3,262 matches
-
personale și dăruită totalmente semenului din fața ecranului, pe care-l slujește ca un soldat și-l urmează ca un rob! Adânca rană a frumuseții omului este furtul frumuseții. Pe Dana Grecu e destul a o cunoaște chiar numai așa cum o oglindește ecranul, și nu e greu să se intuiască ce iubește ea: dreptate pentru români, libertate pentru români, bunăstare pentru români, bine și pace pentru lume! Toate acestea-s furate de genialii meșteri răpitori de azi! O lacomă iubire de țară
DANA GRECU. SIMPLITATEA SENTIMENTELOR PRIN SINCERITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442384052.html [Corola-blog/BlogPost/381882_a_383211]
-
moderatoare de emisiuni, privită cu multă prețuire de telespectatori? Încă de o mie de ori pe-atât, și tot ar lipsi tabloului un detaliu: lumina lăuntrică. Dana Grecu e un om nobil, cu lampadar lăuntric luminos, ce nu se poate oglindi în cuvânt, dar se simte pentru că, văzut sau nevăzut din exterior, spiritul arde incandescent, necontenit, în ființa Danei Grecu. Există în viața sa o sferă de principii, supremă. Este fidelă Majestății Sale Regelui Mihai, aderă la forma de guvernământ a
DANA GRECU. SIMPLITATEA SENTIMENTELOR PRIN SINCERITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442384052.html [Corola-blog/BlogPost/381882_a_383211]
-
erai acolo: tăcerea, pământul, / Eu eram acolo: vântul, cuvântul” [Dominic Stanca - Un ceas de hârtie (București, Editura Eminescu, 1984, p. 182), ciclul Lirice. Vesperale II]. „Într-o zi”, poetul „a ieșit” să-mbrățișeze iubirea. Și-acea imagine împurpurată s-a oglindit în faldurile tinereții, vrând a dăinui, de-a pururi. Ea traversează toate etapele viului, pentru a înmiresma apoi, și eternul timp al neființei. Interesante interconexiunile semantice create de formele verbale: „am ieșit” (o perspectivă a prezentului în trecut) și „eram
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/duioase-miresme-intru-amintire/ [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
conștiința scriitorului, ca într-o oglindă concavă ce deformează datele existenței sociale. În operele scrise imediat după întoarcerea din Siberia demască liberalismul împletit cu compasiunea pentru suferințele celor ce duc traiul obscur al “oamenilor sărmani “.Aceste trăsături ale realității sunt oglindite în roamnele ” Amintiri din casa morților “ , “Umiliți și obidiți”, dar și în nuvelele “Satul Stepancikovo “, “Visul unchiului “, scrise, aproape toate, în jurul anului 1860. Ele sunt, împreună cu “Oameni sărmani “ și “Inimă slabă “, un fel de varațiuni pe tema “omului mic “, neânsemnat
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Dostoievski_geniul_romanului_rus_si_parintele_existentialismului_0.html [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
forme pe care să le îmbrac în culoare. - Ce surse de inspirație ai pentru tablourile pe care le realizezi? - Depinde de momentele mele, de obicei pictez când simt că trebuie să exprim ceva, când sunt tristă sau melancolica. - Ceea ce pictezi oglindește experiență ta de viață? - Da, în momentele tumultuoase ale vieții mele pictură m-a ajutat să îmi exprim sentimentele și să privesc cu seninătate înainte, prin culoare am redat bucuria de a trăi, dar și furia sau dragostea pentru cei
“INVENTEZ FORME PE CARE LE ÎMBRAC ÎN CULOARE” de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_inventez_forme_pe_care_le_imbrac_in_culoare_de_vorba_cu_lucica_andreicut_despre_rostul_picturii_ca_exprimare_a_bucuriei_de_a_trai.html [Corola-blog/BlogPost/367238_a_368567]
-
drumul lor către cititor de 175 de desene, semnate de Damian Petrescu, genial grafician și pictor român, trăitor de multă vreme în Franța. Cale de șase cărți, inimile celor doi au bătut la unison: „Inima mea în inima lui se oglindește, sufletul lui, în sufletul meu tinerește. De atunci eu nu mă mai grăbesc, asfixia luminii sufletul mi-apasă, ca un fluture în Marsilia Tăcerea mă trădează, catranul bucuriei pe pagini se lasă ... ” În totală consonanță cu poemele apărute până acum
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicoleta_milea_metafora_tacerii_nicoleta_milea_1332502767.html [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
