1,688 matches
-
senzuală. Aș vrea să-mi regăsesc sufletul de altădată, sufletul liber, încrezător în sine. [...] La picioarele mele doarme Red încolăcit. Ce va fi mâine? Afară vâjâie vântul și zgâlțâie pereții. Am terminat capitolul Gradowicz din vol. III cu acest cuvânt obsedant: "sinucidere?". 18 ianuarie 1985 Un moment de tandrețe, valoarea lui inestimabilă. Felul cum un bărbat aproape necunoscut, dar care are încredere în tine, vrea să-ți încălzească, lipindu-l de sobă, paltonul. 19 ianuarie 1985 Am fost la înmormântarea lui
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
ecou al scriitoarei ascunse. În Scrisori către Monica este copleșitoare senzația că asistăm la bătăile unei inimi comune, plumbuite în două trupuri aflate în tărâmuri diferite. În singurătatea inaugurată, două vârste trăiesc drama unui timp inegal: al mamei, care scrie obsedant într-un prezent ce devine trecut pentru fiică. Singurătățile devoratoare vor fi dublate și de teroarea contratimpului. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu găsește soluția, unica, într-o etică a morții acceptate. E și motivul care duce la alegeri pripite, dar și la gesturi
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
de tip baroc, care reunește elemente specifice mai multor estetici literare (baroce, realiste, naturaliste, moderniste, avangardiste), José Manuel Caballero Bonald se apropie de maeștrii literaturii latino-americane. Ceea ce este cu deosebire evident în romanul Agata ochi de pisică, în care revine obsedantul său topos, cel al atât de mitizatei Argónida, de la începuturile colonizării. Impactul mediului ambiant asupra personajului, formele primare de viețuire a unei umanități încă nedesprinse de animalitate și instinctualitate, într-un spațiu al barbariei, al iraționalului, al logicii magice și
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
sau "stelele-n cer", Ion Horea se lasă pătruns de misterul morții și al credinței. își exorcizează "marea trecere", pe care de câțiva ani buni o privește-n față, amănunțind-o în cântece și descântece structurate într-un vast și obsedant "memento mori". Așa se explică tonalitățile depresive și semantica îndoliată ce nu cruță nici strădania poetului, această sumă de iluzii lipsite de efectul de realitate al naturii și stihiilor. Mai mult decât la alți poeți, peisajul este o stare sufletească
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
dintre noi converg treptat nuanțe cu sonoritate de orgă. Astăzi..., 13 iunie soarele e altfel, vede sfințenia din om cum se ridică-ncet, prin sinuosul drum al descărnării soarele înțelege ca un părinte cum suferința desface frica. Revelația este aproape, obsedantul cifru stă să se deslege lumile paralele se vor intersecta. "Diminuată ca o tanagră", așa te-ntrevedea poetul în coșmarele de îndrăgostit clarvăzător, demult. Și astfel ai fost. Ca o trenă ți-ai tîrît prin jungla vieții dragostea, fluturînd-o proaspătă
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
politice (al căror fundal îl invocă ironic prin citatele extrase din presa momentului) și să se refugieze evazionist într-o poveste de tip fantastic. Sunt două greșeli destul de frecvente în interpretarea acestei cărți: plasarea ei în categoria romanului preocupat de obsedantul deceniu și exagerarea în direcția fantasticului. Care ar fi, după părerea mea, tema fundamentală a acestui roman? Deconstrucția unui mit: acela despre capacitatea premoniției și legitimitatea ei. Sau: interogația asupra acestui har al prevederii viitorului: cine îl poate deține și
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
de soarta ei" etc. Această premisă a admirației pentru Rusia fiind creată în prima parte a romanului, prozatorul își poate îngădui în a doua parte rezerve față de sovietismul stalinist. Pot fi detașate multe episoade curajoase, în stilul dezvăluirilor din romanele obsedantului deceniu de la noi. Pe timpul foametei din 1946, porumbul sechestrat de la țărani putrezește într-o gară. Ciutura era împărțită în două puteri adverse (cârmuirea colhozului și restul lumii), puteri ce se hărțuiau și se suspectau reciproc. Mircea Moraru trece de la tractorist
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
plan filosofic, să se adâncească în studiul materialismului dialectic. Ilie Constantin subliniază acele părți bune ale literaturii scrise în comunism: complicitatea fertilă între autori și cititori, beția de simboluri, alegorii, limbajul codat, chiar alături de riscul reducerii oricărui text liric la obsedanta aluzie politică Sprijinindu-se pe comparații cu literatura franceză, autorul Istoriei încearcă o demonstrație a funcției compensatorii pe care a deținut-o poezia în societatea românească închisă din punct de vedere politic Trebuia să subliniez acest lucru de la început, nu
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
sângeroasei dictaturi a "proletariatului", mai exact, a partidului comunist. Ana Selejan se ocupă aici de perioada 1944-1948, cum spuneam, adică de începutul orientării dogmatice și proletcultive, care va culmina în anii ^50, înstăpânindu-se cel puțin un deceniu după aceea, "obsedantul deceniu". Să începem cu Trădarea intelectualilor. Autoarea simte nevoia să prezinte mai întâi atmosfera politică imediat după 23 august 1944, când se manifesta, în cercuri destul de largi, admirație față de Armata Roșie, întrucât statele din sud-estul Europei, deci și România, ar
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
versificației! Versul are o neverosimilă fluență pentru încărcătura sa de idei ; cuvintele i se supun lui Cezar Baltag „cum vine calul la palmă” (Ultima ursitoare). Într-o strofă de descântec, o ursitoare îl „leagă” pe cel chemat cu un joc obsedant de rime interioare: „Cum se leagă cerc de doagă / și zăbala de dârloagă / și dârloaga de stănoagă / și stănoaga de zănoagă...” Aceste sonorități folclorice se continuă în glosa baltagiană Pulberea, dispusă de autor la capătul volumului Madona din dud, și
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
Simona Tache ...de ce îmi tot vine să cânt ringtone-ul fostului meu telefon, de acum vreo 3 ani? Cum e posibil să-i vină cuiva obsedant să fredoneze o melodie de la Nokia????? Tre’ să mă duc să mă caut, dacă, de săptămâni în șir, îmi vine în cap, de câteva ori pe zi?
