614 matches
-
culmile înfășurate în aburi gălbui, pe celălalt versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile ciobanilor goniți din zona de foc. Avioanele cu cruci negre pe aripi, ne dădeau târcoale și obuze miorlăitoare se spărgeau astmatic, scormonind pământul, pârlindu-i iarba măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse ca un scurtcircuit. Așa cum mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și să-mi sfâșii mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o cruciuliță de email albastru, trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un sân fără urmă de păr. Ochii albaștri, acoperiți pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
servise după putere. La nouă dimineața, neamțul ne-a trimis carta de vizită prin țeava unui obuzier. - Dreissig Komma fünf, anunță radios locotenentul, care cu o zi înainte executase sonatinele la pian. Curentul și detunătura infernală ne trântiră la pământ. Obuzul căzuse la vreo zece pași în dreapta noastră. Un bulgăre de țărână izbise în piept pe căpitanul rezervist, înspăimântându-l în așa măsură, încât omul începu să plângă în hohote, implorându-ne să intervenim la Statul Major pentru demobilizarea lui. Susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gravidă. Îi lipseau totuși cele două coloane laterale din închipuita catedrală, pe care imaginația o construiește gigantică, dacă ne luăm după grosime neobișnuită a stâlpilor retezați. Îi lipsea fondul negru din ultimul plan. Avea însă, în plus, pântecul proeminent un obuz de mare calibru. Omul cu ciocul de aramă făcu un pas înainte și se înclină în fața ei, ca un „e” cursiv. Îi prinse tivul de jos al cămășii, ridicându-i-l până la para becului cu lumină sângerie, descoperind astfel acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pomadă și prelungite ca doi țepi lungi și drepți. Venea și dânsul să asculte pe trompetul Gheorghe Chihaia, și clătina din cap, abătut, nemulțumit de pierderile suferite de ai noștri, pentru ocuparea unui biet petec de pământ, răscolit de obuze și îngrășat cu sânge. „Veni și ziua în care sentinela cu arma la baionetă, nu se mai prezentă ca să mă ceară corpului de gazdă. Știam și pentru ce: Boierul Costache mi se plânse într-una din zile, că ofițerii batalionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de la acel copil! De fapt, tot ce a urmat a arătat că liniștea țării și odată cu asta liniștea lui vodă au dispărut cu desăvârșire. Uite numai ce spune cronicarul de soarta oștirii moldovene în timpul luptei: “Iară bieții moldoveni... merge înaintea obuzului (unitate de luptă a rușilor n.n) afară din părcane (îngrăditură n.n). Deci văzându-i turcii că sânt afară din părcane, așe le-au dat... năvală, ca o noajă de lupi într-o turmă de oi... ajungând moldovenii în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de luptă a rușilor n.n) afară din părcane (îngrăditură n.n). Deci văzându-i turcii că sânt afară din părcane, așe le-au dat... năvală, ca o noajă de lupi într-o turmă de oi... ajungând moldovenii în fruntea obuzului, iar moscalii n-au vrut să le deșchidă părcanele ca să intre înlăuntru în obuz ce le-au făcut semnu de-au purces alăture cu obuzul”. Despre Dumitrașco-vodă spune că: “Domnit-au... țara numai 9 luni în anul 7218 și au
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-i turcii că sânt afară din părcane, așe le-au dat... năvală, ca o noajă de lupi într-o turmă de oi... ajungând moldovenii în fruntea obuzului, iar moscalii n-au vrut să le deșchidă părcanele ca să intre înlăuntru în obuz ce le-au făcut semnu de-au purces alăture cu obuzul”. Despre Dumitrașco-vodă spune că: “Domnit-au... țara numai 9 luni în anul 7218 și au ieșit din Ieși iulie în 16 dzile, iar moscalii au făcut războiul atunce la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
năvală, ca o noajă de lupi într-o turmă de oi... ajungând moldovenii în fruntea obuzului, iar moscalii n-au vrut să le deșchidă părcanele ca să intre înlăuntru în obuz ce le-au făcut semnu de-au purces alăture cu obuzul”. Despre Dumitrașco-vodă spune că: “Domnit-au... țara numai 9 luni în anul 7218 și au ieșit din Ieși iulie în 16 dzile, iar moscalii au făcut războiul atunce la Stănilești în iulie 11 dzile”. --Mai exact, bătălia de la Stănilești între
