1,054 matches
-
al vieții sfântului creștin, dar și din cauză că - pentru mentalitatea creștină - evreul deicid a fost modelul evreului hagiocid. Imaginea „jidovilor” batjocorindu-l pe Sfântul Ioan („producând chicote fără rânduială și absurde”, la Grigore Țamblac, sau „striga jidovii cu râsuri și cu ocară pe svântu. [...] Râsuri și hihote făcea”, la Varlaam, sau „râsuri, hohote făcea”, la Picu Pătruț) este preluată din cunoscutele episoade evanghelice În care evreii Îl batjocoresc pe Isus : „Iar căpeteniile poporului Își făceau râs de Isus. Râdeau de el și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vedeți că se tot Înmulțesc. Cu evreii de la noi, nu este cu putință să avem o clasă de mijloc. Asemenea unei astfel de clase, ei știu să câștige bani și să facă negoț, Însă felul În care o fac și ocara ce li se trage de aici Îi vor Împiedica să devină o a treia stare. Țineți seama, apoi, că ei nu se amestecă În neamul nostru și că stau tot timpul la o parte. Pe lângă toate acestea, nu dau voie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cere tuturor aceeași resemnare? Mai ales că experiența de după 1941 dovedește că acei ce s au răzbunat au avut cel puțin mulțumirea unei pedepse îndreptățite aplicate acelor ce le meritau, în timp ce toți acei „moderați” n-au rămas decât cu ponosul ocărilor vărsate asupra noastră de vechii și de noii dușmani. Cercetările disperate făcute după Ianuarie 1941 în gestiunea foștilor demnitari legionari (miniștri, secretari-generali, prefecți, primari, etc.), în dorința de a găsi cea mai mică justificare a acuzațiilor de „jaf” și de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Motivația lui Platon este că în acest fel se consolidează căsniciile, și asta o spune Platon, un absent al căsniciei și, ca mai toți bărbații vremii, un incurabil misogin (atrag atenția că astăzi, a fi misogin, e lucru, măcar, de ocară; în vremurile acelea, problema aceasta nu era o „problemă” și nici lucrul acesta nu era în vreun fel problematic). Chestiunea nu trebuie ocolită doar pentru că nu exista, și aici e paradoxul: Socrate și Platon pun pe tapet faptul acesta, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
avut de întâmpinat încă de la început multe piedici, greutăți și obstacole, atât din partea iudeilor, cât și din partea împăraților romani. Aceste prigoane au pus Biserica în grea cumpănă, însă ele nu au reușit să o îngenuncheze. Creștinii au avut de îndurat ocări, bătăi, închisoare, moarte, pentru simplul fapt că se numesc creștini, adică unși ai lui Dumnezeu sau ai lui Hristos. Erau urâți numai de către cei care Îl urau pe Hristos. Dintru început stă ca mărturie exemplul Sfântului Apostol Petru, bătut și
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
muta nădejdile cele de la oameni și a aștepta pe cele de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin El», înviere de care tiranul nu se va bucura, căci el nu va învia «spre viață» (II Mac. 7, 14), ci spre ocară și rușine veșnică”<footnote Origen, Exortație la martiriu, cap. XXV, traducere: Pr. Prof. C. Galeriu, studiu introductiv și note de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 8, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1982, p. 371. footnote>. Interesantă este și
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
se știe, scăderile inerente, față de care presa n-a rămas indiferentă. Corupția, arivismul, îmbogățirea rapidă, dezmoștenirea mulțimii etc. erau frecvente și atunci, dar ziarele s-au ridicat împotriva celor lipsiți de onestitate și dăruirea Patriotismul nu era un cuvânt de ocară. Dezvăluind asemenea tare sociale, presa s-a ocupat și de multe alte probleme, unele fiind reținute de subsemnatul pentru a proba interesul pentru știință, folclor, clarviziunea ziariștilor. Astfel, cititorii se vor întâlni cu rânduri referitoare la tezaurul românesc depus spre
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lungă pustnicie. E nepăsător față de soarta scrierilor sale. Nu este înțeles de contemporani, nu va fi înțeles, probabil, nici de generația de mîine. Au grijă de acest lucru prigonitorii. Aceștia se pregătesc și, după moarte, să-i plătească "tributul de ocări și defăimări". E suficient să aibă un accident mărunt (să fie lovit de un cîine) pentru a se răspîndi vestea morții lui. Jean-Jacques nu se consolează, ca Sfîntul Augustin, cu ideea că toate vin de la Dumnezeu și în toate este
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
