499 matches
-
cu care întreține o relație fuzională, deși conflictuală. Doar anumite aspecte din trecutul lui Marc revin, anxiogene, tăioase ca niște cioburi de sticlă, dar el nu le formulează și nu le analizează, prin urmare cititorul nu dispune de acel "toiag" omniscient al romanului clasic, în care totul i se servește detaliat și gata digerat, deci nu știe de cele mai multe ori ce anume motivează reacțiile și acțiunile personajelor. Această dimensiune a indeterminării, a neînchiderii întreține, de fapt, o tensiune extrem de stimulantă intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din Noaptea... - pe care, în prefață, Miron Radu Paraschivescu le așază în descendența Anei Langfuss din Sări, Barbara! - sunt individualizate stilistic printr-o frazare scurtă, concentrată. Surprinderea intimității nu se realizează prin prospectarea psihologizantă, ci este lăsată pe seama inițiativei auctoriale omnisciente. Următoarele cărți vor accentua cercetarea fluxului psihic, înfățișat în instantanee disparate, ce corespund dinamicii extrem de mobile a eului aflat în continuă schimbare sau chiar alterare: pot fi surprinse ipostaze ale unor maladii derivate din masa amorfă, cenușie, covârșitoare a cotidianului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
ipostaze ale unor maladii derivate din masa amorfă, cenușie, covârșitoare a cotidianului. Microtextele romanelor ce corespund acestui proiect înfățișează secvențe de viață cu substanța psihică și reacția afectivă expurgate, marcată fiind intervenția autorului, care a renunțat la situarea în postura omniscientă și acum, poate fi descoperit sub diferite măști ale unui erou bimorf: martor sau anchetator (critica a vorbit despre rolurile limitate jucate de personajele lui M., acestea reducându-se în esență la acelea de erou, martor sau anchetator). Acesta este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
autoreflexiv, conform cu exigențele intelectual-estetice ale literaturii moderne. În consecință, chiar dacă Bizu debutează în nota proustiană a unei reverii subiectiv-paseiste30, care atribuie autorului rolul de personaj central, ulterior același "autor" dispare din text, iar romanul se "obiectivează" în forma unei narațiuni omnisciente ce trasează, într-o succesiune riguroasă, etapele esențiale din biografia unui "erou" fictiv, imaginat după chipul și asemănarea lui Lovinescu însuși. Mai mult, portretul psihologic al lui Bizu corespunde perfect cu cel pe care i-l schițează criticului, în volumul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
impus celorlalte țări de către Uniunea Sovietică. 1. Președintele Consiliului de Stat, președintele Republicii (funcție creată de el), președintele Consiliului Național al Apărării și Comandant suprem al forțelor armate; rolul lui a trecut de la „primus inter pares”la acela de conducător omniscient, de partid, de stat, de popor. 2. „”în România se observa încercarea de aplicare a cadrului de mobilizare militară stalinist menit să conducă la atingerea unor obiective non-staliniste, precum construirea unei economii industriale «multilateral dezvoltate» prospere și competitive pe plan
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
acesta nu era în acord cu deciziile lui. Cultul personalității pe care l a generat și l-a încurajat nu avea prea mult de-a face cu marxism-leninismul, ci poate cu cultura orientală, asiatică, a promovării figurii liderului unic și omniscient, omnipotent (Tismăneanu, 2005). Violența ideologiei marxist-leniniste însă legitimă propria violență și disprețul lui Ceaușescu și ale clanului său față de popor. Dând expresie acestui dispreț, în discursurile și documentele ultimului deceniu este lansată ideea promovării „omului de tip nou, multilateral dezvoltat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și o viat] social] care și-ar propune s] se ghideze dup] acest principiu într-un mediu laic. Viața unui c]lug]r, în special a unui arhant, un filosof-ascet, care prin practicile sale stoice a atins o stare „aproape omniscient]”, devine standardul normativ pentru mirean, care ar trebui s] se nasc] c]lug]r în urm]toarea viat] pentru a atinge acea glorioas] eliberare final] (moksha), reprezentând sfârșitul existenței Jaina. În consecinț], datoriile unei persoane laice în viață civil] sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
descoperit ca metodă profesorul Mazilu în ultimele sale cărți: istoricul literaturii, pedant, erudit și foarte decis în planurile sale, cel din primele lucrări despre renașterea românească sau barocul local de talie europeană, și-a (auto)dislocat statutul de "instanță auctorială omniscientă" (în limbajul "moderniștilor") și a instituit alte reguli ale jocului. De fapt, abia de aici, de la primele cărți de (falsă) imagologie, publicate la Polirom în jurul anului 2000, a început cu adevărat jocul. Istoria literaturii s-a dovedit a-și fi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
seamă o perspectivă temporală (cronologică) rezonabilă, adică limitată; ea exprimă, de fapt, o imposibilitate absolută (semnalată în scenariul kantian prin ideea imposibilității experiențiale a unui "obiect" al Ideilor rațiunii). Cealaltă ideea cunoștinței "desăvârșite", încheiate, ceea ce corespunde gândirii-positum împlinite (un intelect omniscient ar putea-o realiza, pentru că ea se exprimă în legătură cu obiecte-positum (date) ca atare, iar un asemenea intelect îi este pe măsură), și a dezvăluirii cunoștințelor (nu a generării, construcției, constituirii lor), în aceasta constând cunoașterea este imposibilă pentru actuala croială
