. Memoria ca zestre (I, 2003), jurnalul tinereții, încearcă să impună imaginea îndrăgostitei care înșală fără să se implice sentimental, dar nu ascunde și nu cruță „naivitatea” politică a autoarei în „obsedantul” deceniu. SCRIERI: La scara 1/1, București, 1947; Sufletul nostru, București, 1949; An viu nouă sute șaptesprezece, București, 1949; Nică fără frică, București, 1950; Ce-a văzut Oana, București, 1952; Horea nu mai este singur, București, 1952; Tinerețe, București, 1953; Florile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
unui domnitor aparent bicisnic, temător și șovăielnic. Astfel poate urzi, la adăpost de rele, țesătura unui plan pe care îl înfăptuiește cu infinite precauții. Unitatea de timp, generatoare de tensiuni și reglând ritmurile piesei, este dată de cele trei zile obsedante („peste două zile, trei...”) pe care - refren temporizant - domnitorul le invocă mereu. E intervalul de care ostatecii sloboziți din captivitate au trebuință pentru a se înapoia teferi în țară. Fragilitatea părelnică a lui Vlaicu, docilitatea lui pusilanimă, măgulelile, la care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
parte în cealaltă complică lucrurile, într-o construcție aproape absconsă. Motorul acestui transfer este „gândul”, cel pe care scriitorul îl va „felia” și îl va pune sub lupă și în povestirile din Poziția ființei (1982). El revine la aceeași analiză obsedantă și în al doilea roman, Piatra soarelui (1987). Și aici tema e simplă, aproape de reportajul de tip social: existența unei familii care locuiește la etajul al douăzecelea. Pe metafora „blocului turn” se sprijină, iarăși, o structură narativă complicată, cu relații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
viziunile lui Arghezi, Blaga și Fundoianu, apropiate universului propriei imaginații. Volumul Dacă poezia mea... (1996) are în centru metafora telurică a țării de naștere și a Israelului, lumina solară umplând boabele grâului, germinația și stingerea alternând. Livada și pomul roditor, obsedante la D., au echivalențe biografice, mărturisite în prefața cărții, căci el se consideră „transplantat” în Israel, în „livada încâlcită a vieții”. Privirea retrospectivă cuprinde imaginile Târgoviștei patriarhale cu castani, ale crâșmelor cu cântece țigănești vechi ca și vinul. Panorama portuară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
nu sunt în stare să frecventeze o bibliotecă în care s-ar putea instrui în legătură cu istoria țării. Sunt tristă când văd că nu sunt mari diferențe în ceea ce privește cultura unor conducători de astăzi față de cea a celor care ne conduceau în obsedantul deceniu 1950-1960. De mirare este însă atitudinea unor intelectuali care se implică în a ne înfiera cu mânie proletară pe noi, ceilalți intelectuali, care nu suntem de acord cu zicerile președintelui pe această temă. Personal, am auzit de nenumărate ori
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
nr.89 din 17 februarie 1958 în care se sublinia: “Pot fi stabilite locuri comune destinate persoanelor care prin faptele sau manifestărilor lor primejduiesc sau încearcă să primejduiască ordinea de stat, dacă acestea nu constituie infracțiuni”. Perioada 1948-1962 este considerată “obsedantul deceniu” pentru țările din Estul Europei, perioada dictaturii instaurate de Stalin și de succesorii săi, de complicii acestora, perioada Gulagului omniprezent și al luptei de clasă, al mizeriei, al cenzurii și al arestărilor masive (numărul de persoane închise între anii
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
eram fericită pentru că eram premiantă și pentru că mâncam pe săturate ceea ce-mi plăcea atât de mult. Divorțul, colectivul, șpaga? Cu munca la colectivul “Voința”a trecut astfel și cel mai greu an din viața mea și apărea din nou obsedanta întrebare:”Cum să facem ca eu să merg la școală?” Din nou mama mea a început să pună la cale tot felul de scheme pentru a putea scăpa de dosar. Una dintre ele a fost să mă înscrie la admitere
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
geometrice, când “locul” nostru preferat era un loc la cinematograful Eminescu. Alături stă mereu și acum, în viață și în școală dar și în memoria noastră d-na profesor Bostan, care, în dulcele grai moldovenesc, la orice răspuns ne punea obsedanta întrebare ” Da di ci?” D-lui profesor Rugină, care ne-a prezentat istoria atâtor domnii și războaie, deși uneori îi mai declaram război când eram pedepsiți pentru neștiință, îi mulțumim pentru lecțiile frumoase de istorie și cultură universală. Să uităm
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Mai ales alături de președintele „nostru“. Era totuși singurul mijloc ce-mi rămânea de a le da la o parte, una câte una, pe celelalte, pentru a ajunge la tine. Porecla de „țară-fantomă“ m-a urmărit ceva vreme, ca un refren obsedant, scurtcircuitat de memorie. Și, tot astfel, regretul: ar fi trebuit să intervin, să încerc să le explic, să le spun că... Mai târziu, noaptea, m-am gândit la durerea-fantomă pe care o simte un rănit după amputare. Acesta simte cât
