1,311 matches
-
DE GHEAȚĂ FLOARE LA FEREASTRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Un ger câinos se-așează-n noapte, Și țintuiește stele-n cale. E-așa de frig că-ngheață șapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
iarnă grea. Ei au mai văzut asemenea ierni nu odată în viața lor. După neliniști de o zi, cel mult două, totul reintră în făgașul obișnuit. Oamenii au înțeles că a venit vremea să se îmbrace mai gros, ca de omăt mare. Și-au scos din magazie săniile ca pentru vreme de zăpadă. Își îndesară mai tare cușmele de miel pe cap, își puseseră pe spinare câte un cojoc de oaie, gros și călduros. Nu după mult timp, luându-se cu
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
de medic! Vă rog, nu este o glumă ! Polițistul reveni în cabinetul lui Voinescu și acesta își luă trusa medicală pentru a pleca împreună, conduși de Gabriel. Au luat-o pe o străduță din spatele Maternității, urcând spre o zonă păduroasă. Omătul acoperise complet crengile copacilor și datorită frigului, înghețaseră, dând un aspect feeric locului. Așa, cu frunzele încremenite în gheață, peisajul părea mirific, încât părea că, oricând, ar putea apărea din tufișurile dese, Zâna zăpezii. Mergeau toți pe poteca mărginită de
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
cum femeile obișnuiau să atingă un bărbat străin de familia sau de satul în care conviețuiau, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari însă strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. Bărbații nu trebuiau să supere femeile și nici să se certe cu ele, pentru că altfel le mergea rău tot anul. În mitologia română, Dragobetele este asociat personajelor Panteonului
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
sosit, e Martie Ce inundă grădinile cu flori, Sania, dispare de pe pârtie, Pajiști se-mbracă în culori! Natura, se trezește-ntr-odoară Din amorțirea hibernării mute, Zăpada se topește, o să moară, Gâzele ce se trezesc, sunt sute... Ghiocei, toporași și viorele De sub omătul muribund apar, Cântă natura, ciripit de păsărele, Crivățul, viforul și gerul dispar... Soarele, apare-ncălzind natura Usucând găze pe aripioare ude, Animalele din curți, lasă șura Ieșind, astrul zilei să-l aplaude... Primăvara, aerul învie natura, Animă tot ce mișcă, ce
TREZIREA NATURII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370241_a_371570]
-
nimic în orașul ăsta prins bine în brațe unde se petrec lucruri ciudate...!? Zăpezile au pus stăpânire pe case. Umbra se pierde dincolo de ziduri și tu ești o nalucă. Clipele, deja moarte, numai viața le poate îndepărta- când iese din omăt. Referință Bibliografică: Mirosul sălbatic / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 437, Anul II, 12 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MIROSUL SĂLBATIC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354528_a_355857]
-
clipă chiar dacă cucuveaua sfârșitului meu țipă din iarna ce nămeți în jur a strâns. Sunt trist câteodată, dar nu dau îndărăt. Sar peste piedici ca în tinerețe. Ca lacrimile-n ochii mei triști să nu înghețe alung din gânduri orișice omăt. Știu că nu e posibil să mă-mprimăvărez, dar mă-ncăpățânez să stau în toamnă care pentru-a mea viață atât de mult înseamnă pentru că-mi dă prilejul să creez. Penelopa Frumoasa Penelopa solie mi-a trimis rugându-mă să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353936_a_355265]
-
s-ar fi pierdut undeva pe drum. *** Copacii înghețați până la ultimul vârf păreau mai frumoși decât orice primăvară cunoscută. Mergeam grăbit pe zăpada neatinsă, imi plăcea să las urma pașilor mei în acele locuri chiar și pentru un moment. Sunetul omătului strivit sub talpa grea a ghetelor mă liniștea, imi oferea siguranță. Cu fesul strâns pe urechi și privirea aplecată de viscol, înaintam bucuros spre casă. Din când în când ridicam privirea în drum, pentru a lua repere noi. .................................................................................... Referință Bibliografică
POARTA ALBASTRA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353061_a_354390]
-