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ajuns la un nivel foarte apropiat în timpul acelor luni cenușii, șterse din memorie, când am atins o perioadă de totipotența. Ascultă, asta este povestea mea, dovada mea: M-am născut în 1896, am ajuns infirmieră în primul război și un obuz exploziv mi-a smuls brațul. Probabil că noroiul m-a salvat de o hemoragie mortală. Am stat neîngrijită zile întregi; bagă bine de seamă: nu se cunoaște nici un caz ca cine-va să fi devenit totipotent fără să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
IAR 80. Câteva aerodroame cu avioane false și adevărate incendiate și pământul răscolit de bombe. Trecem pe litoral și admirăm <greu descifrabil> și alte câteva drăguțe localități balneare, apoi ne reîntoarcem pe la Dalnik. Aici, pământul este negru de găuri de obuze. Nu există metru pătrat ce să nu fi fost găurit de proiectile. Pe șosea o coloană motorizată inamică zace răsturnată și incendiată... Aici ca și la Odessa se poate vedea precizia bombardamentelor noastre aeriene și a artileriei grele. Seara toată
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
noapte veche de o sută de ani - „Actualitatea la 3 noiembrie 1868”: în Statele Unite aveau loc alegeri la care președintele în exercițiu, Johnson, nu mai candida. În schimb, în plin an ’68, Reuter anunță din Vaduz, capitala Liechtensteinului, că cinci obuze de mortier elvețian au căzut în amiaza mare pe teritoriul ducatului. Ce spun autoritățile liechtensteiniene? Spun că se miră. De ce se miră? Se miră fiindcă „nici o declarație de război nu a însoțit cele cinci obuze”. E rezonabil, e cartezian, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Vaduz, capitala Liechtensteinului, că cinci obuze de mortier elvețian au căzut în amiaza mare pe teritoriul ducatului. Ce spun autoritățile liechtensteiniene? Spun că se miră. De ce se miră? Se miră fiindcă „nici o declarație de război nu a însoțit cele cinci obuze”. E rezonabil, e cartezian, e european. Cinci obuze care cad fără declarație de război nu pot decât să te mire. Și fiindcă se miră, fiindcă se constată lesne și cu ochiul liber că n-au fost nici victime, nici pagube
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
elvețian au căzut în amiaza mare pe teritoriul ducatului. Ce spun autoritățile liechtensteiniene? Spun că se miră. De ce se miră? Se miră fiindcă „nici o declarație de război nu a însoțit cele cinci obuze”. E rezonabil, e cartezian, e european. Cinci obuze care cad fără declarație de război nu pot decât să te mire. Și fiindcă se miră, fiindcă se constată lesne și cu ochiul liber că n-au fost nici victime, nici pagube, nu se ordonă nici mobilizarea generală a armatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
încalecă și - așa cum scrie la carte - o întinde mâncând pământul. Pe urmă - mașina jandarmeriei se avântă pe urmele lui și evadatul, observând-o, își lasă bicicleta pe șosea, fugind peste câmpurile care stau la dispoziția oricăror evadați. Numai că deodată obuze cu totul și cu totul normale încep să explodeze în jurul său, răscolind pământul, ca-n filmele normale despre războaie normale. Tipul își dă seama - dârdâind - că se află pe un poligon de tir, în plin exercițiu balistic. Se dă alarma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Se dă alarma, se suspendă tirul, pușcăriașul îngrozit e adus în celulă, la 5 ore după evadare. Cunosc nenumărați oameni cinstiți care evadează după toate legile evadării și se trezesc, bătând câmpii, exact în perimetrele unde bat, șuieră și explodează obuze cinstite. Nimeni nu mai găsește liniște în evadare. Toate edenurile sunt poligoane de tir. La capătul funiei făcute din cearșafuri se află spaima de balistică. Și toți revenim în igluurile noastre sub sau fără escortă - căci ce mai contează jandarmii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ne întoarcem și să ne lungim cât mai departe cu burta de pământ; tonul schimbat cu care ne-a spus dar mai ales încetineala cu care a dat drumul „odorului” de moment în balta formată în gaura mare a unui obuz ne-a înfricoșat, facându-ne să înțelegem, atât cât puteam înțelege la cei aproape patru, respectiv șase ani, că era ceva de domeniul panicii ce ne copleșea când suna alarma antiaeriană... Nici până acum nu știu ce a fost acel obiect straniu de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Fiindcă