5,006 matches
-
vadă pe Doina, ca bunică; privea copiii din sala în care intra și avea impresia că-s niște pui de găină plouați, părăsiți de cloșcă, dar, revenind cu gîndul la necazurile ei, se bucura, totuși, că statul are grijă. De ce oftezi? întreabă vecina. Pe nici una din fete n-am crescut-o ca o mamă clatină încet din cap Maria Bujoreanu, cu ochii țintă spre copilul din brațele studentei. Pe una, doica..., pe-a doua, statul... Și noi, la fel cu Coca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cît despre muncitorii care... a continuat el am eu doi prieteni, muncitori în vîrstă, ba chiar și unul tînăr, unul Cîmpeanu, v-a fost elev, pe care i-am instruit ast' noapte, c-am ajuns aseară, pe la zece. Ehe, a oftat el or fi alții mai..., dar cu mine și-au găsit omul. Imediat ce domnișoara semnează actul de căsătorie, să îndrăznească vreunul să zică ceva! Îl dau cu capul de birou și apoi fac din el berbec, cu care dărîm porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
odată ce copiii au tăcut, amețiți de legănat, s-a așternut liniștea. Pasagerii vorbesc în șoaptă, ori, cei mai mulți, stau întinși pe saltele, privind aiurea. Bătrîna cu ochelari, înțelegînd că vecina ei n-o ascultă, a tăcut și ea, mulțumindu-se să ofteze cînd și cînd. Cățelușa a mîrîit scurt, iar stăpîna a înțeles că vrea afară; s-a ridicat și a pornit spre grupul sanitar. Nina s-a culcat din nou, cu ceafa rezemată de brațul actorului, învelită pe picioare cu pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
strop de whisky -, dacă totuși insistați... Sigur că insist! lovește profesorul cu arătătorul în masă, ca în momentele lui de furie. Doar n-o să stau toată noaptea să înnebunesc gîndindu-mă la ninsoarea altor ierni. Où sont les neiges d'antan ? oftează Lazăr, desfăcînd larg brațele, privind tavanul. Și-avea niște coapse lungi și-o gură senzuală, dar nu vulgară, ci așa, de mare doamnă; rostea vorbele cu oarecare voal, parcă le-ar fi acoperit într-un parfum exotic... "Ești novice, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toți..., chiar și cu dumneavoastră precizează el, înspăimîntat de gîndul că Săteanu ar bănui adevăratul conflict dintre el și Maria. Se observă de la o poștă. Aveam impresia că măcar în aparență... murmură Săteanu. Ooof, 'tu-i mama ei de viață! oftează el obosit și-și lasă fruntea în podul palmei stîngi, în timp ce degetele, desfăcute, îi frămîntă părul, vrînd să-l smulgă. Nici măcar aparențele nu le mai pot înșela. Așa-mi trebuie! Ai fost seara asta la vizionare, era și Doinița? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el, tovarășul Săteanu, a fost singurul care a avut tăria de caracter, tărie consolidată pe o conștiință nouă, muncitorească, a avut îndrăzneala s-o critice pe soția lui Bujoreanu. Cîți au mai făcut-o, tovarăși, atunci, cîți?!" Și uite-așa, oftează Săteanu m-am trezit erou. Rodul muncii tovarășului utemist Haralamb. Adevăru-i surîde Săteanu că-mi era așa de dragă profesoara încît o dată, cînd ne-a luat peste picior, m-am dus la director și am reclamat-o; nu pentru ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nici prim-vice dacă divorțez, deja mi-am reținut un post în Direcția Comercială, în municipiul Suceava, dar sînt sigur că lîngă o femeie iubitoare mă refac în cîțiva ani, doar nu fur la drumul mare și nici nu ucid. Ehe! oftează Săteanu contează mult o soție bună, Mihai; să-ți aduci aminte de discuția asta cînd o să fii însurat și dacă..., Doamne ferește!, nu lăsa să ajungi la patruzeci și șase de ani, ca mine, că pe voi, scriitorii, nu vă dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se tot posta în față, îl măsura și căta pretext de vorbă, Lazăr refuză să înțeleagă întrebarea. Pur și simplu refuză, altfel are impresia că stomacul i se revoltă, gata să se întoarcă pe dos. "Ești homo, fratele meu... omul", oftează el. Ia pantalonii profesorului, îi privește o clipă și-i întinde, aproape aruncîndu-i: Patru sute. Profesorul numără patru bancnote. Cămașa de corp, cămașa și cravata, două sute cincizeci; cu șosetele, pieptenele, batista și cureaua lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oaselor unul din băieți, făcînd dintr-o dată ochii mari, mari și senini cît două zorele. Dormi, Vlăduț, dormi îl culcă tatăl lui la loc. Ham face nani. Am, nána? întreabă copilul încet, să se convingă. Da, face nani. Am nána... oftează copilul ușurat și-și întoarce capul într-o parte, adormind la loc. Tatăl se ridică încet de pe scaun și merge la sobă să mai pună cîteva lemne pe foc. Nina sărută prin somn palma de sub obrazul ei, caută instinctiv cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