cu tus violet Se lăbărțează memoriile altui regizor. Din gâtul sticlei cu vinul bătrân Ies aburii fluierând că uitatele trenuri. La garderobă facem schimb de paltoane, Figuranți și într-un cap de afiș Și o trăsura plină cu flori de omăt Își rostogolește rotile peste scenă murdară. Este noaptea în care Boierii petrec sub marmură din care Excavatoarele au scos, fără nici o problemă, Trupul lui David. ATTO 3 Nascosto nel lembo di sipario del polveroso peluche Îl pagliaccio attende di entrare
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
furtuna, spulberătoare de afecte încâlcite»; de undrea fiind, pătrunde «într-un univers azuriu, nemărginit», cu «întinderi de pietriș vălurit» pe care Ea și El se plimbă «în hainele Raiului», pentru că «sub privirea stelelor, doar iubiților li se îngăduie visarea pe omătul întins al iernii»; de gerar fiind, își cheamă iubirea «pe acorduri medievale», dintr-o teamă «de a nu rămâne în acele vremi ancorată [...] sub dojana cerului»; de făurar fiind, Ea și El „îmbrățișează pământul“, în ultimă eros-instanță, Ea invocând nu
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
pe blana de oaie iar frigu-i pătrunde, ei plâng mai amarnic ca-n ziua fătării cănd soarele darnic le dase binețe prin veselul tril de păsări întoarse acasă-n April atât ! doar o zi ! până mâine în zori se cerne omătul ce vine din nori iar vântul va șterge în ritm de cadril zăpada târzie căzută-n April *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: zăpada mieilor / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1554, Anul V, 03
ZĂPADA MIEILOR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353745_a_355074]
-
prin poduri. Prima impresie a fost favorabilă. Încă mai exista zăpadă prin oraș și eram deja pe 12 aprilie, iar munții erau în general complet acoperiți cu zăpadă. Deși munții din zonă încă își mai purtau căciulile și dulmana din omăt pe ei, clima nu era aspră ca la noi în Dobrogea în asemenea cazuri, în ciuda temperaturilor scăzute. Fiordurile îmi făceau cu ochiul și parcă îmi spuneau amabile un “Bine ai venit pescarule”. Nu știam că tocmai de aici îmi va
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354089_a_355418]
-
înghețat o lacrimă sub gene Încremenită-n strai de promoroacă Se ascunde-n șoapta florilor perene Un vis înzăpezit și-un chip de fată În tihnă-și cântă doru-n versuri line Și-atâtea taine-n nopți de catifea Când prin omăt, luciri diamantine Se sting în dansul fulgilor de nea. Atâtea flori de suflet curg în rânduri Cu crini înmiresmați și maci arzând Când iarna tristă viscolește-n gânduri Și floare-albastră-i umple-alesul gând ... GÂNDURILE, FLORI CE CRESC PE TÂMPLE Gândurile, flori
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
de ceară. Când pasu-ți umblă-n iarba sângerie Și te sărut pe tâmplele-ți blajine Înfloare-n trup vlăstar de iasomie Parfum și dor și dragoste de tine... SĂRUTUL TĂU CA O MIREASMĂ Sărutul tău ca o mireasmă De ghiocei și-omăt târziu E dulcea nopților fantasmă Oaza de verde din pustiu. Când gurii tale roabă-i sunt Secunda-mi uit în veșnicie Narcise plâng în păr cărunt Viori de lut și-o simfonie ... Prin umbre de tăceri pribeag Tu sorbi din
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
sensuri și valori Din vârstele primare Polenul pentru flori Pornind pe catalige Spre Țările de Jos Centauri vin să strige Peste păduri, duios O muză, cea promisă Îmi trece în acord Cu lira compromisă Zăpezile din nord Cu viscol și omături Pe scări interioare Cer pinguinii pături Și spații de cazare O iarnă. Altă iarnă În grotele rupestre Cu înveliș de marnă Și flori pe la ferestre Și totuși o surpriză O dată la un an S-ajungem pe-o banchiză Cu un
IARNĂ, IARNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357055_a_358384]
-
în jurul ei, ca un titirez. Mai lua câte o trântă, râdea ca de o ghidușie, apoi se ținea cu mâinile de fund până când uita de durere. Își așeza ghiozdanul să stea lipit de spatele lui firav, în timp ce mama îi scutură omătul de pe haine mustrându-l duios și, într-un fel, absentă. Copilul, parcă voind să-i facă în ciudă, nici n-a făcut bine doi pași, că iar i-a zburat picioarele, ca unui acrobat. Acum stătea întins pe zăpadă și
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
de bucurie și într-un gest pe care numai natura maternă îl cunoaște, mama cu fiul în brațe se tăvăleau prin zăpada făinoasă. - Hai, ridică-te, să nu întârzii la școală, spuse grijulie în timp ce-i așeza fularul la gât, scuturând omătul care se lipise de paltonul lung și negru ale cărui mâneci îi acopereau palmele până la buricul degetelor. Și uite-așa, ținându-se de mână, îmbujorați de ger, dar și de voioșie, traversau strada printre mașinile care înaintau anevoios prin zăpada
