606 matches
-
bucura că Împăratul se însănătoșise, iar grupul conspiratorilor era cuprins de o amară deznădejde, Callistus se apropie de patul convalescentului și îl întrebă dacă avea puterea să-l asculte. Acesta fu surprins, dar încuviință; iar Callistus îi povesti repede, fără ocolișuri, că Junius Silanus, „fostul tău socru, cu neputință de consolat“, împreună cu nepotul lui Calpurnius Piso, „care poartă numele odios al ucigașului tatălui tău și a moștenit locul acestuia în Senat, precum și bogățiile sale“, ceruseră zilnic informații despre boala lui, „fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a lui Catherine. Calcula ea oare câți amanți avusese Catherine de la accident încoace, excitată de postura ciudată a soțului ei în acest pat sau - mai banal - de prețul costumului și al bijuteriilor scumpe? La rândul ei, Catherine se uită fără ocolișuri la corpul tinerei. Aprecierea ei a contururilor coapselor și feselor, pieptului și subsuorii, și relația lor cu barele cromate ale harnașamentului meu de la picior, o sculptură abstractă menită să etaleze silueta slabă a fetei, era deschisă și interesată. Mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
i se ceruse, într-o manieră mai mult sau mai puțin ultimativă. În zilele care urmară, el întoarse lucrurile pe toate fețele, ca să găsească o cale de a ieși din noua încurcătură. Situația aceasta îl făcu să își pună fără ocolișuri întrebarea care i se conturase în minte mai demult, pe când trăia Elvira: dacă nu cumva răposata avusese totuși dreptate să-l suspecteze că ar fi fost înclinat să-si calce pe conștiință și să se dezică de lucrurile în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în acea dimineață și pe care avea de gând să-i trântească pe capete, dacă se dovedea că își pierduseră vacanța fără să învețe, fiindcă, așa cum declară el deloc protocolar: Boii n-au ce să caute la școală! Vorbele fără ocolișuri ale profesorului produseră o tăcere încurcată în biroul secretarelor și produse ilaritate dincolo, printre studenții care așteptau cu diverse treburi la ghișeu. Dumneata de ce râzi, domnule student? Ce este de râs aici? îl apostrofă profesorul, dând ochi cu el, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
deranjezi deloc, dragă..., o asigură femeia. Ne pare bine că ai venit pe la noi! Tu nu spui, tată, nimic? Știi bine că eu și Felicia suntem prieteni și am hotărât să ne căsătorim, îi vorbi Victor tatălui său direct, fără ocolișuri. Dacă așa ați hotărât voi, eu ce pot să mai zic? răspunse omul fără să se grăbească. Eu m-am însurat mai târziu, dar văd că lucrurile s-au mai schimbat... Ei, să fiți sănătoși amândoi! Fericită să-și audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a pădurii. Am fost norocoasă, îngerul meu păzitor a reușit să mă ocrotească dar ceilalți... ceilalți mă strigau să-i ajut, mă strigau să fac ceva, să nu-i las a cădea în ochiul muntelui ce-i privea direct, fără ocolișuri. Atunci am vrut să mă mișc, să fug, să-i prind în brațe și să-i trag după mine. Îmi doream din tot sufletul s-o zbughesc spre ei, dar parcă mă ținea o mână strâns lipită de pământ. Muntele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Împărtășit cu ei durerea. Dar mama Mariei nu venise ca să stea să-și plîngă de milă alături de el. - Îmi vine greu să ți-o spun după tot ce-ai trăit, băiete, dar trebuie să părăsești Lands’en, declară ea fără ocolișuri. Iar eu... - SÎnt În stare să-mi port de grijă, dacă la asta te gîndești. - Iar eu vreau s-o iei cu tine pe Marie, continuă ea, fără să dea atenție Întreruperii. Privirea albastră se Întunecă. - N-am nici o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dacă știința pare capabilă să imprime naturii fie și cea mai neînsemnată modificare materială, este în măsura în care această acțiune efectivă nu se limitează nicidecum la simpla relație teoretică dintre un subiect cunoscător și un obiect cunoscut: ea împrumută întotdeauna în realitate ocolișul neobservat al Corproprierii. Doar cel care are mâini și ochi în sensul unei puteri în mod radical imanente de apucare și vedere, doar o ființă constituită în mod originar în ea însăși drept Corp subiectiv și viu iar savantul nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