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
central al ninsorii, expresie a aceleiași aspirații, i se adaugă motive semnificative - moartea, târziul, iubiri învăluite în tristețe -, exprimând o stare de incertitudine și neliniște. Recviem pentru secolul meu se axează pe ideea poetică a damnării și pe unele motive obsedante - noaptea, toamna, soarta. Îngeri indeciși (1995), roman de atmosferă, relevă tumultul interior al protagonistului, student la filologie și viitor profesor de franceză. Narațiunea are în centru jocul de-a iubirea al unui bărbat mereu înșelat, mereu părăsit și iluzionat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
București, 2001; „Mihai Eminescu, poet național român”. Istoria și anatomia unui mit cultural, Cluj-Napoca, 2002. Traduceri: Marianne Mesnil, Assia Popova, Etnologul între șarpe și balaur. Eseuri de mitologie balcanică, București, 1997 (în colaborare cu Ana Mihăilescu); Charles Mauron, De la metaforele obsedante la mitul personal, îngr. în colaborare cu Raluca Lupu, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Ioana Em. Petrescu, Eminescu și lirica românească de azi, TR, 1990, 24; Mircea Mihăieș, Eminescologia în bluejeans, O, 1990, 24; Ion Simuț, Citatul - semn de criză, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
epic se declară explicit chiar din titlul următoarei plachete, Oamenii și faptele lor, care celebrează vrednicia plugarilor bănățeni coborâți de pe Columna lui Traian. Acaparat de proză odată cu „povestirile cu tâlc” din Aria lui Botgros (1948), scriitorul a livrat în cursul „obsedantului deceniu” și al celui următor o producție inegală calitativ, alterată, parte superficial, parte în profunzime, de spiritul „comenzii sociale” specific timpului. Caracterul tezist, ostentativ angajat politic, facil propagandistic e afișat uneori chiar în titluri. Câteva narațiuni însă acoperă teza prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
Ungheanu, „Muntele speranței”, LCF, 1987, 18; Fănuș Neagu, „Muntele speranței”, FLC, 1987, 19; Nicolae Manolescu, Un roman istoric, RL, 1987, 31; Romul Munteanu, „Muntele speranței”, FLC, 1988, 4, 1989, 5; Aurel Rău, Portret amânat, ST, 1992, 11-12; Ion Istrate, Romanul „obsedantului deceniu” (1945-1964), Cluj-Napoca, 1995, 240-241; Petru Vintilă, DRI, V, 314-326; Bitte-Chiș-Sârbu, Dicț. scriit. Caraș, 282-285; Micu, Ist. lit., 478-479; Popa, Ist. lit., I, 1031-1032; Dicț. scriit rom., IV, 758-760; Opriță, Anticipația, 449. D.Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
multinațională, pentru un licurici. 18 februarie 1975. Nixonii italieni 1tc "18 februarie 1975. Nixonii italieni1" Am văzut la televizor pentru câteva clipe sala în care se reuniseră în consiliu democrat-creștinii care ne conduc de circa treizeci de ani. Din gurile obsedant de asemănătoare ale acelor oameni nu ieșea nici un cuvânt care să aibă vreo legătură cu ceea ce noi trăim și cunoaștem. Păreau niște internați care de treizeci de ani locuiesc într-un univers concentraționar: autoritatea lor avea ceva mort, dar sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
milă de om, pe care creștinismul nu l-ar fi menajat deloc. Spune că milă, sentiment creștin, îl face să-l apere pe om de atacurile creștinismului. Consideră că, atâta timp cât omul va mai fi hărțuit de ideea și de conștiință obsedanta a păcatului, va rămâne o ființă condamnată, pentru că sentimentul păcatului este cel mai blestemat dintre sentimentele profunde. Creștinismul nu trebuie să ne mai facă nefericiți, ca în schimb să ne dea mai multe iluzii într-o cădere mai mare. Conchide
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Tunelul, român dostoievskian despre singurătate, neliniști, comunicare și ironii terifiante. Metafizica speranței pe care o propune Sábato nu exclude, ci chiar presupune cum remarcă hispanistul român Paul Alexandru Georgescu o exuberanta demonologie. În soteriologia lui Sábato, râul constituie marele și obsedantul obstacol, forța misterioasă care degradează și distruge. Aceasta nu anulează structura și finalitatea umaniste ale universului sabatian, dar ne obligă a vorbi deschis despre gravitatea avertismentului pe care îl dă autorul în fața unei progresii incontestabile a râului, captate inegalabil în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
recunoască însă că ar fi fost luate din propriul lui suflet, și de aceea a pretins că ar fi un expert literar, meșter în manipularea sufletelor altora. La Poe este extraordinar de categorică demarcația între subconștientul autorului, care furnizează temele obsedante de delir, tortură și moarte, și conștientul lui, care le dezvoltă literar. *15 Dacă am fi în situația de a institui teste pentru descoperirea talentului literar, acestea ar urma să fie, fără îndoială, de două tipuri : primul tip de teste
