20,273 matches
-
viață, s-au legitimat licențe de comportament sau de expresie. S-a întâmplat așa, poate, și fiindcă noi am prins postmodernismul într-un moment istoric de construcție post-totalitară, și nu într-unul de trans-istoricitate dezabuzată, cum l-a prins civilizația occidentală.” (p. 120) Că la noi deconstructivismul a rămas într-un plan secund tocmai în lipsa postindustrializării și, implicit, a unui construct social consumist solid, definit prin bunăstare materială și instituții de deservire impecabil organizate, este adevărat, numai că o estetică postmodernă
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
o listă cu teoreticieni postmoderni cu dezvoltări în teoria literară, filozofie politică, istorie, psihanaliză, arhitectură ș.a., dar nu și în economie și social-juridic. Ideea formulată de Terry Eagleton cu existența a două postmodernisme, cel estic, livresc, de laborator, și cel occidental, structural, organic, este credibilă și se întrezărește o teorie dihotomică poate în genul celei a lui Virgil Nemoianu despre high-romantismul și romantismul Biedermeier. Care teorie va sprijini exact demonstrația lui Mircea Cărtărescu. Chiar dacă selecția cărților comentate în acest volum merge
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
români și le publică în condiții excelente, însă n-au mijloacele de difuzare în străinătate. Din cauza considerentelor bănești, editurile din România nu au posibilitatea să încheie contracte cu edituri de anvergură din Occident astfel încât publicațiile lor să ajungă pe piața occidentală. IM: Credeți că este vorba doar de o chestiune de profitabilitate? Sau este posibil ca această deficiență de comunicare să se datoreze și unei anumite pierderi prin traducere, unei anumite inaccesibilități culturale? DD: Asta desigur are un rol de jucat
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
un epilog. Structura „romanescă” este astfel evidențiată de la bun început. Explicativă și, atât cât o îngăduie un tratat științific, personalizată, Introducerea, purtând titlul Why a History of Romanian Communism — „De ce o istorie a comunismului românesc?” — oferă motivația scrierii, pentru publicul occidental, a unei istorii plină de „zgomotul și furia” unor personaje a căror energie satanică a modificat destinul unei țări: „Am scris la această carte mai bine de-un sfert de veac — cu alte cuvinte, jumătate din viața mea. Pe când eram
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
continua tratamentul pe seama unor inși care n-au nici o posibilitate să fugă pentru că sunt fie morți, fie se află într-o clinică“. După această expunere care, oricât de convingător suna, nu părea, totuși, să se ridice la înălțimea tradiționalei logici occidentale, Magdalena a făcut o scurtă pauză. Eu eram cam obosit și mi-am spus că, probabil, sunetul glasului ei, hipnoticul suiș și coborâș al melodiosului ei glas mă predispunea la somn. „Vedeți“ a reînceput însă ea, „vedeți ce dificile sunt
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
cu ISBN, nu în edituri fantomă) de poezie, eseu și proză. Nici măcar umor involuntar n-au autorii cu pricina. Unii au însă premii! Dumnezeule mare! * În același număr, dl Ion Crețu semnalează un lucru absolut uluitor: reputatul autor al Canonului occidental (una din marile cărți de critică ale secolului apărută într-o versiune românească oribilă) și anume octogenarul de astăzi Harold Bloom a fost acuzat de o fostă studentă, acum feministă convinsă și autoare de cărți cu titluri lungi și agresive
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
este acela că deși este plină de informații, ea nu ajunge la nici o concluzie evidentă, nu pare a fi în măsură să reliefeze opțiuni ale autorilor și să sugereze eventuale soluții. Prin indici statistici și comparații cu situația din țările occidentale sau din alte state foste comuniste autorii pun în evidență situația excentrică a vieții politice românești, fără a schița însă vreo cale de ieșire din criză. Foarte buni colectori și administratori de informații, cei doi tineri absolvenți de studii politice
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
oferă sugestii pentru o radiografie precisă a vieții politice românești. Interpretarea acestor date trebuie făcută însă cu mare prudență. Este evident că, în România, numărul femeilor ajunse în Parlament sau în funcții ministeriale este mai mic decît în unele țări occidentale. Pe de altă parte, însă, știm bine unde a dus „democrația originală” promovată de Nicolae Ceaușescu în care structurile de putere erau completate pe criterii pur statistice (x femei, y muncitori, z unguri), cel mai adesea în detrimentul adevăratei competențe. Competența
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