asta mai există și o altă explicație care a dovedit că și cele mai mari idealuri dispar de tot din mintea oricui cînd e vorba de a și salva propria piele. — E mare lucru că o spuneți cinstit și fără ocolișuri, zice Sena cu admirație, simțind că la următoarea tentativă motorul o să pornească. Puțină cîrpeală pe ici pe colo, nițică muncă de tinichigerie, feruginol, chit, grunduri, o spoială la urmă, și nimeni n-ar zice că nu-i nouă nouță, asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ta de maestru, mișcarea de felină, să nu-mi spui că așteptai pe altcineva chiar acuma, sînt un ghinionist și jumătate, începe Părințelul să se gîndească, spune mai repede ce vrei și se aranjează, se trezește să-i propună fără ocolișuri. Astea-s palavre de popă, prostii de-ale bisericii, o să-ți spun ce vreau, franc în față, zice Roja, am venit la pețit Părințele, ce credeai? Despre ce vorbea? Era o amenințare? O fi vreun derbedeu, un vagabond care voia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Dușmănie de care mă loveam și eu. Cum mă zăreau, pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul ceștilor de cafea. Nu știau nimic despre mine, dar era de ajuns că veneam de dincolo de baltă ca să-și arate fără ocolișuri neplăcerea de a mă vedea. Mă simțeam printre ei însemnat, ca Marta, cu fierul roșu. Dacă mă prindea cumva seara acolo, mi se făcea frică. Odată m-am dus destul de târziu. Se simțea în aer pâcla serii. Nu mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru că se tot Întrerup unul pe celălalt și răspund la Întrebări cu alte Întrebări. Cel mai derutant dintre toate este faptul că nu există nici junglă, nici fiară, cu excepția unei singure fraze: „Ceva Îl aștepta la pândă, printre coturile și ocolișurile lunilor și anilor, ca o fiară ghemuită În junglă“. Dar ce este acest ceva, Minnie nu reușește să Înțeleagă. Aproape geme cu voce tare, În efortul steril de a pricepe. Rândurile tipărite se tulbură și joacă În lumina lumânării. Cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar nepregătit și nedoritor să pună În scris detaliile intime ale unor astfel de experiențe. În creațiile sale, Încerca să păstreze, prin subtilitatea sugestiei și elocvența elipselor, linia de mijloc Între descrierea explicită, șocantă dar matură, a romanului francez, și ocolișurile infantile și minciunile variantei anglo-americane. Pentru proiectul său, era Însă nevoie ca autorul să știe exact ce omite. De aceea, chiar dacă, În societate, era politicos de acord cu dezaprobarea convențională manifestată față de romanele franțuzești „murdare“ și „subumane“, continua să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ea, gustul degetelor: de nucșoară, de femeie flămândă, de piele de drac. — Ei, n-a fost gustos? Cel puțin o dată pe săptămână ai aici o delicatesă ca asta, fiindcă fraierii ăștia își închipuie că își mestecă propriile... O privi fără ocolișuri, așa cum nu făcuse vreodată cu vreo femeie. Nu știa câți ani să îi dea. Era tânără și voinică, înaltă cât el și, în afara unei cute între ochi, pe care o făcea la mânie - fiindcă tocmai ce o văzuse înfierbântându-se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
făcut armata, cât câștigă, îi spuse și despre el că e om cu avere, îi vorbi despre fiica sa, pe care o crescuse cu grijă, despre neamurile lui, oameni cu influență, unu și unu, meșteri toți ca și el. După ocolișuri, ajunseră și unde trebuia. Roșioară nu voia să se dea tot la început. Îi spuse să mai treacă pe la ei, să se mai vadă cu fata și, dacă Linei i-o plăcea, el i-o dă cu dragă inimă, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să mă pună în legătură cu publicistul teatrului. Colaborarea mea la această producție părea a fi materialul perfect pentru un articol în secțiunea de teatru a ziarului Guardian. Deja îmi cam dădusem seama cam încotro bătea interlocutoarea mea. Încercând să scurtez eventualele ocolișuri, deși erau executate cu măiestrie, i-am spus: — Ar putea să consulte un articol despre mine apărut în ziarul Herald, cam acum șase luni. —O, ți-au luat interviu cei de la Herald? spuse Margery punându-și ochelarii și notând informația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îndemână tot aurul și toate cărțile, dar mai aveți și principi, în fața cărora vă plecați capul... Zise apoi, ceva mai precaut: — Pot să-ți vorbesc așa cum vorbește un unchi bătrân cu nepotul lui, un șeic bătrân cu ucenicul lui, fără ocolișuri în ce privește învățăturile vieții? Îmi făgăduiești să nu te simți ofuscat? Zâmbetul meu larg îl încurajă să continue. — Când