1,010 matches
-
Aceasta se remarcă, de altfel, la nivelul întregului preludiu, conturându-se ca o veritabilă metaforă sonoră a stării de visare (sau de transă?) ce nu se mai supune controlului dictat de vigilența conștiinței. Motivul tematic de factură cromatică expus în octave și dublat de „comentariul” imaginii sale în „oglindă” asigură dinamismul avansării într-o revenire la același cadru tonal de fa# major, asociat indicației au mouvement (adesea, redată în mod eronat printr-o interpretare nepotrivit de precipitată) ce proiectează, de fapt
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
spațiului de discurs favorizează extinderea dimensiunilor articulației motivice. Aceasta reprezintă o conjunctură excepțională a limbajului debussyst, construit cu prioritate prin reiterarea aproximativ identică a unor motive scurte și concise. Noua ipostază a motivului melodic preia configurația originară a expunerii în octave, adiționând acesteia o nouă linie melodică care evoluează paralel, la interval de terță. Acesta va fi ulterior contrapunctat de o evoluție „în oglindă” a vocilor mediane ce expun o parafonie de acorduri cu terță mare și septimă mică, echilibrând astfel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acestui motiv cromatic în prim-planul discursului. Cea de-a treia ipostază a reapariției motivului secțiunii introductive recurge la omisiunea frecventelor apogiaturi cvintuple (posibile corespondențe sonore ale scânteierilor mediului acvatic, tulburat de jocul capricios al sirenei) și la transpunerea la octava superioară a figurației palindromice a ultimilor doi timpi ai măsurii. De asemenea, pedala sonoră inițială a sunetului la va fi înlocuită cu „semnalul” sonor al terței mici , al cărei prim sunet este extras din contextul apogiaturii originare. De altfel, ultima
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
trufaș și grav, alteori vesel și distrat, eroul ne apare surprins într-o diversitate de stări reflectată printr-o viziune sonoră ce explorează prin excelență ideea contrastului. Ceremonia burlescă debutează cu solemnitate în sonoritățile puternice ale imnului, care avansează prin octave în registrul extrem grav al claviaturii. Însuși debutul preludiului ce aduce în prim-plan afirmarea materialului tematic principal pune în valoare coeziunea elementelor de limbaj componente în edificarea aceleiași concepții directoare și a caracterului său impunător: utilizarea unui ritm desfășurat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
înfumurare a personajului evocat va decurge dintr-o rezonare clară, lipsită de echivoc, a sunetelor (în fapt, aspect corespondent caracterului „lipsit de îndoieli” al lui Pickwick) și cu o folosire adecvată a pedalei de rezonanță (efectele acesteia vor însoți fiecare octavă din planul inferior). Traseul armonic predominant diatonic îndeplinește o funcție esențială la nivelul circumscrierii secțiunilor formale constitutive, delimitare generată de fenomenul de „gravitație” a discursului spre diferite centre tonale: A (măsurile 1 - 20) - fa major cu frecvente „reflexe” de re
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
debutul celei de-a doua secțiuni o dată cu rememorarea fugitivă a unui segment extras din motivul tematic introductiv (măsura 3 - planul superior). Într-o configurație masivă a ansamblului de discurs, acordurile perfecte ( f ) ce descriu un ambitus de dimensiunea a patru octave, vor alterna registre opuse, generând un efect de spațialitate, subliniat în mod adițional prin rărirea tempo-ului ce survine concomitent (Retenu). Valorile de durată ale sunetelor din registrul grav vor indica modalitatea de pedalizare cu ample efecte de rezonanță, în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
diatonicului să disimuleze identitatea acestuia. Dar, accentul violent (mf) ce restabilește tonalitatea inițială anunță rememorarea concentrată a elementelor tematice ce au jucat un rol esențial pe parcursul întregului preludiu: melodia „amabilă”, ritmul punctat într-o formulă augmentată ( ) și „semnalul” imnului în octave. Acestea preced afirmarea concluziei în ff pe un acord de fa major lipsit de echivoc, succedat de rezonanțele sale în p la cele două registre extreme ale claviaturii. Calitatea interpretării acestor pagini depinde de valoarea umorului pe care îl descoperim
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
