5,630 matches
-
dincolo de foșnetul unui chibrit aprins dacă vei urma filele din calendar chiar și împotriva unei mări goale, altfel spus, dintre cele multe alegem doar ceea ce ne zidește, cele de ființă în formă de cruce deși printre zăbrele, vîntul trimite în odaie frunze una cîte una, în joacă, n-ai zice că e același vînt care aduce furtună în gîndurile noastre, de aceea poate n-am reușit să descifrăm încă, singurul paradis posibil și nici seninătatea firului de iarbă, senzația pe care
CONŞTIINŢA IREVERSIBILULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 by http://confluente.ro/Constiinta_ireversibilului_luminita_cristina_petcu_1332708838.html [Corola-blog/BlogPost/354698_a_356027]
-
nu mai era sărbătoare și la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Tușa Floarea strânse totul de pe masă, moș Constantin o duse împreună cu canapelele în chiler[5]și se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Se duseră la culcare, că a doua zi trebuia să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și pregătirea ogorului pentru semănat, alți cu
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Liturghia_stan_virgil_1350479027.html [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
suflet blând și nevinovat cum îl avea ea. De câte ori mă scăpase de furia mamei mele când făceam câte o boroboață nici nu mai știu să le număr. Cum era mai mereu nuiaua mamei îndreptată spre fundul meu, cum alergam spre odaia unde locuia bunica și direct sub pat cu mine. Rămânea ca ea să se războiască cu furia mamei mele, eu știind că sunt pe mâini bune și de data aceea dacă am reușit să intru în camera ei. Îmi amintesc
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bunica_floarea.html [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
priviri Și se-njură-n gând de zestre! În sfârșit se pune masa Și ne vin bucatele la nas Cu mirosul care umple casa Și lipsește... cât a mai rămas! Bate vânt de Himalaya Prin sarmale și pilaf, Mirii părăsesc odaia Și se duc la... cinematograf! Referință Bibliografică: Nunta / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NUNTA de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Nunta_0.html [Corola-blog/BlogPost/355333_a_356662]
-
aibă Moș Martin niciodată!" dar simțea cum îi bâțâiau picioarele de emoție, numai la gândul că el, un pricăjit de țăran, o să-l amenințe cu moartea pe boier Pandelică. Când erau în dreptul geamului și Năică și-a aruncat ochii în odaie ca să vadă ce fac (porumbeii), îl apucă damblalele. Didina era deasupra boierului, care-i prinsese sânii în mâini, și din când în câd o apleca și-i săruta cu nesaț, iar zvăpăiata striga de nu se poate: „Uite-așa, mânca
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ix_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1360225403.html [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
supărare, Dar să nu-mi fie rușine Când și sufletul mă doare. Aș vrea să fiu uitat în vise Fără dorință de trezire, Decât o viață în culise Mai bine moarte în neștire. Așa gândeam singur aseară Printre pereții din odaie Și nu credeam că pot să doară Cuvinte reci scrise pe-o foaie... Referință Bibliografică: MEA CULPA / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile
MEA CULPA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1427639078.html [Corola-blog/BlogPost/377169_a_378498]
-
două nume. De-asta, într-o noapte de Ajun auziră istoria bunicii de pomină. Stăteau cu ochii ațintiți când înspre tavanul de care atârna cu vârful în jos un brăduț, când spre vatră, unde brațul de lemne aruncat împrăștia în odaia mare și lumină, și miroznă. Picurate-n urechi de vocea caldă a mamei, vorbele nășteau poze din care se desprindeau încetunel oamenii despre care se făcea vorbire, mișcându-se încotro îi trimetea rostul. Arar, ăl mare dintre copii împingea cu
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1482660342.html [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
încheie șirul de slove ascultate de Natalia. De la visul acela, tânăra se muncea cu gândul ce să fi însemnat?! Și tot o ținu cu prepuielile până în seara Ajunului. Ca mereu, și atunci, căsuța era îngrijită de sărbătoare, iar de tavanul odăii încălzite de jăraticul vetrei atârna cu vârful în jos o mândrețe de brăduț, împrăștiind în toată încăperea mirosuri proaspete, plăcute. Pomul Crăciunului așa se punea pe vremea aceea, oamenii văzând în desenul laturilor sale întruchipată Sfânta Treime, însemnul vieții veșnice
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1482660342.html [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
jos o mândrețe de brăduț, împrăștiind în toată încăperea mirosuri proaspete, plăcute. Pomul Crăciunului așa se punea pe vremea aceea, oamenii văzând în desenul laturilor sale întruchipată Sfânta Treime, însemnul vieții veșnice a lui Hristos. Pe măsuța rotundă din mijlocul odăii, aburea pe un cârpător nou o mămăligă aurie. Alături ademenea prin miroasele folosite o strachină de sarmale tocmai scoase de sub țest. Dintr-o cană smălțuită se ridica parfumul vinului taman adus din beci. O ulcică adăpostea cu fală mai multe
