817 matches
-
adăugându-le la grămada de compost. Trandafirii • Pentru ca o tufă de trandafiri să înflorească mai mult timp, tăiați florile ofilite de la bază. În acest fel, hrana va merge doar către mugurii care se pregătesc să înflorească. • Pentru a alunga insectele, omizile, păduchii de frunze și alți dăunători, oferiți-le drept însoțitori plante de usturoi și/sau crăiță. • Tundeți tufele de trandafiri atunci când nu există risc de îngheț. Astfel veți stimula înflorirea, veți înlătura părțile uscate, veți evita înmulțirea insectelor și propagarea
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
aspru sancționate. Cele două fete fac două călătorii similare, trecând prin aceleași probe, pe care le abordează, însă, în mod diferit. Fata moșului îngrijește o cățelușă care îi iese în cale, curăță un păr frumos și înflorit, dar plin de omizi, curăță o fântână, apoi un cuptor nelipit și mai-mai să se risipească, slujește cu credință la Sfânta Duminică, îngrijind de copiii ei, o mulțime de bălauri și tot soiul de jivine mici și mari. Fata babei ignoră toate acestea, se
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
energie psihică (libido, în accepția lui Jung) pe măsură. O atare fascinație a masivității și mașinismului devine congruentă cu una din imaginile care l-au frământat pe scriitor de-a lungul vieții: "Dealtfel, și ca literatură imaginea trenului deraiat din cauza omizilor nu m-a părăsit. Tren deraiat din cauza omizilor."26 Prin suprapunerea cu textul din interviul-manifest, apare limpede că trenul (locomotivă) conotează o tipologie puternică. Mai dificilă e simbolistica omizii. Pentru psihologia colectivă, aceasta scoate în evidență o condiție larvară, nedesprinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
măsură. O atare fascinație a masivității și mașinismului devine congruentă cu una din imaginile care l-au frământat pe scriitor de-a lungul vieții: "Dealtfel, și ca literatură imaginea trenului deraiat din cauza omizilor nu m-a părăsit. Tren deraiat din cauza omizilor."26 Prin suprapunerea cu textul din interviul-manifest, apare limpede că trenul (locomotivă) conotează o tipologie puternică. Mai dificilă e simbolistica omizii. Pentru psihologia colectivă, aceasta scoate în evidență o condiție larvară, nedesprinsă de sinele universal, mai concret o prelungire a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a lungul vieții: "Dealtfel, și ca literatură imaginea trenului deraiat din cauza omizilor nu m-a părăsit. Tren deraiat din cauza omizilor."26 Prin suprapunerea cu textul din interviul-manifest, apare limpede că trenul (locomotivă) conotează o tipologie puternică. Mai dificilă e simbolistica omizii. Pentru psihologia colectivă, aceasta scoate în evidență o condiție larvară, nedesprinsă de sinele universal, mai concret o prelungire a devenirii. Secvența obsedantă, în întregul ei, este de o tulburătoare complexitate și desemnează două concepte fundamentale din psihanaliza lui C.G. Jung
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și caracterizează astfel o esență doar în parte descriptibilă, în parte însă pro tempore incognoscibilă și nelimitabilă."27 (s. a.) Jocul reversibil dintre empiric și postulat, dintre cognoscibil și incognoscibil, ca și între limitat și nelimitat, este astfel sublimat in simbolul omizii, ființă deopotrivă nearticulată și subliminală. La polul opus, trenul devine o metaforă abisală pentru procesul de cristalizare și particularizare a individului, cu precădere în latura sa psihologică, oferindu-i specificitatea și împlinirea ca personalitate. Acest mecanism formativ e tocmai individuația
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul și increatul sunt noțiuni frecvent întâlnite în antropologie. Trenul deraiat de omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat. în antropologie. E Timbrul lui Ion Barbu din etapa ermetică (acea piatră în rugăciune ce se despoaie din humusul primordial, prin medierea latențelor orfice), sau chiar energetismul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
transcendent verificabil prin cercetări psihologice, dar imposibil de demonstrat științific. Individuația își atinge scopul în momentul în care "intuiește" sinele ca pe ceva irațional. O dată ce am aprofundat o atare relație, pentru noi nu mai există nici o îndoială: "Tren deraiat din cauza omizilor" este o structură abisală în care personalitatea controversată a lui Camil Petrescu se simte învăluită, cauza fiind un joc reversibil între sine și individuație. Acceptând că laboratorul de creație al scriitorului urmează calea neasemeni a procesului de desfacere a increatului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