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
mașinile care înaintau anevoios prin zăpada care ajunsese la vreun lat de palmă. Prima ninsoare a prins drumarii iar nepregătiți. Până să se dumirească ei, a și înghețat primul strat, după ploaia care l-a înmuiat destul de bine. Acum, sub omăt, gheața își făcea de cap. Printre geamurile deschise ale automobilelor se auzeau înjurăturile deșucheate ale șoferilor și persiflări de genul: ,, Iarna nu-i ca vara!'' O mașină de culoare roșie patina de zor, zăpada sărea în spatele roților ca o fântână
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DĂ-MI IUBITO VORBELE ÎNDĂRĂT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 545 din 28 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Dă-mi iubito vorbele-ndărăt Dacă și-au pierdut de mult văpaia Că ne vine iarna cu omăt Și-ai să vezi ce rece e odaia N-ai de unde face rost de șube Nu mai spun de lemnele de foc Sunt sătul de câte am eu, bube Totu-n viață e un fel de troc Nu-ți oferă
DĂ-MI IUBITO VORBELE ÎNDĂRĂT de ION UNTARU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358375_a_359704]
-
singură dată sau periodic pe parcursul anului), rostind, uneori, anumite „descântece”. Astfel Simeon Florea Marian arată că „în prima zi a lunii lui mărțișor este datină în cele mai multe părți locuite de români ca fetele cele mari să strângă apă de neauă (omăt, zăpadă) și cu apă de aceasta să se spele apoi peste tot anul, anume ca să se facă frumoase și drăgăstoase”. Potrivit unor date culese de Iosif Vulcan (expuse în articolul „Neaua de mărțișor”), fetele credeau că „neaua de mărțișor (...) este
TOTUL DESPRE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357959_a_359288]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > COJOCELUL ALB AL IERNII Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 339 din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cojocelul alb al iernii Se așează-ncet pe dealuri Spulberând omătul moale Care vine valuri, valuri. Peste câmpuri se ridică Largi fuioare de zăpadă Crivățul aleargă-n voie Troienind ca altă dată. Prin păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile
COJOCELUL ALB AL IERNII de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358004_a_359333]
-
Acasa > Stihuri > Momente > S-A TOPIT OMĂTUL Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 721 din 21 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului s-a topit omătul ce îl așternuse iarna asta tristă peste trupul meu și nu mai există nici troiene sumbre au plecat nămeții vr â
S-A TOPIT OMĂTUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358069_a_359398]
-
Acasa > Stihuri > Momente > S-A TOPIT OMĂTUL Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 721 din 21 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului s-a topit omătul ce îl așternuse iarna asta tristă peste trupul meu și nu mai există nici troiene sumbre au plecat nămeții vr â nd să se î nece în marea cea adâncă din sufletul tău și plutesc corăbii mai vârtos pe valuri
S-A TOPIT OMĂTUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358069_a_359398]
-
azi sub pașii mei și îmi este teamă să mai ies afară să nu mut oceanul sub fereastra ta tot au scris poeții că din joacă focul pârjolește iarba și usucă marea din privirea ta Referință Bibliografică: s-a topit omătul / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 721, Anul II, 21 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
S-A TOPIT OMĂTUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358069_a_359398]
-
din 25 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Cerul își cernea des, fulgii de nea. Jucăuși, se așterneau moale pe covorul gros de zăpadă imaculată. O feerie în alb. Piticii colorați, renii de piatră, erau pete de culoare în imensitatea de omăt ... nasul omului de zăpadă ... morcovul portocaliu. Stătea la fereastră cu nasul lipit de geam. Respirația caldă, aburea sticla rece. Pregătirile pentru Crăciun erau terminate, casa împodobită de sărbătoare, lucea de curățenie. Aroma de prăjituri, scorțișoară și vanilie umplea locuința. Sărbătorile
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]