au furișat doruri și suferințe care caută să evadeze spre lumile dreptății, spre puritate și împlinire. Măreția sonetului său este covârșitoare. Poetul contemplă o lume care și-a pierdut strălucirea în abisul durerilor, care încearcă să răzbată în ploile efemerității, oglindită în neajunsurile vremii. Frământările sale lăuntrice sunt chemări către regăsire, către țărmurile speranței și ale frumosului zidit cu trudă și migală într-un câmp al redefinirii. În valuri limpezi, marea îi cântă și ea dorurile neostenite într-un azur al
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1427791542.html [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
este o colecție de poeme de dor, iubire, renaștere și iertare. Iubirea își caută alinarea în brațele vremelniciei, respirând printr-un dor intens. Renașterea prin vers este o cale de purificare, dar și de redescoperire și redefinire. Iertarea îmbrățișează liniștea, oglindindu-se în ochi de pace și echilibru universal. Toate aceste stări mistuitoare îl definesc pe autor și-l motivează să scrie cu condeiul inimii pentru a-și regăsi originile, dar și vindecarea. Și, nu în ultimul rând, să-și revendice
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1455729249.html [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
mea. Tu ești, Viață, Cale, Adevăr, Tu ești în universul meu chiar Totul! Eu sunt un om răscumpărat și-s viu, Trăind prin Tine, eu cunosc eternul. DIN AN ÎN AN Din mine răsar mugurii speranței, Ce înverzesc copacii gândului Oglindindu-mi primăvara În pupile, cuvinte și-n zâmbet. Sunt copilul zglobiu al soarelui Ce mă mângâie pe creștet Cu pălmile razelor sale... Ah, ce vânt rece adie Când gâdul îmi zboară la tine... Ce nevăzute poteci străbate Noaptea când pleacă
SINDROMUL NETĂCERII (1) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/marina_angela_glodici_1424847073.html [Corola-blog/BlogPost/365979_a_367308]
-
coliere-de-rouă, alături de lacrimi, în ruga primului cuvânt plecat dincolo de tine. UN FLUVIU ANONIM Sunt un fluviu anonim, fără memorie, fără poveste... Sunt un fluviu indiferent de pasiunile pe care le mai pot aprinde pe malurile mele. Sunt același fluviu anonim oglindit în singurele aripi ale salciei peste care-am pășit, spumegând, în liniștea dureroasă a talazurilor. FLOARE-DE-COLȚ Desculță de gânduri, desfrunzită de vise îmi cresc rădăcinile pe lujerul ploii, și-mi legăn ramurile pe creștetul pământului. FLOARE-DE-LOTUS Arșița nopții cade osândită
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1452465275.html [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]
-
gimnastică”, a replicat Nadia. Chiar dacă, după Montreal, cel puțin 150 de fete născute în Canada au primit numele Nadia, dacă s-au fabricat păpuși Nadia, dacă fetițele erau tunse cu breton, ca Nadia, nu-i de ajuns pentru a se oglindi amploarea valului de admirație ivit după apariția celei mai adorate gimnaste a lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”. Pe când zbura la paralele ori pe puntea suspinelor, pe când valsa pe covorul de la sol care i-a sărutat picioarele, așa cum a
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Nadia_comaneci_gimnasta_bale_aurel_v_zgheran_1384291707.html [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
dimprejur care plutește la înmormântări, oprind ritmul inimii și împrăștiind neîncrederea în viitor, dezvăluiau întrucâtva tremurarea sufletului Nadiei. Nici lumânările de ceară nu s-au împrăștiat fără număr, nici cerșetorii nu au năvălit în ceată, nici pomenile stradale nu au oglindit bairamul, nici damigenele cu vin la poarta cimitirului nu au preschimbat înmormântarea într-o secvență de ritual arhaic, pentru că și în această privință, decența și liniștea au configurat caracterul raportat la suferința umană, nu la exhibiții, al Nadiei și familiei
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Nadia_comaneci_gimnasta_bale_aurel_v_zgheran_1384291707.html [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
