682 matches
-
au continuat să fie aservite intereselor politice. Din păcate, aceste atitudini și practici au fost exacerbate în perioada de tranziție, ca urmare a comportamentului elitelor politice. Acestea din urmă au fost principalii beneficiari ai privatizării întreprinderilor de stat. O nouă oligarhie financiară și politică a fost creată ca rezultat al alianței și suprapunerii dintre fosta nomenclatură comunistă și elemente ale fostelor servicii secrete ambele fiind legate de sistemele economice și administrative socialiste și noua clasă politică. Controlând activitatea agențiilor de privatizare
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
altă problemă este absența noțiunii larg împărtășite de bun comun, alături de natura foarte polemică și deseori absurdă a dezbaterilor politice. 7. Care ar fi problemele pe care țara și regiunea trebuie să le adreseze în viitorul apropiat? Să scape de oligarhii corupți, de mogulii mass-media, de monopolizarea sferei publice acestea mi se par a fi provocările majore ale României (și ale celorlalte țări est-europene). Sarcina lor principală este de a întări cele trei valori care stau la baza unei democrații viabile
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
modernă, care cuprindea toate elementele unei ocârmuiri reprezentative. Nu tăgăduiesc că Regulamentul Organic, cu toate viciile lui, alcătuia un foarte mare progres asupra sistemului în vigoare până atunci, admit că în el erau cuprinse elementele sistemului reprezentativ... în folosul unei oligarhii minime. Dar Rusia știuse să supună aceste rudimente de sistem reprezentativ controlului și voinței sale, știuse să facă astfel încât autonomia Țărilor Române, înscrisă în tratatul de la Adrianopol, să rămână un lucru scris, tradus în fapt prin suveranitatea Rusiei asupra lor
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
să constate că fiecărui individ din sistem îi revin lunar, în medie, sume de multe sute de euro, sume din care cei mai mulți nu primesc nici a zecea parte. Această constatare ne duce cu gîndul la cunoscuta "lege a fier a oligarhiei" a lui Robert Michels care demonstra că cele mai multe bunuri tind să intre pe mîna cît mai puținor indivizi pe măsură ce instituțiile se birocratizează și se închid supravegherii externe 102. Ritualurile adaptative au deseori caracter ilicit, datorat nu atît mecanismelor de exploatare
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
anii 2002-2004, în care sînt prezentate aceste fapte, mascate printr-o clasică limbă de lemn. 102 Pentru Robert Michels, organizațiile dau naștere la o dominație a unor funcționari care, printr-un proces de "îmburghezire, ajung să formeze o clasă aparte: oligarhia. Cu cît organizația se birocratizează mai mult cum e cazul închisorilor -, cu atît funcționarii se îndepărtează de scopurile pe care s-au angajat să le slujească și se orientează către scopuri personale, urmărindu-și interese deseori contrare celor oficiale. Ei
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
să coboare printre oamenii obișnuiți, scăzând dramatic prețul pe exemplar și relatând despre lucrurile ordinare, de zi cu zi. În destule socie tăți, mass media s-au transformat în instrumente de control ale statului, ca în România socialistă, sau ale oligarhiei religioase, ca în anumite țări musulmane. Când istoria mai mult sau mai puțin recentă e presărată cu schimbări fundamentale în comunicare, în media și în jur na lism, este nerealist să pretindem ca lucrurile să rămână neschimbate pentru jurnaliști și
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
vor facilita această intenție. În primul rând, dificultățile financiare pe care le cunoștea municipalitatea, dificultăți amplificate de crizele economice și de presiunea fiscală regală. În al doilea rând, dezbinările elitei urbane, pradă dorinței de acaparare a puterii; rezultă constituirea unei oligarhii urbane din ce în ce mai rupte de locuitori, în special de "oamenii de rând"; supuse unei exploatări severe, indiferente la rivalitățile dintre burghezi, "persoanele umile" preferă să se pună sub autoritatea regelui. Precaritatea financiară a orașelor a făcut ca ofițerii regelui să supravegheze
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu le puteau face decât cu consimțământul regelui. Inspirația egalitară a mișcării comunale nu a rezistat multă vreme tensiunilor provocate de luptele pentru dobândirea responsabilităților municipale. Aceste responsabilități devin surse de prestigiu, de recunoaștere socială și de îmbogățire, ceea ce determină oligarhiile urbane să se lupte pentru a ajunge la conducere. Dacă în secolul al XIII-lea notează Jacques Ellul încă există o reînnoire constantă a burgheziei cu fiecare generație, la sfârșitul secolului al XIV-lea, în Franța se formează dinastii burgheze
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