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1482660342.html [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
se născuse, nu a găsit acolo nimic. Și-a vândut fără nici o reținere partea din moșie, insensibila la rugămintea bunicii Olga Sâmbure. Ea, Mărțina, avea viața înainte. Olga aparținea cu trup și suflet, trectului. Bătrână a rămas pe poziție, în odaia cu tavan găurit și cu tapetul de mătasă transformat în flenduri de-a lungul pereților. Totul era scos din uz, gunoi pestilențial mustea împrejur. Moliile se îngrășau cu țesătura covoarelor de Buhara, cu țesăturile autentice și care, pe vremea comunismului
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Vara_leoaicei_fragment_din_romanul_in_lucru.html [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
ne lovește sărutul ca un derbedeu. E vineri, după apus. Scot inima și te așez ca-ntr-un balansoar, te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lună și-ți pun gându-n buzunar. ALERGĂM Alergăm ca două cuvinte înlăuntrul odăii năuce, ne cântăm zornăitul și muritul atârnate pe cruce mai înainte de Înainte... AM SUFLETUL Am sufletul un trotuar cu trunchiuri de floare. Chipul tău cu gust amar trece ca un ciob de întâmplare cu inima în buzunar. NU MĂ-MBRĂȚIȘA
POEME DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Poeme_de_buzunar_ion_c_hiru_1336376146.html [Corola-blog/BlogPost/358620_a_359949]
-
rămână la castel, în fața șemineului din granit, în care ardeau troznind câteva buturugi de fag, a căror ardere emana, în egală măsură, căldură și fum. Astea erau condițiile first class pentru timpurile alea. Dar, una peste alta, era plăcut în odaia princiară. Dacă n-ar fi fost și pâhăniile de pureci, pe care le împărțea frățește cu cei trei dulăi ai lui, bătrânului i-ar fi fost chiar bine și i-ar fi dat cu tifla reumatismului de care suferea. După
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1457253890.html [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
de sete. Era cam sărăcie prin părțile alea, pe vremea aceea. Acum e altminteri, dar asta e altă poveste. Cu chiu cu vai și-au făcut ei loc prin puhoiul de invitați de la castelul regal. Au fost cazați în niște odăi, ca mai toți învitații: nobilii la etaj iar slugile la parter, demisol sau subsol, în funcție și de nivelul de pregătire socio-profesională ori de norocul nativ. Ducele nostru a fost chiar norocos, în sensul că sfătuitorul lui de taină, Nostramamus
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1457253890.html [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
caporal și decorat cu Medalia Virtutea Militară. Era semnat de comandantul regimentului din care făcea parte. Certificatul era păstrat cu sfințenie de mamă-sa la un loc cu mai multe scrisori, acte și poze, toate îngrămădite în sertarul mesei din odaia bună. ...S-a văzut apoi în clasă, la școală, când toți copiii și dascălii l-au primit ca pe un fiu de erou căzut la datorie pentru Patrie. Pentru jertfă, lui taică-su i s-au adus laude ce l-
CLEPSIDRA TIMPULUI MINIFRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496027265.html [Corola-blog/BlogPost/372632_a_373961]
-
neliniștii sfârșitului, care răscolește împrejurul. Îmi vin în minte vorbele unei rugăciuni, auzite seară de seară în copilărie. Spre înserare, când orătăniile se retrăgeau în cotenețe, glasul de mulțumire al bunicii pentru clipele de respirare și îmbucăturile curate. Intra în odaie transfigurată. Într-un colț, templul ei de căință, o așteptare fremătândă. Își cobora inima cucernică, și gândul cel mai pierdut ca pentru ultima spovedanie. Am uitat de rugăciunea de seară și ritualul candelei cuvântătoare. În urma ajungerii în noapte, rămâne doar
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 by http://confluente.ro/daniela_gifu_1426419121.html [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Biografii > VIRGIL STAN - UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Secerătorul Victor s-a sculat cu noaptea în cap și-a căutat în odaie traista, în care a aruncat în grabă un boț de brânză sărată de oaie și tare ca piatra și un coltuc din pâinea pe care a făcut-o cu două zile în urmă Jeni soția sa, în cuptorul de sub dudul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1472713975.html [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
de poezia lui Rollinat, Nevrozele. Bacovia este totuși, un reprezentant al societății românești, așa cum sublinia criticul Pompiliu Constantinescu. În privința universului poetic bacovian, criticul Mihai Petroveanu enumera câteva teme fundamentale: celula cotidiană, adică locuința poetului, în care el se simte singur: „Odaia mea mă înspăimântă, / Odaie plin[ă de mistere, / Odaie plină de ecouri”; infernul citadin, imaginea târgului de provincie. Nicolae Manolescu afirma că Bacovia este singurul mare poet care s-a coborât în infern. În orașul bacovian, parcul este mâncat de
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română by http://revistaderecenzii.ro/variante-bacalaureat-rezolvate-limba-si-literatura-romana-2/ [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