Are cineva idee… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19509_a_20834]
-
fost arma crimei? Și atunci, ce o atrage pe tânără la el? Pericolul - atât de ispititor pentru o adolescentă bruscată de o mamă prea severă -, sau intuiția unei afinități improbabile? În Hotel Iris, Yōko Ogawa construiește cu mână sigură panopticul obsedant al fantasmelor violente care se nasc în mintea celor condamnați la singurătate. „Yōko Ogawa reușește să redea cele mai subtile mecanisme ale psihicului uman într-o proză deopotrivă delicată și percutantă.“ Kenzaburō ōe „Yōko Ogawa este originală, elegantă și angoasantă
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
de la Eluard și Soupault etc. Traseul triumfal al avangardei românești în spațiul francofon este continuat cu textele autorilor afirmați după al doilea război: Isidore Isou, Gherasim Luca („poet pretențios, reformulând cuvintele, bâlbâind limba șfranceză - n.n.ț în sonorități stranii și obsedante, el publică cărți-obiect, dă recitaluri-spectacol etc.” (p.53), Claude Sernet și alții, ajungând la oniricii din anii șaizeci reprezentați în acest exil de D. Țepeneag, autor „ale cărui structuri narative de caracter polifonic îl transformă într-un fel de compozitor
Călătorind prin limbi și literaturi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2838_a_4163]
-
Când aud glasul de toacă uit de toți oamenii care mi-au făcut rău și atunci încerc să devin mai bun”. O lume a pânzei albe care se înfășoară și însoțește omul de la naștere până la moarte, precum și a cenușii, cernută obsedant de dansatoare, care sugerează implacabilul, dar care poate deveni, în joacă, și leșie pentru spălatul părului. Nu întâmplător momentul artistic începe cu „Strânge omul ca furnica/ Nu rămâne cu nimica” și continuă, mai apoi, „Sâmbătă de dimineață m-o cătat
Agenda2005-11-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283489_a_284818]
-
în partenera de viață. Ei vin vădit jenați, dar ferm hotărâți să afle un „adevăr” care poate ucide sufletul sau nărui definitiv existența unui cuplu. De obicei, ceea ce începe cu o glumă se poate într-o clipă transforma într-un obsedant iureș al suspiciunii: copilul crescut până la o anumită vârstă, este sau nu al tatălui prezumtiv? Se spune din bătrâni că mărul căzut din pomul vecinului în ograda de alături aparține celui care l-a ridicat. Într-un fel confirmă și
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
Publicat în: Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Frunze îngălbenite se adunau la colțurile trotuarelor. Se iscase un vânt domol, care doar le amețea de colo colo. Norii se adunau, nehotărâți, pe cerul de un albastru obsedant. Tăcuseră și vrăbiile. Doar zgomotul pașilor grăbiți pe alei mai brăzda fonic liniștea amiezii. Primele fulgere, intense, străbătură plafonul cenușiu ce înainta amenințător. Albastrul seninului cedă, fără luptă, în fața unei astfel de desfășurări de forțe. Se mai grăbi, printre crengile
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
succes fără îndoială, eu mă risipeam pe drumuri fără sens, incertitudini într-un pustiu fără viață, îngropat în zăpadă... crezând că sunt lumină, că voi exersa cu elevii mei, un „si conditionnel„ , de exemplu. Nu, nicio pasăre pe cer, doar obsedanta imensitate albă ce cădea încă și pe care vântul o spulbera înapoi parcă și nu mai știam de merg înainte sau înapoi, poate moartea experimenta curajul meu manifestat în conștiința unei esențe existențiale , de atâta timp ! Nici nu mai știu
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
fiul său. Regreta amarnic că fără voia ei scurtase convorbirea, dar în același timp știa că nu mai este nimic de făcut. Se gândi că va fi catalogată drept neserioasă, dar în cele din urmă reuși să scape de gândul obsedant hotărând să-l sune luni la birou. Aveau o convenție și nu voia s-o încalce. Apoi își propuse ca după ce va fi terminat de dezghețat și curățat lada frigorifică, s-o viziteze pe una dintre prietenele ei, bineînțeles, nu