efectele diminuării numărului întrunirilor generale ale locuitorilor care și așa ajunseseră să reunească doar "șefii familiilor" cetății. Puterea municipală devenea o miză rezervată doar celor aflați în relații cu regele, relații pe care acesta le întreținea în special cu membrii oligarhiilor urbane, care confiscaseră instituțiile municipale în profit propriu. Până la mijlocul secolului al XV-lea, acești burghezi, mai cu seamă elita negustorească, profitau de slăbiciunile regalității și de mijloacele de influență care le aduceau puterea financiară de a obține onoruri și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
marilor feudali s-au dovedit a fi o șansă pentru orașe 1; sub Ludovic al XIV-lea însă, nemulțumirea orașelor crește. Edictul din 1692, care prevedea sarcinile municipalității, urmărea să aducă pe linia de plutire casieriile statului. El agrava dominația oligarhiilor restrânse, care datorau totul regelui și nimic sufragiului locuitorilor; astfel, acest edict a alterat și mai mult consistența orașului ca instituție politică. Numai Parisul a făcut întrucâtva excepție și a ajuns să concureze statul. "Simplul fapt al concentrării fizice a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Și, în timp ce muncitorii nu mai au de plătit, în ordinea politică, o listă civilă de cîteva milioane suveranilor pe care i-ați detronat, ei sînt obligați să scoată din munca lor o listă civilă de cîteva miliarde pentru a remunera oligarhiile leneșe care sînt suverane pe munca națională. (Aplauze repetate pe mai multe bănci, pe extremitatea stîngă și pe extremitatea dreaptă a sălii). "Și aceasta pentru că socialismul apare ca singurul capabil să rezolve această contradicție fundamentală a societății prezente, pentru că socialismul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Burke. Un posibil model original în practicarea moderată a conservatorismului și liberalismului a fost cel american, unde creatorii constituției Americii, cum constată cu exactitate Virgil Nemoianu, indiferent de orientările lor politice, au convenit că cele trei modele aristotelice ale monarhiei, oligarhiei și democrației trebuie să fie prezente în textele constituționale de bază și complementare între ele. Indiferent de crezul religios personal, ei au fost convinși că religia trebuia să fie prezentă și activă în societate, că tradiția și progresul erau la fel de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
temă continuă: " Tradiția poate fi definită ca o prelungire a sufragiului. Tradiția înseamnă să dai voturi celei mai obscure dintre toate clasele sociale, înaintașii noștri. Este o democrație a celor dispăruți. Tradiția refuză să se plece în fața măruntei și arogantei oligarhii a celor care se întîmplă să se afle prin preajmă. Toți democrații obiectează față de descalificarea unor ființe umane pe baza accidentului nașterii; tradiția obiectează față de descalificarea lor pe baza accidentului morții. Democrația ne spune să nu neglijăm opinia unui om
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
1981: 41], pentru a indica amestecul nepotismului cu corupția. Armata, care rămâne principala structură de putere, este neprofesionalizată și ineficientă; recrutarea se face subiectiv sau prin intermediul conexiunilor tribale. De obicei, este vorba de regimuri instabile. Dincolo de cleptocrație, în cazul unei oligarhii militare la scară amplă (adică, a unui grup militar relativ mare), cu sau fără unor primus inter pares implicați inițial în lovitura de stat și regăsiți apoi în regim, trebuie subliniat un aspect foarte interesant în ce privește rolul politic efectiv al
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de clasă poate fi găsit și în intervențiile efectuate în alte spații geografice cum este Orientul Mijlociu sau Africa de Nord și nu privește doar clasele mijlocii și încercarea de a le proteja de clasele inferioare; uneori, intervenția pleacă de la identificarea lor cu oligarhia "pământului" sau cu clasa "de sus", subiectul fiind reprezentat de clasele populare și interesele lor, așa cum sunt percepute ele de către militari. În Africa, interesele de clasă au devenit etnice sau regionale, de acestea din urmă legându-se motivațiile militarilor. E
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în anumite perioade ale istoriei lor, dar și în țări din Europa Mediterană, în Spania lui Primo de Rivera și în Portugalia lui Salazar, în primii ani ai regimului [Linz, 1975: 285-301]. Diferite exemple de regimuri birocratico-militare, guvernate de o oligarhie militar-civilă de tipul menționat mai sus, se găsesc și în Africa sau Asia. Referindu-se la o anumită situație, diferită din punct de vedere social și economic, O'Donnell [1973] propune un model de regim birocratic-autoritar, susținut de o coaliție
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
profesionalism" al militarilor. Cu privire la aceleași țări (la care făcea referire O'Donnell) anumiți autori au vorbit despre modelul "corporatist". Expresia se referă mai mult la o ideologie, decât la coaliția dominantă care stă la bază și care este constituită de oligarhia civilă-militară. Mai exact, regimul corporativ este caracterizat, în esență, de o participare controlată și de o mobilizare a comunității politice prin intermediul structurilor "organice". La nivel ideologic, acesta refuză concepția liberală a competiției politice, dar și pe cea marxistă a conflictului