îndepărtat), cu recomandarea indicației metronomice de , supus ulterior unor multiple modificări agogice cu implicații descriptive, statornicește legături intime cu viziunea mișcării libere a aerului. Dintr-o rumoare îndepărtată a mulțimii ce se apropie, își face apariția o linie melodică în octave cu salturi expuse în viteză, care amintește parcă de celebra temă amoroso din Mefisto Vals. Aparenta lipsă de obiectiv a debutului va fi subliniată de linia acestei voci superioare ce evocă scânteieri răzlețe de lumină, iradiate de pulsul strict al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Reinstalarea tonalității inițiale de fa major într-o mișcare lărgită (Mouvt élargi) indică debutul secțiunii de final a preludiului, fază apoteotică ce culminează cu expunerea motivului tematic într-o ipostază amplificată, exuberantă (éclatant - strălucitor). Arpegiile prelungi ce anticipează scriitura în octave a motivului, nivelul dinamic puternic più f e cresc. - ff, țesătura acordică extinsă până la 11 voci, culminând cu expresia glissando-ului simultan pe clape albe și negre ce traversează întreaga claviatură, toate aceste aspecte de scriitură converg către același obiectiv
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
această dramă că pe o tragedie epica" [Albérès, Istoria românului modern, 1968, p.75]. Lumea pe care o propune Zola pare să fie diferită de cea a personajelor flaubertiene și maupassantiene. În ea regăsim figurile cuceritorilor, cum sunt întreprinzătorii Saccard, Octave Mouret sau medicul Pascal, care au energia, voința și capacitatea de luptă a personajelor balzaciene. Românul zolist își găsește structura fundamentală în schema dinamică a invaziei, a luptei și a cuceririi. Energia și dorințele personajului îl pun în mișcare. E.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celuia care intră în contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave Mouret. Femeia pariziana are, la rândul ei, trăsăturile orașului care a generat-o: "ba o amantă supusă, ba un monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celui care intră în contact cu el" [v.Buuren
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celui care intră în contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave Mouret. Parisul concurează cu Veneția că locuri care predispun la întâlnirea și trăirea oricărei iubiri. Tradiția pariziana a fost întotdeauna favorabilă întâlnirii iubirii; indulgent și provocator, Parisul a fost întotdeauna complicele îndrăgostiților. Cadrul urban este propice hazardului, fanteziei, promisiunilor, misterului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de Burne, Clorinde Balbi, Nana) sau, uneori, pe cel de marionetă (Renée, Clăire Fromont, doamna și domnișoara Walter). Importantă femeii pariziene depinde de rolul pe care îl joacă pe langă personajul principal masculin cel de adjuvant (Caroline Hédouin, Denise Boudu / Octave Mouret; Caroline Hamaline / Saccard), de opozant (Clorinde Balbi / Eugène Rougon) sau de rival (Madeleine Forestier/domnul Forestier, Georges Duroy), animozitatea permițând autorului de a face personajele mai complexe, mai dense și mai interesante din punct de vedere dramatic. Organizarea scenariului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1883 TAINE, Hippolyte, Leș origines de la France contemporaine, 2 v., Robert Laffont, Paris, 1986 TAINE, Hippolyte, Vie et opinions de M. Frederic-Thomas Grainborge, Paris, 1867 TEXIER, Edmond, Paris-actrice, A.Taride, Paris, 1854 TEXIER, Edmond, Paris-bohême, A.Taride, Paris, 1854 UZANNE, Octave, La femme à Paris, nos contemporaines: notes successives sur leș Parisisennes de ce temps dans leurs divers milieux, états et conditions, 1894 UZANNE, Octave, Parisienne de ce temps. Etudes de sociologie féminine, Mercure de France, Paris, 1910 VIGNON, Claude, Une Parisienne. Etude
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Paris, 1867 TEXIER, Edmond, Paris-actrice, A.Taride, Paris, 1854 TEXIER, Edmond, Paris-bohême, A.Taride, Paris, 1854 UZANNE, Octave, La femme à Paris, nos contemporaines: notes successives sur leș Parisisennes de ce temps dans leurs divers milieux, états et conditions, 1894 UZANNE, Octave, Parisienne de ce temps. Etudes de sociologie féminine, Mercure de France, Paris, 1910 VIGNON, Claude, Une Parisienne. Etude de femme, Calmann Lévy, Paris, 1882 III. Studii de critică ABENSOUR, Miguel, Heroïsme et modernité, în Le magazine littéraire, Nr. 408 (IV. 2002
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
deoarece acesta seamănă prea mult cu viața. În același român, doamna Campardon plânge la lectură romanelor lui Dickens, iar pe masa de bucătărie a doamnei Josserand se descoperă un exemplar din Jocelin de Lamartine. "Căderea" doamnei Pichon în brațele lui Octave Mouret, care îi împrumuta române nu atât pentru a o seduce, cât pentru a-i face plăcere, are loc în bucătărie, între o farfurie cu ridichi și un român de George Sand, André, după ce ea este obosită de lectură. Astfel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
