1,335 matches
-
văpaie stranie pe care tot o simți, în jurul tău și parcă îmbrăcată cu mantia unor sfinți, care tot caută să fie conturul unui Om sau spaimă ca solie, din pacea unui pom. Dar umbra orbitoare se furișează-ades în care doar oftatul e calea de-nțeles. Printre perdele în nesfârșitul nopții eu prizonier stingher al fericirii porții, mă spăl cu bucurie de un păcat uitat, sunt fericit încalte și te păstrez înalt. Referință Bibliografică: Absurdul iluziilor / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ABSURDUL ILUZIILOR de PETRU JIPA în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353056_a_354385]
-
emoționată, mă strângea de mână. În momentele acelea, în care maestrul, împreună cu asistentul, tăia cu un fierăstrău cutia în care se află asistență lui Uferini, adusese pe spectatori în pragul disperării. Se auzeau din sală sunete ciudate, de emoție și oftaturi. - Daca moare? - mă întreba emoționată Catincuța. - Nu o să moară, ai să vezi! - i-am șoptit nepoatei. În timp ce numărul se desfășura pe scenă, lângă mine se așeza un domn, având o pălărie cu boruri mari, îmbrăcat retro, amintind de îmbrăcămintea americanilor
MATERIALIZARE ÎN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354354_a_355683]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ȘI HOINĂRESC PE CERUL ÎNROBIT Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1360 din 21 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Un vrăjitor trecea printr-un oftat; Îl urmăream din visele de gală: Ce simplu e și cât de complicat Să-l rătăcesc prin sfera specială! A măsurat un pas albastru-gol, Prin ochii lui poate-am stârnit furtună, Credeam că-s rugul ce urca domol Între un
ȘI HOINĂRESC PE CERUL ÎNROBIT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354399_a_355728]
-
O grămadă de bucăți de fier, care a părut a fi primul Ford, sau mai bine spus, primul automobil modern, a venit spre mine. Șoferul s-a uitat la mine cu curiozitate, dar a trecut de mine. Am expirat un oftat de ușurare, și am luat-o la mers către un bloc cimentat prost, inima bătându-mi ca un solo de tobe. Înăuntrul blocului, un amalgam de scări, unele superioare, altele inferioare, m-au chemat ca un viciu. Am urmat scările
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
Hera ca pecete, e slab și pare foarte obosit. Sunt ostenit, îmi spune, spre Delphi mă îndrept și vreau să mă-odihnesc puțin la tine. Nu te speria. Destinul cu a ta viață ține... Și capu-i cade-ntr-un oftat pe piept. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1569, Anul V, 18 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353978_a_355307]
-
încăpere mică, de oameni mici făcută. Un abur se zbeguia încet spre o fereastră mică și decojită. Vopseaua bătută de prea lumină, părăsise demult lemnul vechi și bătrân. Ochii ei goi privesc fereastra ca un obiect care nu există. Un oftat și ceaiul măngăie, tremurând, buze uitate între ridurile timpului. Pleoapele căzură brusc ca niște obloane și rămase așa, pe-o față de mască pe care timpul a pus-o nu după mult timp pe peretele veșniciei. Am pășit într-o altă
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
frumoase, le va urma tăcerea! A fost poveste și iată se sfârșește Și prințul și prințesa s-au rătăcit pe drum, Se-mbată noaptea de-a teilor parfum E clipa despărțirii venită fără veste. De-atâta plâns și lacrimi și oftat, Privighetoare-n crâng, să cânte a-ncetat! Referință Bibliografică: Când tac privighetori / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 236, Anul I, 24 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂND TAC PRIVIGHETORI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354084_a_355413]
-
în toamna mea) Ți-am înnebunit lumina și iubirea ți-a apus Tocmai când am prins o șoaptă din promisa, steaua ta... Ai fugit cu versu-n spate ca un laș, lăsând un pas Cu o urmă de-ntuneric și-un oftat de ''mi-e de-ajuns''; Eu puteam să plec și totuși, lângă tine am rămas Cu-ntrebări rămase-n noapte, întrebări fără răspuns... Se vor pierde iar, ca frunza, ce-și deplânge soarta-n vânt Vise și speranțe...Nimeni nu
VOI PLECA CU MINE-N STELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353058_a_354387]
-