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1 sintetizează tabloul care rezultă plecând de la regimurile fără competiție și participare ("hegemoniile închise"), de la cele cu participare mare, dar fără posibilitate efectivă de competiție ("hegemoniile incluse"), de la cele cu participare limitată, dar cu posibilitate de competiție sau opoziție mare ("oligarhiile competitive"), de la cele în care participarea și competiția sunt mari ("poliarhie"). Dahl [1970] evidențiază trei posibile căi pentru democrație. Prima: competiția precede incluziunea. Se trece printr-un proces, mai mult sau mai puțin gradual, de la hegemonia "închisă" la oligarhia "competitivă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mare ("oligarhiile competitive"), de la cele în care participarea și competiția sunt mari ("poliarhie"). Dahl [1970] evidențiază trei posibile căi pentru democrație. Prima: competiția precede incluziunea. Se trece printr-un proces, mai mult sau mai puțin gradual, de la hegemonia "închisă" la oligarhia "competitivă", și, apoi, la democrația de masă. A doua: incluziunea precede competiția; de la o hegemonie "închisă" se trece la una caracterizată de participări masive, și, apoi, în a doua etapă, la democrația de masă. A treia: posibilitatea existenței dezacordului și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sfârșit, alți factori (cum ar fi profundele transformări socio-economice fac ca sistemul de partide și raportul de putere între diferitele partide să fie diferite. Influența și importanța regimului nedemocratic anterior sunt evidente. O primă situație se referă la trecerea de la oligarhia competitivă la democrație: este vorba de experiența primei democratizări. A doua ipostază privește încercările, de obicei eșuate, de democratizare succesivă după decolonizare. Majoritatea celorlaltor cazuri de tranziție la democrație au ca punct de plecare regimurile autoritare de diferite tipuri. Cele
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și 1964], Barrington Moore [1966] identifică condițiile de fond care, în țări precum Anglia, Franța sau Statele Unite, duc, pentru prima dată, la crearea și consolidarea unui regim democratic. Moore vede o unică schimbare, coerentă, prin care se trece de la instaurarea oligarhiilor competitive la o primă instaurare democratică pe baza unui proces continuu ai cărui factorii determinanți sunt următorii: a) Primul factor constă în existența unui "echilibru care împiedică afirmarea unei monarhii prea puternice sau a unei aristocrații moșierești prea independente". Mai
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dacă: • există unitate teritorială națională [Rustow, 1970 și 1971]; • există amenințări externe imediate, ușor previzibile (ele pot împiedica procese evolutive pașnice); • structura de stat dispune de un aparat represiv [Tilly, 1975]; • în cultura politică sunt înrădăcinate drepturile și libertățile proprii oligarhiei competitive; • simultan, există presiuni pentru extinderea drepturilor claselor sociale "de jos", organizate de către partide sau de către sindicate [Bendix, 1964, cap. 5] și dacă aceste presiuni iau forme de amenințare și violență; • apar costuri care vor fi suportate de către elitele civile
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
puterea parlamentară a partidelor conservatoare. Este, vorba, deci, de o problemă complexă de incluziune/excludere, în care strategia de incluziune a elitelor politice (clasele de mijloc sau burghezie) ajută la "de-radicalizare" și invers [Rueschemeyer, Huber Stephens și Stephens, 1992]. Oligarhiile competitive au încă o logică politică, internă, care stimulează votul universal și democrația de masă, în special în prezența schimbărilor economice. Rustow [1971: 10] reamintește exemplul suedez, în care prima extindere reală a sufragiului s-a produs datorită efectului combinat
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fost definită de un proiect de republică democrată (care a pierdut conotațiile "socialiste", amenințătoare, radicalizante). Un alt caz important de primă instaurare democratică privește Statele Unite ale Americii. În reconstrucția acestui proces este dificil să se facă o distincție clară între oligarhia post-independență și democrația de masă (cum se se întâmplă în alte cazuri). De fapt, ordinea politică americană se instaurează încă de la începutul existenței modelului de guvern reprezentativ din țara-mamă, chiar după independență. Cu toate acestea, procesul de democratizare a fost
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cerințe fundamentale pentru o construcție democratică. Aceste fenomene nu sunt neapărat legate de dezvoltarea economică: ele au avut loc și în societatea preindustrială. Dar, în acele zile, nu exista cealaltă componentă a relației, liberal-democrația de masă, ci, cel mult, o oligarhie competitivă, în tranziție către liberal- democrație. În lumea modernă, într-o economie industrializată, analiza relației dintre aspectele economice, sociale și instituționale, interne și internaționale (realizată în cercetările lui Moore, Rueschemeyer, Huber Stephens, Stephens, Luebbert și Lipset, Diamond, Przeworski, Vanhanen și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]