ei căzînd numai și numai asupra unor lideri “aruncați la lada de gunoi a istoriei”, cum s-ar fi rostit Troțki. O atare perspectivă se corelează cu goșismul odinioară redutabil, la ora de față încă îndeajuns de rezistent, al intelighenției occidentale, care manevrează un marxism “de cabinet”, așa cum într-un laborator s-ar efectua riscante experiențe cu potențiale arme bacteriologice. În vreme ce împotriva extremei drepte se îndreaptă toate fulgerele, neintroducîndu-se nici o prescripție împotriva celor ce-au săvîrșit orori sub flamura ei, extrema
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
de zona alterării propriului său eu, operație extrem de dificilă care - să recunoaștem - nu poate izbuti în toate cazurile. Doar trecerea unui răstimp istoric ar putea să ne ajute, prin primenirile sale inexorabile, pe drumul redobîndirii plenare a libertății, conform standardelor occidentale la care aspirăm, însă pe care nu reușim a ni le însuși deocamdată decît ca pe niște forme fără fond. Într-un fel, ne reîntoarcem în secolul al XIX-lea. Dar pe atunci evoluam pe o linie a normalității, a
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
pour vaincus, prima punere la zid a stalinismului în Occident. I-au urmat cele ale lui Victor Serge și Boris Souvarine, (toate reunite într-o trilogie, Vers l’autre flamme. Demersul lor nu a avut însă ecou în rîndurile intelectualității occidentale (și indirect în opinia publică), intens manipulată la acea vreme de propaganda sovietică, așa cum reiese din excelenta carte a lui Stephen Koch, Sfîrșitul inocenței. Mircea Iorgulescu dovedește că implicarea lui Panait Istrati în mișcarea socialistă a depășit nivelul a ceea ce
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
depănăm amintiri. Nu știu dacă asta se cheamă “Masă rotundă”. M-a ajuns oboseala. Nu-mi pot lua ochii de la Magdalena Mărculescu. În mintea mea numele ei se leagă de Austrian Air-line. O privesc și mă simt într-o metropolă occidentală. Captează atenția fără să fie stridentă. Are eleganță și sex-appeall. Conversația cu ea nu lîncezește niciodată. Cred că efectul mirobolant pe care l-a avut Timișoara asupra mea i se datorează în mare parte. Așa. Și acum, iată, nu mai
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
sculptorul Brâncuși („Brâncuși / trecea pe drum / supărat / că lovise / o piatră. / Și Piatra, / ridicându-se, / L-a Însoțit / toată viața”. - Piatra). Aș Încadra, fără rezerve, Într-o altă temă - cea a umbrei , atât de prolifică În epoca medievală a Europei Occidentale, poemul O umbră, a cărui strofă finală, cu trimitere blagiană, este unicat În literatura noastră. Iat-o : „Pe miriști, / picioarele / s-au scurtat / și trupul Îl duc/ bătrânele boante.// Pe miriști, / pe miriști/ către-o umbră/ neîntâlnită nicicând// Soarele-n
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
un lup deosebit de rău, a cărui cruzime și abilitate nu-și puteau afla explicația decât prin invocarea unui amestec al puterilor demonice“ (cf. Mihai Coman). Și: “Cel de-al doilea tip de strigoi este strigoiul mort, omologul vampirului din cultura occidentală, care, mort fiind, Își poate părăsi mormântul, În general cu scopul de a suge sângele rudelor mai apropiate sau al altor persoane. Există numeroase cazuri În care pricoliciul este Încadrat aici, superstiția afirmând că acest strigoi mort se poate transforma
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
a răspuns ca unui vechi prieten: „Va trebui s-o amânăm, căci tocmai a venit o mașină să mă ia să mă ducă să mă Împac cu ai de la Vâlcea”. În Împrejurări oarecum similare cred că nici o secretară din Europa occidentală nu ar fi putut recolta un asemenea răspuns de neuitat. Din partea lui Valeriu Anania aceeași spontaneitate acționa și Întru ajutorarea semenilor săi. Un exemplu reconfortant nu numai pentru atunci: În Memoriile sale Bartolomeu Anania povestește că, prin 1978, se găsea
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
dimineața devreme, e Mai, e pragul lui Cireșar, macii au înviat în poala Ta după ploaia de azi-noapte, și gardienii de la colțul străzii par mai tineri ca îngerul Ioan, au obrazele spălate cu apă de ploaie, stau de vorbă civilizat, occidental cu țiganca Mercedeza, o lasă să le ghicească în palmă sfârșitul lumii, o imploră spășiți să le fluture cele 666 fuste de mătase peste epoleții lor de ață chinezească. Doamne, e primăvară în toi, măceșul răsărit aiurea din crăpăturile de
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
Tiberiu Stamate Maria Marian a debutat odată cu deja canonizata generație '80, din care, totuși, nu face parte. Contemporană cu scriitorii care acum mai bine de douăzeci de ani încercau resincronizarea completă cu literatura occidentală, autoarea Arlechinului se înscrie în cu totul alt tipar scriitoricesc decât aceștia. În cel de-al doisprezecelea ei volum publicat nu vom găsi nici urmă de experiment literar, inovația nefiind, de altfel, punctul forte al Mariei Marian. Miza povestirilor din
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