confuz explicate și analizate de chiar promotorul acestora, C. G. Jung, după cum onest o va recunoaște chiar el), am concluzionat că ele se regăsesc într-o imagine care l-a obsedat pe scriitor de-a lungul timpului: "Tren deraiat de omizi". Transpunerea izomorfă este versul lui Rimbaud-"Des serpents géants dévorés par des punaises", care este considerat de Ladima o amprentă a destinului său. Și cum dicționarele și tratatele de simboluri consideră omida ca o formă particulară a increatului, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
scriitor de-a lungul timpului: "Tren deraiat de omizi". Transpunerea izomorfă este versul lui Rimbaud-"Des serpents géants dévorés par des punaises", care este considerat de Ladima o amprentă a destinului său. Și cum dicționarele și tratatele de simboluri consideră omida ca o formă particulară a increatului, printr-o succesiune de argumente am descifrat în poezia și romanele lui Camil Petrescu procesele de desfacere a increatului în elemente ale creatului. Asocierea cu poezia lui Ion Barbu a devenit astfel ușor de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care cară ață". În fine, vegetalele înnobilate cu har aproape fără egal: "ciuperca fină/ Cu reverențe și cu spori în palmă", "lalea ca ceapa otrăvită/ Ca inima unui baron", "dovlecii plini de mațe sau candizi/ Și-nlăcrimați în pături de omizi" etc. Din versurile selectate mai sus, este cât se poate de evident faptul că Brumaru scrie mai mult decât o simplă "lirică gentil liliputană" (Gh. Grigurcu). Poetica miniaturalului dacă se poate numi astfel traduce, într-o primă fază, o nevoie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chiar, în ton cu agresivitatea universului diurn pe care ochiul nemilos, uneori de-a dreptul dezgustat, al poetei îl contemplă. O astfel de metaforică servește perfect finalității apăsat moralizatoare a discursului imbricat despre imposibila metamorfoză a "Prostului satului național" în omidă, pseudoepopee la care asistă, neputincios, "Îngerul Prostului singurul spectator de altfel și de neevitat al metamorfozei" eșuate. În grupajul următor de poeme din blanc, intitulat lapidar și sugestiv areal, camera poetică se focalizează pe cu totul alt obiect de interes
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de dulce otravă, Adame". Sau o înfiorată Deschidere: "1. La mărul de aur, timp surpat, priponit, în sine însuși încolăcit, încremenită larvă balaur, la mărul de aur. 2. La mărul de aur din Paradis, limpede crisalidă, timp inert, interzis, sacră omidă așteptând sărutul promis, la mărul de aur din Paradis. 3. La mărul de aur, tainic pas, înflorită elitră, fluture curcubeu pe umărul pământului, greu, blestem talisman, pubelă tezaur, la mărul de aur. 4. Expandată secundă, hotar deschis, la mărul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în forțe conceptualizate maniheist: "Bòlnav de stenahorie,/ în cerdacul de priveală/ un seraf din mine scrie/ stih liubov ca o beteală./ Semnele domniei mele/ (cucă și caftan și tui)/ stau la poarta iadului,/ de păcat și sânge grele...// Și-o omidă/ dă buluc prin manuscrise,/ ca o ftizică silfidă/ în tămâi de paraclise". Este evident, în aceste versuri, faptul că sursa neliniștii care i se insinuează, perfid, până îi cotropește ființa este chiar scindarea între angelic și demonic, după cum la fel de transparentă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Totuși, ceea ce pare să străpungă armonia acestui spațiu este tocmai asumarea consecințelor pe care le implică această condiție de poet: "Știu, puritatea nu rodește,/ Fecioarele nu nasc copii,/ E marea lege-a maculării/ Tributul pentru a trăi.// Albaștri fluturi cresc omizi,/ Cresc fructe florilor în jur,/ Zăpada-i albă neatinsă/ Pământul cald este impur.// Neprihănit eterul doarme, / Văzduhul viu e de microbi,/ Poți dacă vrei să nu te naști,/ Dar dacă ești te și îngropi.// E fericit cuvântu-n gând,/ Rostit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în dosul/ Acestui mirific incendiu/ Al pădurii căzute în roșu/ Nu e decât timpul/ Laș care trece/ Mascându-și plecarea/ Cu spectaculoase și ipocrite minuni?// Crezi că nu știu? Că gutuile/ Nu cad sub regala/ Lor greutate,/ Ci-nvinse de omizi./ Născute din dragostea/ Prevăzătoare/ A meschinilor fluturi/ Extravaganți și nebuni?// Crezi că nu știu că victorioasa întoarcere/ A lăstunilor/ Nu-i decât rezultatul/ Alegerii crude/ A celor puternici și răi/ Dintre cei slabi și buni?/ Fii liniștit/ Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un rol deosebit întâmplării. Este interesant cum a răspuns Darwin îngrijorărilor exprimate de Gray: „Nu mă pot convinge că un Dumnezeu binevoitor și atotputernic ar fi proiectat ihneumonidele cu intenția expresă ca ele să se hrănească înăuntrul corpului viu al omidelor, sau pisica - ca să se joace cu șoarecele.“ Darwin îi scria lui Gray că evenimentele ce marchează istoria vieții „fie ele bune sau rele, trebuie lăsate să fie înfăptuite de ceea ce putem numi întâmplare“. Ca și alți cercetători de seamă ai