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
accente eroice și sensuri vizibil politice. Jocul cu umbre, subintitulat „roman (oarecum) parodic”, redactat în 1988, dar publicat abia în 2000, reia, cu nuanțe kafkiene, problematica reconstruirii identității prin recursul la memorie, în contextul anamnezei (aici, cu justificare terapeutică), al obsedantei vinovății fără vină, înscrisă în codul genetic al lumii căreia R. îi alcătuiește rechizitoriul în jocurile de oglinzi ale memoriei. SCRIERI: Vara, Cluj, 1972; Prin defileu, București, 1975; Zidul în care s-a tras cu pușca, București, 1979; Uitarea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
în conceptul hobbesian de stare naturală individul natural ca atare este definit în mod satisfăcător. Răspunsul pe care Locke îl întrezărește în Leviathan este unul negativ, deoarece individul lui Hobbes nu se poate defini decât prin teama de moarte și obsedanta dorință de autoconservare. Dacă starea naturală este una de război a tuturor împotriva tuturor, atunci teama de moarte este unicul impuls care determină oamenii să părăsească această stare și să formeze comunități civile. În acest caz, omul se definește ca
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
mitică/epo peică etc.); se manifestă sincron cu alte curente, începând cu perioada pașoptistă, continuând cu cea a marilor clasici și atingând apogeul în perioada interbelică; în epoca postbelică se manifestă ca „realism socialist“, apoi, printro autentică recuperare, ca neorealismul „obsedantului deceniu“. - Reprezentanți: N. Filimon, I. Creangă, I. Slavici, I.L. Caragiale, M. Sadoveanu, L. Rebreanu, G. Călinescu, M. Preda ș.a. 3.1.3. Simbolismul Semnificațiile conceptului de simbolism (gr. sýmbolon, lat. symbolum - semn de recunoaștere; fr. symbole, symbolisme - simbol, simbolism): - În
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
puncte) Relația dintre două personaje dintrun roman postbelic studiat Marin Preda, Moromeții (relația dintre Ilie și Niculae Moromete) INTRODUCERE: Personajul literar în romanul postbelic Confruntat cu restricțiile impuse de regimul totalitarist, romanul românesc postbelic își recuperează finalitatea estetică la jumătatea „obsedantului deceniu“ șase, prin publi carea romanelor Bietul Ioanide (1953) de George Călinescu și Moromeții (vol. I, 1955) de Marin Preda. Cele două apariții notabile creează un precedent prin sfidarea terito riului precar al realităților socialiste, prin revigorarea modelului interbelic al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
volumul Anno Domini). Temele anterioare apar aici cu un plus de adresă directă. Privită în întregul ei, poezia se dovedește expresia unei conștiințe morale și politice, din ce în ce mai inconcesivă cu anormalitatea și nefirescul. Din notația abruptă și sacadată, mizând pe reluarea obsedantă a unor sintagme, și din comentariul sec, de o ironie severă împinsă la sarcasm, ca și din luxurianța austeră a versurilor vitaliste, ea și-a creat un mod de a scrie recognoscibil în oricare dintre poeme. Cu fiecare carte, poeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
celui prins în labirintul căutării Spiritului sunt aduse la o limită a sfâșierii extreme, ce cheamă în minte ideea expresionistă de artă. Figurile fantasmatice, măștile alegorice, decorul straniu, metaforă a stărilor din afund, fac din poemele în proză un limbaj obsedant, cvasimagic ( Omul sunător, Zburătorul, Marginea, Dansatorul, Rugul înalt). Povestirile boabei și ale fărâmei (a doua parte a volumului Ce-ai cu mine, vântule?, reluată într-o formă mai cuprinzătoare în 1964, sub titlul Pe o palmă de țărână) construiesc un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
conservarea ecosistemelor, în cel de-al doilea caz, se ia în considerare timpul de epuizare a resursei și găsirea răspunsului la întrebarea: ce se pune în locul resursei care s-a epuizat? Caseta 14 ar putea sugera unele idei. Întrebarea este obsedantă și în perspectiva valorificării resurselor naturale la începutul secolului XXI, cunoscându-se situația ultimilor 25 de ani, când, pe plan mondial, comparativ cu mijlocul secolului XX, cererea pentru cupru a crescut de 4,8 ori, pentru fier de 4,7
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
o zi...” (Va mai trece o zi). Deși cinismul se prelungește în poemele din Post-ospicii (1997), unde partea secundă a cărții e o utopie negativă livrată într-un limbaj arhaic și regional, primul ciclu anunță deja o nouă etapă. Temele obsedante sunt nebunia, animalitatea și moartea, iar poezia îmbracă un veșmânt funebru. Explorarea zonelor liminare ale umanului continuă în Poemul animal (crepuscular) (2000), unde titlurile textelor împrumută numele părților corpului (Cap, Nas, Ochi, Dinți, Gură etc.), iar conștiința pierde teren în fața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]