impun strofele, de la un singur vers, până la strofe formate din 12 versuri. După numărul de versuri, strofele, pot fi : monovers (un vers), distih (soua versuri), terțet (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextina (șase versuri), septet (șapte versuri), octava (opt versuri), nona (noua versuri), decima (zece versuri), stanță este tot o strofa În care versurile sunt legate prin Înțeles și printr-o anumită rimă. Specifică Renașterii italiene, o stanță poate avea un număr de versuri variind intre trei și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
auz. În ceea ce privește discriminarea frecvenței, numeroase studii au relevat variații mari în abilitatea subiecților cu implant cohlear de a percepe modificarea frecvenței, pornind de la cei care pot discrimina schimbări a 4 semitonuri, până la cei care nu pot identifica modificări ale unei octave. (Fujita and Ito, 1999). Cu toate evoluțiile tehnologice, există încă limite în transmiterea înălțimii și a timbrului, ceea ce duce la dificultăți mai mari în discriminarea notelor muzicale și a melodiei decât în discriminarea cuvintelor și frazelor. Noile strategii de codificare
Perceperea muzicii de c?tre deficien?ii de auz cu implant cohlear by Dorina Elena Chira () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84352_a_85677]
-
Broga, Anton Dumitriu, Alexandru Mironescu, Ioan Kulâghin. Sunt 50 de ani de la moartea (1962) monahului-poet al „Rugului Aprins” - Sandu Tudor: „Să crezi, frate, tot ce se va spune rău despre mine. Am fost un păcătos”... Andrei Scrima l-a numit „octava Adevărului”. Fostul Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală și-l amintește ca pe „un continuu scandal al adevărului.” Un fost coleg de celulă, care își amintea cum a fost izbit cu capul de treptele spălătorului de la Aiud - de gardian - reținea șoapta
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
până în cele din urmă „straturi” ale neamului nostru". „Scriitorii, fiind înaintașii firești ai acestei continui lupte de „reînălțarea”, ei, în orice colț de țară i-ar sili viața să trăiască, trebuie să rămână de-a Andrei Scrima l-a numit „octava Adevărului”. Fostul Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală și-l amintește ca pe „un continuu scandal al adevărului.” pururi la înălțimea chemării lor. Din aceste idei și sentimente a luat ființă, în mai 1915 această societate literară căreia, într-o clipă
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
în vagoane cu patru etaje și duse la Berlin. Aci urma o perioadă de îngrășare sau de îndopare și date la consum. În afară de producția de carne se obținea si o bună recoltă de puf și pene. Germanul le iubește, deși Octave Mirbeau le calomniază, pentru că pe șoșele se manifestă prostește, producând pe vremuri cel mai mare număr de victime. De câteva zile fetița noastră tușește mult. Soția mea e îngrijorată atât de mult, încât la la un moment dat se gândește
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
-a a fost denumită de Romain Rolland, unul dintre cei mai competenți comentatori ai lui Beethoven, ,,Umoristica”, întrucât umorul muzical se desprinde din multe pagini ale ei. Tema a doua a primei părți a lucrării este expusă de viori în octavă. Tonalitatea se schimbă repede și tema e preluată imediat de suflătorii de lemn. De la un pianissimo misterios, sonoritatea crește, conducând spre un motiv cu ritm punctat al întregii orchestre. Expoziția - enunțarea materialului tematic al primei mișcări - se încheie cu patru
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
care dansează efectiv cu instrumentul, nu doar cântă la el!) și vocalist yodelin’, Chad Wackerman, un tânăr baterist venit dinspre jazz, competent și rapid. Iar Bobby Martin este un muzician complet: clape, instrumente de suflat, voce întinsă pe n-șpe octave! Omul poate reda chiar și partituri de soprană, fără să forțeze, la o înălțime ce contrabalansează vocea sobră, de bas profund melodios, particularitatea lui Frank Zappa! Combinația aceasta, al cărei termen de comparație se găsește doar în lumea operei, alcătuiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
de hîrtie fălțuite pentru a crea fiecare caiet. Într-un in folio, foaia este împăturită o dată și fiecare caiet are două file, într-un in quarto e pliată de două ori și fiecare caiet are patru file, într-un in octavo, de trei ori și fiecare caiet are opt file etc. Ca și manuscrisele, primele texte tipărite nu erau nici numerotate, nici paginate, ci erau compuse din numeroase foi trase în sute de exemplare; deci trebuiau inventate repere pentru a conduce
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de vreme ce numai ea ne aprinde toate entuziasmele și ne poate face să-i împărtășim urile." Macedonski a publicat o culegere de poezii scrise în franceză, Bronzes. Iată una dintre ele. AVATAR C'était au temps jadis, en la Rome d'Octave, Je me souviens: c'était en mai, l'an bi-sextil, L'air était pénétré d'un arome subtil Quand je vis des vleuets dans les yeux de l'esclave. Vibrant, j'en aspiraii le parfum volatil; Dans mon sang jeune
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]