și frumusețea. Astfel, ea nu ar mai fi prăfuită de înșelăciunile care reduc la tipuri inferioare priveliștile lumii. Lumea nu poate fi purificată până la a o face să dureze de la ea numai frumusețea. De aceea, fiecare clipă în care se oglindește frumosul trebuie sorbită în suflet. Cartea scrisă de Maria-Daniela Pănăzan este un act de amintire. Poate cel mai recules în fața unei generații sportive de aur! Această carte oprește să fie stinsă flacăra sacră a succesului, aprinsă de Nadia. Ireversibil mistuit
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Nadia_comaneci_gimnasta_bale_aurel_v_zgheran_1384291707.html [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
icoanele de lumină și iubire ale Mariei Constantinescu. Pline de simboluri, picturile sale pot alcătui un Oracol cu răspunsuri profetice la problemele și întrebările omului, semne ale vieții și ale cosmosului trecute prin tradiție spre modernitate. Cerul grădinii palatului se oglindește în lac. Cerul picturilor Mariei Constantinescu, folosind o noua manieră, cu ajutorul oglinzii, observă cerul și mișcarea relativă a stelelor, a cosmosului. “Ce reflect oglinda? Adevărul, sinceritatea, conținutul inimii și al conștiinței”(Alain Gheerbant -Dicționar de simboluri). “Pun oglinda în spate
ORACOLUL DIN PALAT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Oracolul_din_palat_elisabeta_iosif_1326914844.html [Corola-blog/BlogPost/361282_a_362611]
-
invidie, nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poți culege de oriunde și oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevarat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viață. • Trupul omenesc este frumos, numai în măsura în care oglindește sufletul. • Cine nu iese din Eu, nu atinge Absolutul și nu descifrează nici viața. Ceea ce legi tu aici pe pamant - se leaga și în ceruri. • În timpul copilăriei, am dormit în pat. În timpul adolescenței, am așteptat la ușă. În timpul maturității, am
CITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 by http://confluente.ro/Constantin_brancusi_citate.html [Corola-blog/BlogPost/349085_a_350414]
-
ultima creangă mai groasă,fata pași pe pietrele zidului și privi cu uimire la peisajul ce se lasă admirat în toată splendoarea lui.La baza ruinelor era un lac pe care copilă nu îl văzuse ,dar în care soarele se oglindea cu mândrie. Uitându-se mai bine în jos la rochie ,văzu că zidul pe care stătea, era acoperit de mușchi umed și se gândi că trebuie să pasasca cu atenție atunci când o să coboare.Miscandu-si piciorul stâng ca să calce înapoi
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1487268008.html [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
evadarea din lanțurile lacului,ce o strângeau din ce in ce mai tare .Cu ultimele puteri,copila încerca să se agațe de rădăcinile unui copac aproape de mal ,însă nu izbutii.Ramasa fără aer,cu inima palpitând frenetic,,Karon văzu forma unui chip ce se oglindea la suprafața apei în lumina,pentru ca mai apoi totul să se întunece. Atunci cand Karon se trezi tușind și inspirând aerul de mult dorit,simții ceva fierbinte pe piciorul drept,însă era o senzație plăcută care alunga durerea.Zarii că prin
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1487268008.html [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
lumina spiritului său, care nu se poate desdesena ca un abur, nu se poate uita, ca o umbră! Dacă misterele cele mai încătușate ale simplității vieții oamenilor obișnuiți rămân de cele mai multe ori nedezlegate, întreaga viață a lui Cornel Fugaru se oglindește în cristalizările lirice ale cântecelor lui. Textele acestor cântece, multe dintre ele compuse de către soția, Mirela Voiculescu Fugaru sunt poeme preschimbate în versete și compun cu muzica, vastitatea tabloului vieți, spectacolul ei, raritatea harului, prefigurate în creația artistică a unei
CORNEL FUGARU. A PLECAT ÎN ETERUL MĂRILOR STELARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1412570009.html [Corola-blog/BlogPost/341065_a_342394]
-