povara unui copil, făcut de mama cu vreun..., nici măcar nu mi-i soră bună. Fantastic! exclamă Mihai printre dinți, aproape cu ură. Puteam să jur că Doinița nu-i a ta. Prea te porți... face el un gest deznădăjduit, apoi, oftînd, schimbă vorba: Ce-i cu pozele, de ce m-ai întrebat? Acesta-i fostul meu prieten, Teofănescu, iar acesta, prietenul său, doctorul Marcu, cel căruia i-am dat brățara de aur, ca să mă... siluiească. Cei întărîtați de frumoasa Evelina, soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Se apropie și-l sărută pe obraz, șoptindu-i: Gîndește-te c-ai visat, sau că ai scris o pagină nouă... Paginile cele mai frumoase pe care le-am scris vreodată le recitesc adesea... îi răspunde Mihai tot în șoaptă. Maria oftează apăsat și se retrage doi pași, să-l poată privi mai bine: Ieși naibii odată! Nu mă obliga să fiu rea; știi c-o pot face! Suntem amîndoi scorpioni, Maria îi răspunde Mihai, amenințînd-o cu degetul arătător. Unul din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toată secția; și-ar dori să fie vreo gravidă în sala de nașteri ar sta s-o asiste, să audă iar primul țipăt care, de data aceasta, i-ar îmbăta cu adevărat auzul... "Măgarule!... Și la propriu, și la figurat... oftează ea cînd îl zărește prin geamurile de pe casa scărilor pe Mihai, ajuns deja în curtea spitalului. Să-mi spui cu o așa dezinvoltură că nu mai știi nimic de femeia care te-a modelat atît de bine... Și cînd? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rîs în nas, informîndu-mă că femeia aceea fusese pe timpuri una din prostituatele Bucureștiului; după ce s-a despărțit de mine, a plecat să lucreze în portul Constanța, la o cantină. Cică umbla cu marinari... ea, care era nec plus ultra... oftează Mihai îndurerat. Inflorea foaierul teatrului cînd se plimba printre spectatori, vînzînd programe de sală... Cică a urcat cu niște marinari pe un vapor și nu a mai coborît... Cine ți-a spus asta? Un bărbat... așa, ca nea Toader... Cu-atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spus asta? Un bărbat... așa, ca nea Toader... Cu-atît mai mult să nu mă mai cauți! aude Mihai glasul sonor al femeii și înțelege că iarăși i-a jignit soțul. Oamenii ca el spun întotdeauna ceea ce le convine... o aude oftînd. Iar tu mai ai multe de învățat... Maria, te rog, mai dă-mi șansa unei întîlniri! Avem atîtea să ne spunem... -Nu, Mihai, sigur nu! Uită-te la cer: s-a făcut vreme bună; viscolul a trecut... Du-te după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cel mai fericit tată? Drept răspuns, Lazăr stă încă nedumerit, cu privirea fixă, apoi, revenindu-și, începe să răsufle apăsat, înghite în sec de cîteva ori, caută insistent cu privirea în sus, spre nouri, lasă impresia că a văzut ceva, oftează și rostește: Doamne, cu ce anume ți-am greșit mai vîrtos ?... Discret, întoarce capul, își șterge ochii umezi și pornește năuc, înainte, spre gardul de beton. Două fete murmură el. Olițe, fundițe, codițe, fustițe... Și-așa, jucăriile teleghidate sînt scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dan. Dave 2 nu se putuse abține să nu-și pună un braț protector în jurul ei. Ea se cuibărise în deschizătura unsuroasă, cu miros fetid, dintre gulerul kaki al jachetei și pielea kaki și uzată a gâtului său. — Oh, Dave, oftase ea. Ceva tresări în poala acoperită de blugi a lui Dave 2. Penisul lui stătea ca pe ace. A fost la fel de lesne ca mulsul unei vaci. Nici măcar nu fuseseră nevoiți să se mute de la locurile lor de pe banca de pin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în căutarea himenului. Un alt deget pipăia protuberanța alunecoasă a clitorisului. Alan era liniștit. Respirația lui Bull devenise profundă și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul abdomenului. Alan apucă vârful propriului penis și îi împinse capul înăuntrul lui Bull. Acesta oftă, Alan rămase nemișcat, încordând și relaxând