ființa Și vin mulțimi de șoapte Să-ți zdruncine credința Și când tăcerea doare Mai tare ca o rană Iar tu ești singur, singur Și nebăgat în seamă... Când spinii fără număr Pe cale te-au rănit Și leagăn ți-e oftatul Și ești disprețuit... Ridică-te! Nu-i starea ta Să fii îngenunchiat! Tu ai un Tată iubitor Ce veșnic te-a vegheat! În fața Lui să te închini S-aduci povara grea Și-ai să cunoști iubirea Ce El ți-o
OMAGIU DIVIN (1) (POEME) de MARIA LUCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353030_a_354359]
-
când vezi, de fapt, câtă tragedie fac dintr-o răceală-, sau diferiți tineri cu entorse, degete rupte, vânătăi infectate, acestea fiind cele mai frecvente pentru vârsta mică. Curentul provocat de acea ușă uitată deschisă devenea tot mai supărător, așa că un oftat, o încruntare, m-am dus să o închid. Nici nu am atins clanța rece și infestată cu bacteriile fiecărui bolnav nou, că am fost chemată de urgență în sala 20. Înainte de a-mi auzi numele strigat de doctorul Iacob, am
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
calde picurate Celest surâs de buze,delicat Îngână către Eros rugăciune În viață să îi fie mereu dat Doar ei,explozii de trăiri,anume În respirații repezi,sacadat Omniprezente lieduri de amoruri Din note de fior reverberat Desăvârșesc vitale protocoluri Oftatul îndelung,în împlinire Dintr-un ocean de doruri renăscute Înalță ode către nemurire Comensurând retoric astre mute Două steluțe,brusc înduioșate Spontan,ochii iubitei luminează Privind spre ea,fără de glas-la rându-mi Albastre simfonii mă integrează. DAN MITRACHE Referință Bibliografică
ASCULT TĂCEREA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353721_a_355050]
-
Acasă > Poeme > Meditație > DE N-AȘ ÎNȚELEGE Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Un ultim oftat, o brumă-argintie, O ultimă frunză prin aer dansând, Se duce și toamna aceasta târzie, Spre iarnă ne ducem cu toții, pe rând. Bolnavă e lumea, a prins-o cangrena Și-alunecă trist spre un punct terminal, Bolnavi sunt actorii, în doliu
DE N-AȘ ÎNȚELEGE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354573_a_355902]
-
multe, dar cel mai tare să rămână singur...Ar pleca de aici altundeva, dar nu-l cunoaște decât pe Nicușor. S-a lipit de el, de cînd l-a adunat de pe stradă în noaptea aia când...Alungă aducerea-aminte cu un oftat. S-ar urca-n tren să ajungă acasă la ai lui, dar conductorul nu-l lasă...îl dă pe mâna poliției pentru că n-are acte și... îi face de râsul lumii pe nepoți, pe soru-sa! Cum să-l ia ăia
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
când izvoarele mângâiau roci din mâl albastru și fracuri de ploi. În fiecare zi descheia un ecou și tot avea zigzaguri de frig; cu gesturi sălbatice înălța un crez prin sufletul păpădiilor din închisorile de cuvinte. Regina umpluse cu un oftat sala perlelor precum visul de duminică al ocnașului și improvizase un duet cu luna la ceasul de veghe în grotă. Locuia de peste un zbor în dreapta statorniciei - subiect invizibil pentru rătăcitorii de lux. Să fi copiat instantaneu reverența tăcerilor, să-i
PIRAMIDA CU FLĂCĂRI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354707_a_356036]
-
încetul cu încetul, niște emoții neobișnuite în stomac. - Vreau să vă cunosc pe fiecare din voi, spuse profesorul, plimbându-se printre bănci, iar cel mai bun mijloc este să îmi scrieți fiecare o compunere cu tematică liberă. Se auzi un oftat general. Ei îi săltă inima de bucurie. Apucă câteva foi și începu să povestească. Tot ce nu-i spusese mamei, tot ce nu spusese nimănui, în cuvintele ei, devenind personajul principal al lucrării. Lângă ea, colegii se foiau încurcați, șușotind
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
se ridica încet, deasupra apei întinse, scăldându-și fața în marea cu reflecții albastre-verzui. Iar crenguța din palmă reflecta simfonia culorilor din natură. Dându-și ea seama că ramura este magică, a vrut să-i încerce puterile și cu un oftat prelung a exclamat: -Ce mult aș dori să ajung pe această insulă enigmatică! Dorința i s-a împlinit pe loc. În căutare de hrană, a trecut printr-o vegetație nemaiîntâlnită, fiind meri pitici cu fructe albastre. Foamea o îndemna să
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