extrag o melodie folosită de Monteverdi în «Sonata sopra Santa Maria ora pro nobis». Deci Monteverdi scrie o lucrare dedicată Sfintei Fecioare Maria. Și de aia piesa mea se cheamă Axion, folosit însă în sens bizantin, și nu în sens occidental. Combinația este extraordinar de tentantă, pentru că nu am nimic altceva decât un cor de femei care n-are bas, din când în când basul e făcut de saxofonul bas, tenor, bariton, iar alteori basul e corul de femei, iar saxofoanele
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
închis, fiind un repertoriu istoric, un patrimoniu muzical moștenit, căruia nu i se pot adăuga sau sustrage părți componente. Creațiile compozitorilor contemporani se manifestă în domeniul pieselor de sine stătătoare, ce nu interferează cu repertoriul istoric al noubei. Unii muzicologi occidentali văd în suita arabo andaluză nouba un punct de plecare către suita occidentală de tip baroc, adusă la perfecțiune în timpul lui Johann Sebastian Bach. Cert este că termenul de suită asociat muzicii clasice europene apare pentru prima oară în Franța
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
pot adăuga sau sustrage părți componente. Creațiile compozitorilor contemporani se manifestă în domeniul pieselor de sine stătătoare, ce nu interferează cu repertoriul istoric al noubei. Unii muzicologi occidentali văd în suita arabo andaluză nouba un punct de plecare către suita occidentală de tip baroc, adusă la perfecțiune în timpul lui Johann Sebastian Bach. Cert este că termenul de suită asociat muzicii clasice europene apare pentru prima oară în Franța anului 1557 <footnote cf. Ivanka Stoïanova, citată de Christian Poché, p. 76. footnote
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
orientale o acordau textului poetic în detrimentul muzicii se datora și faptului că poemele erau scrise, în vreme ce muzica nu beneficia de o notație proprie adecvată. Această optică avea să se schimbe în cursul sec. XX, după introducerea notației muzicale de tip occidental. Muzicologii orientali aveau acum la dispoziție toate metodele și principiile analizei muzicale dezvoltate în spațiul muzical european, pe care au început să le aplice repertoriului araboandaluz deja transcris. Analiza pornită de la partea muzicală a unei suite nouba include apartenența la
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
analiza caracteristicilor sintactice și morfologice ale improvizațiilor practicate în cadrul muzicii arabo-andaluze în secolele precedente. Suntem deci nevoiți să ne limităm la practica improvizatorică a sec. XX, pentru care există suficient material documentar, atât la nivel de transcripții în notație muzicală occidentală, cât și la nivel de înregistrări audio. Se știe că, încă de la început, în cadrul suitelor de tip nouba, improvizațiile instrumentale se găseau în mod normal în preludiile de la începutul suitei, precum și în mișcările instrumentale ce erau intercalate între mișcările vocale
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
muzicală a gustului pentru înfrumusețare prin ornamentare existent în arhitectura islamică, în caligrafie și în artele grafice. Este evident faptul că multitudinea de ornamente existente în improvizațiile prezente în muzica arabo-andaluză nu poate fi redată și transcrisă cu ajutorul notației muzicale occidentale. Ca o consecință firească, chiar și în ziua de astăzi, transmiterea muzicii de la o generație la alta păstrează o componentă orală extrem de importantă. Cea mai curentă formă de improvizație instrumentală este denumită istihbar, și poate fi în egală măsură plasată
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
sau mai puțin îndepărtate. Sunt introduse elemente de tehnică instrumentală avansată, artificii și ornamente de o spectaculozitate sporită, ruperi de ritm ce dinamizează derularea discursului muzical. Pot apărea influențe din alte culturi muzicale - jazz, muzică indiană, muzică clasică de tip occidental. Improvizația liberă este o formă relativ nouă în cadrul muzicii arabo-andaluze, ce se realizează fără vreo schemă prestabilită, bazată pe o dezvoltare melodică instantanee. Creație specifică lumii muzicale contemporane, improvizația liberă este adoptată de către un număr relativ redus de muzicieni, percepția
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
credincioși să participe la efectul Îndumnezeitor al Întrupării, al Jertfei și al Învierii Domnului. Norman Russell, Într-una din lucrările sale<footnote The Doctrine of Deification ..., p. 300. footnote>, menționează un lucru de-a dreptul insolit poate pentru destui teologi occidentali: „Împărtășirea noastră de dumnezeirea lui Hristos prin Euharistie ne face superiori Îngerilor”. În privința schimbării produse În pâine și vin prin efectul binecuvântării și a faptului că trupul lui Hristos, Împărtășit de unii credincioși, poate fi Împărțit (distribuit) fiecăruia din aceștia
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]