trăiești într-un oraș, te învoiești să lași deoparte orice demnitate, să renunți la amorul propriu, în schimbul protecției unui sultan care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înalt și greu din mătase albă, împodobit cu un rubin mare și cu o pană de păun. Dar curând și l-a scos, cu un gest de eliberare, dând la iveală un cap cărunt și care începea să chelească. Fără ocolișuri, începu prin a-mi potoli evidenta curiozitate: — După călătoria noastră comună la Constantinopol, am trecut ades pragul Sublimei Porți, ca sol al lui Aruj Barbă Roșie, Dumnezeu să aibă milă de el! apoi al fratelui său, Khaireddin. Am învățat limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din umeri. S-a răsucit spre mine, încercând să zâmbească: — Ce spuneați? m-a întrebat studiindu-mă pentru prima dată cu atenție, concentrată. Am pierdut firul discuției. Cu felul dumneavoastră de a vorbi, așa încifrat... Tot așa și scrieți, cu ocolișuri, cu - a surâs - dopuri și metafore? Zâmbea întrebătoare, concentrată. Știam că se preface, încercând să-și amintească. Nu avea ce-și aminti. Nu era nimic care să fi fost între noi, pentru ca ea să-i poată spune acum vălătucului aceluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și străine. Pe măsură ce treceau zilele, într-un mod la început aproape imperceptibil, începu să se observe că vorba alb, ca ceva care ar fi devenit obscen sau care suna prost, înceta să mai fie folosită, că oamenii se serveau de ocolișuri sau perifraze ca s-o înlocuiască. Despre o foaie de hârtie albă, de exemplu, se spunea că era lipsită de culoare, un prosop care toată viața fusese alb deveni de culoarea laptelui, zăpada încetă să mai fie comparată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
demni, pleacă în fiecare dimineață din casele lor, străbat orașul de la un capăt la altul, în căutare de indicii și, când li se pare că peștele e gata să muște, încearcă o tactică nouă, care constă în a renunța la ocolișuri și a-l întreba pe neașteptate pe cel care ascultă, Să vorbim deschis, ca niște prieteni, eu am votat în alb, și dumneavoastră. La început, cei interpelați se limitau să dea răspunsurile deja cunoscute, că nimeni nu poate fi obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
propunere a mea nu are altă intenție decât una complementară celor pe care le-ați prezentat și le-am aprobat, nu modifică, nu corectează, nu perfecționează, e doar altceva, care sper că va merita atenția tuturor, Spuneți, lăsați-vă de ocolișuri, mergeți direct la subiect, Ceea ce propun, domnule prim-ministru, este o acțiune rapidă, de șoc, cu elicoptere, Să nu-mi spuneți că vă gândiți să bombardați orașul, Da, domnule, mă gândesc să-l bombardez cu hârtii, Cu hârtii, Exact, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care o desfășura, ca să se angajeze în incursiuni gratuite nu asupra unor fapte care nu s-au petrecut, dar puteau să se petreacă, ci asupra faptelor care s-au petrecut, dar puteau să nu se petreacă. Ne referim, fără alte ocolișuri, la scrisoarea pe care președintele republicii a primit-o la trei zile după ce elicopterele făcuseră să plouă peste străzile, piețele, parcurile și bulevardele capitalei hârtiile colorate în care se explicau deducțiile scriitorilor ministerului de interne legate de mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acum patru ani, într-o situație de haos absolut, în care toate legile deveniseră literă moartă, încă mai așteptăm să ne spuneți ce v-a adus aici, cred, prin urmare, că a sosit momentul să punem cărțile pe masă, lăsați ocolișurile și mergeți direct la subiectul care îl interesează cu adevărat pe cel care v-a trimis la această adresă. Până în acest moment, comisarul avusese foarte clar în minte obiectivul misiunii cu care fusese însărcinat de ministrul de interne, nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Inspectore, întrebarea e impertinentă, deciziile mele sunt luate întotdeauna la locul potrivit și la momentul potrivit, veți afla la timpul cuvenit, răspunse iritat comisarul. Se întoarse către soția medicului și spuse, Mâine, așa cum ați cerut, nu voi pierde timpul cu ocolișuri, voi merge direct la subiect, iar ceea ce am să vă întreb nu trebuie să vă pară mai extraordinar decât îmi pare mie faptul că nu v-ați pierdut vederea în timpul epidemiei generale de orbire albă de acum patru ani, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]