mușchii, permițându-i lui Bull să se deprindă cu senzația înainte să împingă cu putere prima dată. Așa merge treaba, nu? Așa cum spune Raymond Chandler, „primul sărut e dinamită, al doilea e rutină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așa eram când m-au cuprins sentimentele astea sensibile. Deci, am venit la Londra și imediat eram pe val. Să știi că e singura cale pentru bărbații ca mine să facă rost de ceva gologani pentru băutură și opiu. Ramona oftă adânc și mai luă o gură de ceai. Bull văzu cu colțul ochiului cum fostului muncitor naval i se mișcă în sus și-n jos mărul lui Adam pe grumazul vânjos. Ramona era cel mai nepotrivit candidat posibil la condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la Wincanton și își schimbase grăbit hainele la pensiunea doamnei Critchley. Dacă apăsa pe accelerație, putea ajunge la Bexhill până la opt. Juniper și Razza Rob stăteau față în față în lumina verde și răcoroasă. Juniper își dăduse farfuria deoparte și oftase bucuroasă. — Mmmm, spusese ea, Razza, a fost minunat, trebuie să-mi dai rețeta înainte să plec. Nu am crezut niciodată că se poate face așa ceva din ciuperci și nuci. De fapt, erau migdale, bureți și trufe. Sosul era din ricotta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și pot zbura! Fiind pasăre, de ce trebuia să vin oare de ziua ta la tine, rege al animalelor? Nu trecu multă vreme și pasărea Phoenix se întâlni cu Rinocerul. Cum aflară fiecare de nesocotirea pe care le-o adusese liliacul, oftară cu amar: Rău o să ajungă lumea asta, dacă a fost în stare să dea naștere unei asemenea arătări, care nu este nici pasăre, nici animal. Mare pacoste pe capul nostru asemenea pocitanii! Vulpea și tigrul În pădure, tigrul cel fioros
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trei persoane vă spun că a apărut un tigru pe stradă, ce faceți?" După o scurtă ezitare, regele a răspuns: "Păi, dacă toți spun așa, n-am decât să le dau crezare." Auzind răspunsul, Pang Cong, și mai îngrijorat, a oftat: "Gândiți-vă că pe stradă nu poate apărea un tigru. Dar când trei persoane spun că este, înseamnă că trebuie să fie. Handan este departe de capitala noastră, de palatul Dumneavoastră. Mă vor vorbi de rău probabil nu trei, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
atenția: "Dacă vă prezentați în fața acestui dregător, să vă schimbați hainele și să vă arătați modest și cuviincios. Altfel, vă va vorbi de rău în fața celor de sus." Tao, om corect și cu demnitate, nu s-a putut stăpâni. A oftat adânc și a spus: "Decât să-mi îndoi șalele în fața unui om atât de slab pentru o simbrie de mizerie, mai bine mor de foame." Și-a prezentat imediat demisia din postul pe care îl ocupase doar 80 de zile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bag unde nu-mi fierbe oala și toate astea ca să te pipăi și să urlu: ai fost!, moașă-sa pe gheață, cumva trebuie să mă ierți, să mă strângi în brațe și să-mi zici noi, măcar pentru ca lumea să ofteze să aplaude și să strige bis mai vrem, vai ce frumos, măcar pentru fratele nostru mai mare, Filip, pentru tristețea care trebuie să-l fi cuprins la moartea lui Kita, câinele ăla pe care noi n-am apucat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cercuri imaginare, romburi și ovaluri, vorbea cu înfrigurare, nota ceva într-un carnețel, râdea, făcea schițe, mic de statură, dominator și foarte bine dispus. Când mama l-a întrebat seara „ce rău ți-au făcut, Aurele, oamenii ăștia?“, el a oftat apăsat, ca un motan atoateștiutor și i-a răspuns „ai răbdare“. Și s-a dus să citească, în patul lui din bilbiotecă, nu în dormitor. În orice caz, cam două săptămâni după ședința legendară, locatarii de la scările A, B, C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a clădirii. — Stone! Stone! chemă el și auzi În sfîrșit un răspuns, dinspre o ușă pe lîngă care tocmai trecea: — Barnes... Dumneata ești, Barnes? — Sst! făcu el, lipindu-și buzele de gaura cheii. Nu-i Barnes. SÎnt eu, Digby! — Firește, oftă Stone. Barnes a murit. Visam... — Ești Întreg și nevătămat, Stone? — Am trecut prin momente grele, răspunse Stone cu un glas atît de stins, Încît Digby abia-l auzi. Foarte grele. Și nici n-aveam de gînd să fac greva foamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]