și rachiu, și să sape acolo mătrăgună, iar în locul ei să puie acele lucruri; întrunindu se acasă, fata trebuie să ducă tot drumul mătrăguna pe cap și să se ferească, atît la dus, cît și la întors, de sfadă ori ocară. întrebată de cineva ce duce, să nu spuie adevărul, căci atunci mijlocul acela n-ar mai ajuta nimic. Ca să fie jucate mult, fetele fac aceste vrăji: poartă cu ele o crenguță de la pomul de pe care s-a prins vreun roi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
În timp ce Attila și-a ales loc de casă În Secuime. Altă tradiție, care pare mai autentică, se referă la imaginea maghiarilor În mentalitatea populară din Muntenia. Ürmösy relatează despre copiii satului Cioplea, care strigă după trecătorii maghiari, În semn de ocară, „Iancu XE "Iancu" -Vancu”, citează zicătoarea „e drac unguru’” sau o expresie cu care mamele Își sperie copiii: „taci, n-ai minte, vine Iancu!”. Interesându-se de originea acestor formule, Ürmösy crede că ele evocă amintirea expedițiilor maghiare antiotomane din
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
virtuți: „răbdare, umilință, dreptate, puritate, sinceritate, stăpânire de sine, severitate, abstinență, sărăcie și supunere”. Rezultă un veritabil mod de viață. În conformitate cu el, călugărul jaina va îndura cele 22 de neplăceri, printre care „foamea, setea, frigul, căldura, ciupiturile insectelor, seducția feminină, ocările, dezamăgirea de a nu primi nimic atunci când cere de pomană etc.”. Stilul de viață al jainiștilor privilegiază în mod special asceza. Există mai multe tipuri sociale de asceză: a) asceza externă, ce presupune „posturi cu o durată și o intensitate
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ne-ntinat; De ce plecai la țară! Sunt singur vinovat! 545 Lăsai în voia soartei o inimă plăpândă, Știind că Don-Juan-ii stau pururea la pândă. Mă tem că ticălosul, în graba lui murdară, N-a stat la îndoială s-o facă de ocară. Povestirea lui Agnès începe (v. 484) cu o Intrare-prefață tip, destinată să sublinieze caracterul de surpriză al povestirii care urmează: "Mărturisirea asta, pe cât îmi pare mie,/E cel puțin o probă de nevinovăție". Această Intrare-prefață este precedată chiar de un
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
câmpiile mute, Gândul poporului meu Se-aude, se-aude, se-aude.” ( A. Blandiana- Doina) Invectiva reprezintă exprimarea violentă, apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc. Exemplu: " Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate -odată că sunteți- niște mișei! „ ( M. Eminescu- Scrisoarea III ) Invocația retorică este figura de stil prin care autorul se adresează unui personaj absent sau imaginar
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
de ani, măritată fiind. Cu toate acestea, în fiecare zi și în fiecare ceas, vreme de treizeci de ani, m‑am rugat Celui Preaînalt, zi și noapte. În sfârșit, după treizeci de ani, Dumnezeu a răspuns roabei sale, văzându‑i ocara. S‑a milostivit de nenorocirea mea și mi‑a dat un fiu. Tare m‑am bucurat de acest fiu și eu, și bărbatul meu, și toți cei din preajma noastră și i‑am dat slavă celui Preaputernic, din tot sufletul. L
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nelegiuirea, avariția, cupiditatea, pofta vor ajunge atât de mari, încât cei buni, dacă din întâmplare vor mai exista, vor ajunge pradă nebunilor și vor fi pretutindeni chinuiți de cei nelegiuiți. Numai cei răi vor propăși; oamenii de ispravă vor suferi ocări și vor fi pradă sărăciei” (7, 15). Lumea va cunoaște o escaladare a răului. Dreptatea se va micșora până la dispariție; patru vicii vor stăpâni întreaga lume: inpietas, auaritia, cupiditas și libido; cei bogați vor cădea în mâinile netrebnicilor; nu va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ochii fariseilor, un fals profet care pune la încercare credința poporului Israel. . „Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri și de amarnica ta robie în care ai fost, tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului și vei zice: «Cum s‑a sfârșit cu asupritorul și cum a încetat chinul nostru! Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători! Iată pe cel care lovea popoarele fără încetare cu mânia lui și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
p. 80. footnote>. Părinții filocalici ne îndeamnă, cu o bogăție uriașă de amănunte și argumente, să respingem ispita încă din faza de momeală (atac). Această momeală e venirea în minte a binelui sau a răului, ea neavând nici răsplată, nici ocară, pentru că noi nu am luat nici o atitudine față de ea și nici nu am produs-o noi. Dacă respingem momeala chiar din clipa în care apare, am biruit. După aceasta, urmează însoțirea, adică convorbirea cu gândul, fie spre încuviințare, fie spre