pentru tăticu, așa că, fără nicio jenă, am întrebat-o: -Și ea ce vroia? -Dumnezeu știe? Noi i-am spus că ea nu se putea mărita la țară, cum fusese la un pas de moarte, mi-a răspuns mamaie după un oftat. Nu a avut încotro! Când au venit în pețeală fina Săvuleasca și Ionel a fost forțată de noi să accepte, poate așa au lăsat-o flăcăii să plece. Tot satul a știut că era să moară la 17 ani. Dacă
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
într-o lume închistată să aleagă între viața alături de soțul bătrân impus de familie și iubirea alături de contele Vronski ales cu inima, descrise cu enorm talent de Tolstoi, a făcut din roman una din cele mai citite cărți de literatură. Oftaturi, lacrimi, regrete, sfaturi și învățăminte au însoțit lecturarea romanului, aprecierile imaginative pendulând între prejudecăți de tot felul”. Transpunerea muzicală a capodoperei literare ruse și universale, în lucrarea compusă de Sergiu Pobereznic e pe potrivă. Pentru a simți și înțelege capodoperele
SERGIU POBEREZNIC, ARTIST BUHUŞEAN LANSAT PE SCENELE MARII MUZICI, ALE LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357440_a_358769]
-
de voce./ - Rumeniaaa! pronunța el, corectându-mă./ - !?/ - Lăsa-mă sa ghicesc, spuse el.../ - !?/ - Aaa ... America de Sud! exclamă el mândru/ - Nu! Europa, replicai eu abia șoptit ... / - Europa? Europa! strigă luminându-se la față ... !?/ - Evrika! Rusia ... Cortina de Fier!// Intrigat, supărat, cu un oftat,/ încep sa-i zic și să-i explic:/ „Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai..."/ Omul curios, puțin mai serios, mă măsoară tot,/ uitându-se la mine ca la un animal ciudat:/ - Nastasi, Comaneci, Drachiula!/ - Da, da
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
lacrimă de post, făcând mătănii în fiece dimineață cu chip de prescure. Dragostea mea te ține în dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
lacrimă de post, făcând mătănii în fiece dimineață cu chip de prescure. * Dragostea mea te ține în dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
Iuliana plecă la bucătărie, dezlipindu-și cu greu privirea de pe chipul mamei sale. Eugen își freca palmele, semn de stânjeneală ori de nehotărâre, cum destul de rar i se întâmpla. Doamna Luiza îi ocolea privirea și își oprea cu greu câte un oftat după fiecare replică exprimată ori ascultată. La fel de stingheri, amândoi și-au ocolit privirile preț de câteva secunde. - Domnule doctor, inima nu-mi dă pace și..., vă rog să-mi spuneți cum este? Unde este băiatul meu? rupse ea tăcerea, fixând
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
mei, părinte sunt și eu, De undeva, de dincolo de stele, Se uită înspre mine Dumnezeu! Nu spun că I-am văzut vreodată fața, De auzit îl tot aud mereu De când mă poartă pe pământ viața Și-L simt acolo, în oftatul meu... GERMINAȚIE Ești asemenea apei. În preajma ta Germinează Cuvântul... VIN ȘI PLEC Vin și plec, să nu îți fie teamă, Stau aici doar cât mi se cuvine, Am actele în ordine la vamă, În urma mea eu știu că altul vine
N-AM CERŞIT VIAŢA ... (POEMEI) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357966_a_359295]
-
Tu Exiști Și-n scăldătoarea Cerului mă spală! AM VĂZUT UN ÎNGER Am văzut un înger, Câtă bucurie! Se uita la mine Cu luare-aminte, Ce vedea acolo Nimenea nu știe, Doamne, dă-mi Vederea Scrisă în cuvinte! I-am simțit oftatul Cel dintru cerime, N-am să-i uit privirea, Clară și adâncă, Am văzut un înger, Se uita în mine Și de bună seamă Se mai uită încă... POEM DIN GRĂDINA DUMINICII Aerul din jur mă doare, Cerul amiroase-a
RUSALII (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358276_a_359605]
-
-ți convine și ești chit, Toată lumea cere avantaj Dă-mi și luna ce-ți puneam în brațe La-ntâlniri sau prin telepatie Pasărea când scapă din laț, e Alergică la orice colivie Eu îți las grădina și terasa Cu niscai oftaturi amintire Rău că viața nu ne trece clasa La capitolul conviețuire Numai banca veche doar lipsește: Au trecut probabil ostrogoții Și-au luat-o ca să dea la pește Nimeni n-a-ndrăznit să strige; - Hoții! La ce bun să facem vreun bilanț
DĂ-MI IUBITO VORBELE ÎNDĂRĂT de ION UNTARU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358375_a_359704]