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
ca un supraveghetor civic al clasei politice. „Dacă lucrurile o iau razna ea poate căpăta autoritatea unui semnal greu pentru societatea românească. Când Piața iese în stradă să se știe că Puterea are o primă cruce pe răboj” Și revine obsedanta întrebarea : cine-și mai dă osteneala să deschidă o carte a dramaturgului, la 165 de ani de la nașterea maestrului ? De ce „veșnica actualitate a lui Caragiale” redevine obsesia posterității ? Găsesc două răpunsuri cuprinzătoare. Viața ca reprezentare ,,contrafăcută” de limbajul mass-media, iată
Ion Luca Caragiale – n. 1/13 februarie 1852, Haimanale, jud. Prahova, Ţara Românească [Corola-blog/BlogPost/92435_a_93727]
-
nepătruns, a războinicilor temuți și ai lui Zamolxis. A fost, până la cucerirea de către romani, un tărâm aspru, înconjurat de mister, presărat cu păduri dese. Învăluit de acest mister, s-a născut mitul getic, ce a devenit unul dintre cele mai obsedante și mai puternice mituri din imaginația anticilor. Originea acestui mit se pare că stă în însăși adâncimea înfricoșătoare a pădurii dacice, ea fiind, cum evocă anticii, adăpostul acestui popor și, clar pentru noi astăzi, sursa existenței și dezvoltării lui. Codrul
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
iubit dintre pământeni”, capodoperă în care amintește de ”era ticăloșilor”. După moartea lui, au apărut voci potrivit cărora Preda ar fi avut în lucru un alt roman, în care urma să arate cum au fost lichidate valorile neamului românesc, în „obsedantul deceniu”. Adevărul despre moarte l-a luat cu el Marin Preda în ziua de 16 mai 1980. Sursa : Adevarul.ro
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
lu Iancu, fugit tocmai din Crișcior, pe Gura Vălișoarei și mai jos prin munții Oltului, trecând hotarul, de-a scăpat la ciobanii din câmpie”, cum ne spunea bunicul Grigore din Domnești că i-a povestit tata-mare al lui, moțul. În ciuda obsedantului deceniu, 1950-1960, prea bunii mei părinți s-au îngrijit să-mi ascundă relele timpului acela și mi-au asigurat o copilărie frumoasă. În această comună plină de istorie și care, în urmă cu vreo 200 de ani se numea Poiana
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
acesta revenea mereu. Cinci maeștri de bresle, pentagrama trasată pe mozaic, cinci posibili trădători... Iar acum cinci universități. Mintea Începu să Îi divagheze. Din preajmă, abia mai percepea glasurile celorlalți, care continuau să turuie. Se tot gândea la numărul acela obsedant. Fiecare raport de care Își aducea aminte miza pe cantități diferite: unicitatea lui Dumnezeu adevărat, Adam și Eva, Treimea nemăsurată și necognoscibilă, cei patru călăreți ai Apocalipsei, cei patru evangheliști, cele patru fundamente ale naturii... Oricât s-ar fi străduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Oare dragostea e ceva care se adaugă, ca o virtute, iradiind prin forța proprie din obiectul iubit, ori e o boală nevindecabilă ce sărăcește spiritele? Între timp, din fundul tavernei ajungea sunetul tobelor ce Începuseră să răpăie cu ritmul lor obsedant, anunțând intrarea Antiliei. În loc să răspundă, Dante Își Întoarse privirea spre femeie. Era oare dragoste acea senzație de rătăcire pe care o Încerca, acea dorință de a-și contopi propriul trup cu al ei, de a se afunda În ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
atâtea lovituri de bici. Acum peisajul forma o hartă neobișnuită - un palimpsest în care oricine putea studia scrierea secretă a vieții. Vechea imagine a chipului ca o carte deschisă în care se putea citi ce era scris fusese o imagine obsedantă pentru mine. Pretindeam mereu că pot citi chipul meu și al altora. Sâmburii ascunși de la naștere în trupuri păreau forțe opunându-se vieții, nuclee a căror menire era să șlefuiască trupul, pregătindu-l pentru un nou spațiu în care corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]