Nevrozele. Bacovia este totuși, un reprezentant al societății românești, așa cum sublinia criticul Pompiliu Constantinescu. În privința universului poetic bacovian, criticul Mihai Petroveanu enumera câteva teme fundamentale: celula cotidiană, adică locuința poetului, în care el se simte singur: „Odaia mea mă înspăimântă, / Odaie plin[ă de mistere, / Odaie plină de ecouri”; infernul citadin, imaginea târgului de provincie. Nicolae Manolescu afirma că Bacovia este singurul mare poet care s-a coborât în infern. În orașul bacovian, parcul este mâncat de cancer și de tuberculoză
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română by http://revistaderecenzii.ro/variante-bacalaureat-rezolvate-limba-si-literatura-romana-2/ [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
reprezentant al societății românești, așa cum sublinia criticul Pompiliu Constantinescu. În privința universului poetic bacovian, criticul Mihai Petroveanu enumera câteva teme fundamentale: celula cotidiană, adică locuința poetului, în care el se simte singur: „Odaia mea mă înspăimântă, / Odaie plin[ă de mistere, / Odaie plină de ecouri”; infernul citadin, imaginea târgului de provincie. Nicolae Manolescu afirma că Bacovia este singurul mare poet care s-a coborât în infern. În orașul bacovian, parcul este mâncat de cancer și de tuberculoză, ca-n poezia Parc, oraș
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română by http://revistaderecenzii.ro/variante-bacalaureat-rezolvate-limba-si-literatura-romana-2/ [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
însoțit pe Eminescu și la Viena și la Berlin în timpul studiilor făcute. Al. Vlahuță îl menționează: "Sunt zece ani de când am fost pentru prima oară la Eminescu acasă. El sta pe-atunci în Podu Mogoșoaii, deasupra unei tapițerii, într-o odaie largă în care avea un pat simplu, trei scaune de lemn, o masă lungă de brad pătată de cerneală, cărți multe, ticsite pe nouă poliți mari ca de vreo patru metri, o mașină de cafea pe sobă, un lighean de
Cu Eminescu deschidem toate porțile spiritului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105400_a_106692]
-
în spre înșelător, lovind pe Eminescu". “Răpus de o boală îndelungată, Aron Pumnul închise ochii în ziua de 24 Ianuarie 1866, spre jalea și consternarea școlarilor români. Colegul Stefanelli alergă într-un suflet la casa bietului profesor și intră în odaia lui Eminescu. Povestind ultimele clipe ale lui Pumnul, acesta plângea. Către seară, venind din nou, Stefanelli găsi pe Eminescu aplecat asupra unei foi scrise, pe care ștergea și îndrepta. Deși contrariat de a fi fost surprins, Eminescu ceti prietenului compunerea
Cu Eminescu deschidem toate porțile spiritului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105400_a_106692]
-
noua casă: “...sunt într-adevăr la Vălenii de Munte, unde ne-am strămutat ca să răsuflăm - mai ales cu copiii - în largul unui acaret fără proprietăreasă dedesubt. Am aici o casă bătrânească, compusă din un salon vast, o tindă respectabilă, o odaie zdravănă, o bucătărie de iarnă, una de vară, cerdac pe cinste, plus alte edecuri: grajd, magazie, coștereață, pivniță și un alt lăcaș care ar putea fi confundat cu parlamentul român, dacă în afară de un anumit miros - (specific democrațiilor de răspântie) - ar
Piese de mare frumusețe în Licitația “Maeștri ai Portretului” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105835_a_107127]
-
prin relația dintre lumină și întuneric: primăvară este marcată de oră dimineții și cerul pâl, vara contează nopțile cu licurici sau ploaia cu luna plină, toamna sunt esențiale amurgurile, iarna este valabilă estetic prin zori, ninsori, chiciură, ger și prin odăile fierbinți. Autoarea vrea să fie mai ales o generatoare de pasteluri transparente: orice fel de cer e frumos, orice tip de dimineață, orice soi de noapte. Mai exact, orice anotimp și orice moment al zilei este pasabil să fie sau
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
un arbore sacru, prețuit tocmai pentru fragilitatea lui. Natură este împrumutata de afară și adusă înăuntru: florile de cireș, aranjate în vaza, concentrează întrega grădină a paradisului; altădată, florile vestejite de nalba pledează pentru un fost paradis, îmbătrânit acum. În interiorul odăilor intime ori sălilor oficiale de primire, vasele de porțelan cu ramuri de cireș sunt cele care domină și molipsesc palatul imperial (ori alte edificii secundare) cu frumusețea absolută! Grădină și plantele (copacii, florile) care o alcătuiesc sunt și o probă
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
grandioase) percepe grădină mai degrabă că arta decât că natura; dar că arta naturală! Excelentă artificialului (și, în același timp, a mimesisului) nu este conotată de autoarea Însemnărilor de căpătai decât atunci când natură (respectiv crengile, florile) este importată combinatoriu în odăi. Grădină este sau devine pentru Șei Shōnagon chiar un simptom al paradisului: putem să-i spunem simptom, dar la fel de bine ar putea fi folosiți tropi precum metaforă, simbolul, alegoria, metonimia. Aceiași filosofi invocați deja ai grădinii, din secolulul XXI, vorbesc
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]