fără el nu mai rămânea nici o speranță. Dar puterile Îl părăseau, picioarele i se Înmuiau și capul i se golea de orice gând. Nu-i trecea prin minte nici un cuvânt. Zgomotul motoarelor se apropia, se Întețea, auzea deja bubuitul obuzelor și lătratul mitralierelor În spatele unei serpentine. Și vedea fulgere În norul de fum sau praf care umplea defileul, Îi intra În ochi și făcea să-l usture gâtul. Era În Întârziere. Nu avea să ajungă la timp. Nu existau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sfânt pentru pisici. Parcă văd și o blană de iepure pusă pe deasupra, întru giugiulirea contactului lenevos. Nu-mi dau seama când și cum a dispărut... Ca să aprind focul, dacă lemnele musteau de umezeală, întrebuințam ciocalăii furnizați de gazdă. Pocneau ca obuzele-n poeziile de război feeric ale lui Apollinaire! Terorizau pisicile, delectau sufletul meu avid de zgomote mici, îmblânzeau izolarea, acompaniau nocturn dragostea conjugală... Și tot de-a lungul sobei, între ea și „masa de lucru“, în fața televizorului, iarna, se lăfăia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
îndreptate spre țintă. Instruiți corespunzător pe aparatură militară puteam să fim utili și - dacă avea să se ajungă acolo - să apărăm orașul și portul împotriva atacurilor dușmane: la alarmele de probă, fiecare își găsea în câteva secunde postul de luptă. Obuzele noastre de 8,8 au ajuns să fie folosite practic numai de două sau trei ori, atunci când câteva bombardiere inamice au fost observate noaptea în spațiul aerian și au fost prinse în snopul de raze al proiectoarelor, ca ținte. Momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întoarsă spre trecut să audă răcnetele comandantului coloanei de tancuri, zgomotul motoarelor Maybach, strigătele refugiaților din căruțe, nechezatul cailor, plânsetele copiilor, dar și ștampila plutonierului și zăngănitul lingurilor de tablă - râcâiam resturi din gamele -, și abia apoi primele explozii ale obuzelor trase de tancurile sovietice. Între o lingură și alta, plutonierul meu a spus: „Astea-s T-34“. Eu, ecoul lui: „Sunt T-34!“. Pe partea cealaltă, mai sus de zona de exploatare, ieșiseră dintr-o bucată de pădure câteva tancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
facă loc pe direcția de tragere, văd țărani silezieni care nu vor să-și abandoneze bagajele, văd copii mici ca niște păpuși pe căruțele care alunecau într-o parte, văd o femeie cum strigă, dar nu-i aud strigătele, văd obuzele explodând, când departe, când aproape - fără un sunet își găsesc ținta -, mă holbez acum, ca să nu fiu nevoit să mai văd, la restul de supă din gamela de tablă, pe de o parte sunt încă flămând, pe de alta spectator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmbibându-mi pantalonii în dreptul coapsei. Durerea din bărbie produsă de cureaua căștii. Un braț legănându-se inert din umărul drept, care cedează de îndată ce eu și încă cineva încercăm să-l ridicăm - iată-l, aici era! - pe caporalul meu. Schije de obuz i-au zdrențuit picioarele. În partea de sus pare să fie zdravăn. Privește uimit, neîncrezător... Pe urmă, nisipul învârtejit îmi acoperă vederea spre bucătăria care aburește neatinsă, până când noi - el purtat pe sus, eu sprijinit - suntem transportați într-o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căpșune sau de cireșe. Din momentul acela, turul pantalonilor mi se lipea de piele când ședeam, mai târziu atrăgea furnicile, ceea ce nu mai stârnea râsul. Cutia despicată de la masca de gaze a rămas în locul unde am fost bandajat. Schija de obuz sovietic, însă, cea care îl menajase și îl lăsase în viață pe acela care, mai târziu, avea să fie tată de fii și fiice, m-aș fi bucurat să le-o arăt mai târziu în toată lungimea ei copiilor, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de nici unele, mai cu seamă medicamente. Așa că n-au făcut decât să-mi schimbe bandajul la coapsa dreaptă și la umărul stâng, în care, acum se confirma ceea ce stătea scris sub semnătură pe hârtia ștampilată, era înfiptă o schijă de obuz de dimensiuni minime. În cazul meu, operația nu părea să fie urgentă, și s-a făcut economie și la o injecție antitetanos. S-au împărțit provizii de drum, care au umplut ranița pe care continuam s-o port. Doar ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]