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
șansa în spiritul nostru, să punem pariul vieții în fața neantului. În această incertitudine, avem cel puțin certitudinea că a început o nouă metamorfoză a Europei. Pentru a înțelege ce este o metamorfoză, să ne gîndim la cea care transformă o omidă în libelulă. Omida s-a închis în crisalidă. Deodată, fagocitele menite să o apere împotriva agresiunilor externe atacă propriul organism. Îi distrug organele, inclusiv sistemul digestiv, de vreme ce libelula își va schimba hrana. Singurul cruțat este sistemul nervos, care menține identitatea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nostru, să punem pariul vieții în fața neantului. În această incertitudine, avem cel puțin certitudinea că a început o nouă metamorfoză a Europei. Pentru a înțelege ce este o metamorfoză, să ne gîndim la cea care transformă o omidă în libelulă. Omida s-a închis în crisalidă. Deodată, fagocitele menite să o apere împotriva agresiunilor externe atacă propriul organism. Îi distrug organele, inclusiv sistemul digestiv, de vreme ce libelula își va schimba hrana. Singurul cruțat este sistemul nervos, care menține identitatea ființei și îi
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
foarte lung de imobilitate aproape împietrită. Dintr-odată, fără veste, libelula își va lua zborul. Spre deosebire de insectă, Europa nu are programul prealabil al transformării sale, nu are un sistem nervos central care să o guverneze. Însă, ca și în cazul omizii, au fost necesare nimicirile și distrugerile totale ale celui de-al Doilea Război Mondial pentru ca metamorfoza ei să poată începe. Toate țările europene s-au transformat într-un fel sau altul, iar cele din Vest au putut crea împreună un
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fel sau altul, iar cele din Vest au putut crea împreună un soi de sistem nervos simpatic care să reglementeze primele lor schimburi organice. Însă sistemul cerebral n-a reușit încă să se constituie. Metamorfoza este incompletă, nu sîntem nici omidă, nici libelulă, sîntem încă închiși în crisalidă. Urmează efortul decisiv. Metamorfoza poate avorta, dar este încă în curs. A realiza această transformare înseamnă a participa la ea. 1987 Al doilea Epilog Noi reflecții despre Europa Iată-ne îndemnați acum, în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
le-a ținut, până într-o zi, când tocmai termina Dochia să-și scuture cojoacele, curios, a deschis lacra și toate gângăniile, viermii și târâtoarele au ieșit și au umplut pământul... De atunci, în fiecare an, Alexie adună toți gândacii, omizile, târâtoarele, lăcustele și broaștele și le încuie în pământ la Ziua Crucii, ca să descuie pământul și să le dea drumul de ziua lui, la 17 martie. De-aia prin șanțuri și prin livezi fac bătrânii focuri de frunze și ierburi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lalelelor, iar cele ale crinilor s-au lipit de straturi ca niște rozete, dar nu este semn bun, că prea e frig. Or fi ieșit acum și toate târâtoarele și gândacii care au iernat pe sub pietre și prin nămoluri, toate omizile din pământ, dar cine lasă copiii care zac cu fierbințeală să iasă afară și să sune din clopoței ca să gonească viermii și șerpii, gușterii și lăcustele, gândacii și omizile? „E semn rău”, hotărâră babele, ca molima asta care a răpus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și gândacii care au iernat pe sub pietre și prin nămoluri, toate omizile din pământ, dar cine lasă copiii care zac cu fierbințeală să iasă afară și să sune din clopoței ca să gonească viermii și șerpii, gușterii și lăcustele, gândacii și omizile? „E semn rău”, hotărâră babele, ca molima asta care a răpus-o și pe doamna Stanca, fata lui vodă Constandin, să vină tocmai de Alexie omul lui Dumnezeu - Alexa Caldu, nădejdea celor cărora li se terminaseră vreascurile în șopron înainte de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înarmați cu iatagane și pistoale. Duceau cu ei firmanul de mazilire a lui Brâncoveanu, pe care sultanul Ahmed al III-lea îl semnase în ziua de 17 martie 1714, de Alexe Caldu, când se schimbă stările făpturilor, când ies gângăniile, omizile și toate târâtoarele de sub pietre și de prin pământuri, năpârcile cele veninoase și cele nevătămătoare apar din ascunzișurile mlaștinilor, păianjenii cei păroși cu opt picioare și ochi cât boaba de mei vin să țeasă la lumina soarelui ce au urzit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]