chiar momentul zero al enunțării poetice. Evoluția de la abstract la concret îi sporește forța de animare și de... persuasiune. De la căutările incipiente ale precedentelor învelișuri materiale ale sufletului („Ar trebui să-i știu înfățișarea”), la revelație („...alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună”, „Prea bine știu: mă trag din/ Litovoi”), se ajunge acum la acțiune comună, la solidarizarea activă a eului liric cu primul său avatar (primul, din perspectivă cronologică, fiindcă nu se poate vorbi despre o
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Lupul și eu”. Aducerea lupului-avatar în prim-plan vorbește de la sine despre fascinația pe care această ființă, percepută, la un moment dat, ca fiind consubstanțială („... în trup/ Eram cu mine însumi împreună.../ Când m-am trezit, alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună”.), a exercitat-o mereu asupra Poetului, fie pe cale livrescă, fie pe cale naturală. În bestiarul simbolic al umanității, lupul rămâne unul dintre cele mai înfricoșătoare animale. G. Durand îl include într-un regim nocturn al
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
alte simboluri ale misterului, adâncite în nocturn și/ sau în vis și în moarte: - cu negura, visul, râul și luna (“...Se prelingea din trupul meu/ Fluidul somn, împrospătând pământul/ Ca o difuză negură”. “Înaintam în negură”, “... alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună” - Avatar I); - cu flacăra, sufletul și moartea (“Trece/ un lup roșu, un lup în flăcări,/ aprins,/ sub orizont, la marginea sufletului”; „Și frumusețea toată mă privește/ invers,/ din anarhica-ți moarte/ smulgându-mă” - Avatar
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
nepătruns, întunecat,/ Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat:/ Doi colți însângerați, în raza lunii” - Avatar). Semnificațiile simbolice devin mijloace de caracterizare, la care se adaugă câțiva indicatori de atitudine: - postura demnă, neclintirea, care generează imagini statuare (“... alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună” - Avatar I; Iar el stă neclintit în luminiș” - Totem); - izolarea, delimitarea (“Apoi dispare lin, el știe cum,/ Căci haita latră laș, dar nu se-arată./ Dispare în pădurea eterată,/ La care nu ajunge niciun
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
pentru zei; picuri de sudoare cad harnici - boabe de mei- ofrandă pentru porumbei. Nu te-am întrebat niciodată de ce-ți înlănțui grijile în temnița tăcerii și nu le scoți de-acolo nici măcar acum, în pragul serii. Gândurile mele se oglindesc într-ale tale ca-ntr-o mare nemărginită. Le privești cu resemnare zările, tăiș roșu, ca un cuțit... Dincolo de nori, dincolo de zei, dincolo de tăcere apusul își pleacă genele vinovat: ne-a mințit! Referință Bibliografică: Apusul își pleacă genele vinovat... / Curelciuc
APUSUL ÎŞI PLEACĂ GENELE VINOVAT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 by http://confluente.ro/Apusul_isi_pleaca_genele_vinovat_curelciuc_bombonica_1335960393.html [Corola-blog/BlogPost/340735_a_342064]
-
așa și ecuațiile prusace ale fizicianului din Ulm aveau să tulbure ochii privitorilor în stele. Îndrăznește V. G. Paleolog: „Datorită lui Brâncuși, sculptura, la fel ca și filozofia, bate la porțile adevărurilor esențiale și primare, părăsind ambiția minoră de a oglindi, mai mult sau mai puțin fidel, chipul lumii vizibile din exterior ― de acum înainte străduindu-se de a prinde în materie chipul lumii imateriale a gândirii creatoare” (V. G. Paleolog, Brâncuși-Brâncuși, Craiova, Scrisul Românesc, 1976, p. 123). Cum nu sunt
LECŢIA LUI EINSTEIN de DAN CARAGEA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_lectia_lui_eins_dan_caragea_1368313881.html [Corola-blog/BlogPost/354316_a_355645]
-
1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Îmi amintesc Îmi amintesc de tot ce-a fost firesc în ce acum cu patimă iubesc, pădurile de visuri cu izvoare atât de clare și răcoritoare în care și-astăzi mă mai oglindesc. Erai și tu. Ce clar întrezăresc în amintiri timidul te iubesc și mai ales de prima-nfiorare a inimii pe-atunci clocotitoare îmi amintesc. Plin de emoții-n minte răsfoiesc poemele scrise de gânduri care mărturiseau iubirea arzătoare de care-acuma
ÎMI AMINTESC CÂT AŞ DORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1431451849.html [Corola-blog/BlogPost/359827_a_361156]