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
cea fără voie, le uneltește diavolul: pe cea dintâi ațâțând sufletul prin plăcerile trupului, iar pe cea de a doua o dorește diavolul, voind să strice firea prin durere, silind sufletul doborât de dureri să pună în mișcare gândurile de ocară împotriva Făcătorului. Dar, noi trebuie să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să nu ne despărțim de dragostea lui Dumnezeu, și pe cea fără voie să o răbdăm bărbătește, ca să arătăm că punem mai presus de fire
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
pentru Dumnezeu. Dacă nu ating ei nici această țintă, ne fericesc că viețuim în toate după Dumnezeu. Sfântul Ioan ne dă și remediile la acestea. Celei dintâi îi opune sârguința și gândul la moarte, celei de-a doua, supunerea și ocara, iar celei de-a treia, îi opune defăimarea neîncetată de sine1<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv. 26, cap. 6, în Filocalia, vol.IX, Edit. Institutului biblic,București, 1980, p. 318,319. footnote>. De multe ori, diavolul, ne spune Petru
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Dumnezeu se va slăvi prin noi: „... rabdă ispitele cu curaj și credință, și Dumnezeu se va slăvi prin tine<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel cui aparținem și pe cine iubim când suferim atâtea pentru El. Așa cum am arătat mai sus, consimțirea cu ispita duce la păcat, iar păcatul repetat este de fapt patima. Păcatul este o tristă realitate
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
o apariție ectopică, respinsă de „lumea bună” a Palestinei primului secol. Casa orbului din naștere este chiar drumul, iar din fâșia prăfuită el ia doar o margine. Pâinea cea de toate zilele a orbului - inutil pentru templu ori societate - era ocara. Chiar „apostolii îl certau să tacă” (Luca 18, 39). Stăruitor, acest personaj a devenit unul din miile de anonimi miluiți de Mântuitorul. Domnul îi vorbește și îl vindecă. Orbul știe parcă mai bine decât apostolii care este puterea dumnezeiască a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
răscumpărat de cel îmbrăcat, ca Dumnezeu, în hainele smereniei. Spovedania vine apoi de la sine, în fața tuturor. Cinstea lui Zaheu este de a fi gazdă Domnului, care i-a mișcat inima spre dragoste și pocăință. În Hristos, Zaheu primește hrană fără ocară, haine de nuntă neprihănite și bucuria netrecătoare a împărtășirii. Zaheu se învrednicește de chemarea apostolilor, frângând pâinea cu Domnul. După această euharistie, în inima lui domnește pacea. Promisiunea făcută celor nedreptățiți îl va feri de judecată. „Cel ce ascultă cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
SIMENSCHY, Tradiția învățăturii în patria lui Găndhi, București, "Cartea Românească", Cunoștințe Folositoare, Serie A, N. 70, p. 7). E o datorie pentru discipolul virtuos a nu se asocia cu acei care-i bîrfesc învățătorul: "Acolo unde are loc bîrfeala sau ocara învățătorului (guru), trebuie să-ți astupi urechile, sau să te duci de acolo aiurea" (339, 6). Ceea ce nu implică nicidecum atitudinea de "iurare in verba magistri", căci același indian prescrie că "puterea dușmanului trebuie recunoscută, cusururile maestrului trebuie criticate" (328
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
luptăcu păcatul. Înseamnă răbdare și încredere în făgăduințele lui Dum-nezeu. În credință, deci, au stat neclintiți aleșii „cu ochii ațintițiasupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței (s.n.), Care pentrubucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ținut seama de ocara ei șia șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu”<footnote Ibidem, 12, 2. footnote>. Credința este urmareaîn toate lui Iisus Hristos! Nimic din ceea ce este plăcut lui Dum-nezeu nu se poate face fără credință. Credința este singura modalitate care asigura legătura
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
strecurase moartea. Privirea la Hristos pe Cruce vădește mușcătura de șarpe a morții. „Șarpele de aramă” (Numeri 21, 8-9; Ioan 3, 14)tămăduiește mușcătura de șarpe a celor ce privesc la El: „A biruitputerile întunericului și le-a făcut de ocară în văzul tuturor biruindasupra lor prin cruce” (Coloseni 2, 15).Tocmai de aceea, în Joia Mare a Săptămânii Patimilor, Crucea Răstignirii se scoate seara în mijlocul bisericii după citirea celor 12Evanghelii ale Patimilor sfințitoare ale Domnului. La ieșirea cu Cinstitele Daruri
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]