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceva potențial, care se sporește pe sine fără nici o limită; în această perspectivă, potențialitatea lui Dumnezeu a lui Dumnezeu constituit ca subiect de judecată -, fie aceasta infinită, vine în contradicție cu "actualitatea" lui Dumnezeu, cu totul necesară (înseși ființei infinite, omnisciente, omnipotente etc.). Pe de o parte, fiecare dintre aceste atribute necesare poate fi predicat despre Dumnezeu, iar pe de altă parte, orice atribuire capătă sens numai în măsura în care "subiectul" rămâne deschis către atribuiri noi. De aceea este clar că nu putem
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alături de cei trei filosofi despre care a fost vorba în acest capitol trebuie menționați și Toma din Aquino, cu ideea sa despre adevărul ca adecvare între lucru și intelect, Descartes, cu ideea sa despre Dumnezeu ca posesor al unui intelect omniscient, care constituie model pentru intelectul omenesc limitat, acesta din urmă, tocmai din acest motiv, producând eroare; dar mai cu seamă trebuie amintit Hegel, care își construiește întreaga filosofie pe gândul principiu al dictaturii judicativului: reflexivitatea Spiritului, împlinită prin cunoașterea absolută
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Patrick Suppes (1984, p. 213) conclude: „Orice concept interesant al raționalității comportamentului uman trebuie să fie racordat la estimarea psihologică a puterilor și limitelor aparatului nostru perceptiv și mental. Probleme legate de atenție și selecție nu există pentru un Dumnezeu omniscient sau chiar pentru un computer ale cărui inputuri sunt deja schematizate într-un mod înalt definit”. Nu este întâmplătoare, din acest motiv, dezvoltarea rapidă în ultimii ani a psihologiei cognitive. Mai mult. Procesele cognitive intuitive, caracteristice decidenților reali, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în romanul precedent - e alcătuită aici aproape numai din medici (nu sunt uitați și câțiva artiști). Relevante sunt și de această dată aparițiile feminine. Dincolo de alegerea altei epoci, între cele două romane există o diferență fundamentală de strategie narativă: autorul omniscient al secolului al XIX-lea din Rămas-bun lasă loc în Arta conversației unui autor-personaj, doctorița Sânziana Hangan. Ea va conduce intriga de la început până la sfârșit, preluând în mare parte și rolul autorului-narator: Sânziana Hangan își cunoaște rudele, prietenii și copiii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
the Knower of the things unseen”. Semnificație de bază: cunoscător al tainelor. 2.1.8.3. (al-)‘Alm: SOI „știutor”, ASM „Cel Atoateștiutor”; GG „Știutorul”; Marr „Sciens”, „cognitor” (2, 127/128.158/160, „Scitor” (2, 137/138); RB „l’Omniscient”, DM „celui qui sait (tout)”, YA și Arb „the All-knowing”. Este considerat un intensiv al lui ‘"lim. Apare de peste 150 de ori, cel mai adesea în combinație cu ′akm, cu sau fără articol, în primă sau a doua poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
33, 51). Este prezent și în expresii ce semnifică atotștiința divină: - bi-kulli šay’în ‘alm (2, 29.231 etc. - 20 de ocurente): SOI „le știe pe toate”; ASM „a toate știutor”; GG „Atoateștiutorul”; Marr „în omni re sciens”; RB „omniscient”; DM „connaît toute chose”; YA „hath full knowledge of all things”; Arb „hâș knowledge of everything”; - bi-kulli ƒalqin ‘alm (36, 79): „Știutor a toată făptura” (GG); - ‘alm bi-:"ț al-œudór (64, 4): „cunoaște lăuntrul inimilor” (GG); - fawqa kulli
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pornind de la astfel de considerații privitoare la natura duală și contradictorie a acestui scriitor, aplecat însă, indubitabil, spre ludic și fantezie verbală, putem îndrăzni să vedem în paginile sale "bizare", pure "miticisme" extinse, narațiuni în care, ștrengarul Mitică, în calitate de narator omniscient, ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14 chiar până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
când orașul este construit, schema inițială a amenajării nu mai este decât o amintire. Priviți ce s-a întâmplat la Trappes, de exemplu, nu a mai rămas nimic din schița inițială"179. În loc să fie o desfășurare a unei raționalități urbane omnisciente și omnipotente, căutarea unei mai mari raționalități în luarea deciziei politice în materie de dezvoltare urbană consacra omniprezența serviciilor Ministerului Echipamentului. Ministerul devenea principalul tutore al municipalităților. În fapt, controlul determinării nevoilor în materie de echipamente într-o epocă în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Autori ca Julian Barnes, Alasdair Gray, David Lodge, Doris Lessing, Graham Swift, Malcolm Bradbury, Martin Amis (mai puțin John Fowles și Peter Ackroyd), înclină spre extrovertire și chiar exhibiționism. Ei folosesc Fluxul conștiinței, dar în egală măsură recurg la naratorul omniscient, amestecă interioritatea cu suspansul dezlănțuit. Istoria, povestirea se întoarce. Doris Lessing, de pildă (The Golden Notebook, Under My Skin, Walking in the Shade, The Memoirs of a Survivor), pune toate cărțile pe masă. Ea nu ascunde nimic, eroii sunt sfâșiați
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu tatăl lui "muzica englezească", și are vise incredibile, transe de fapt, în care Clement Harcombe citește o legătură strânsă a fiului cu lumea nevăzută. Visele amestecă mai multe stiluri. Scrise la persoana a treia singular, sub forma unei narațiuni omnisciente, ele imită pe Lewis Carroll, John Bunyan, Charles Dickens, proze din secolele XVII și XVIII. Copilul călătorește în cărți, pictură, muzică, iar în penultimul capitol asistă la moartea Regelui Schilodit, care e chiar tatăl lui, și se întreține (vis în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și se bazează tocmai pe această mândrie a lectorului de a supraviețui. Conflictul text-lector-autor se repetă la infinit și din el se naște noutatea Desperado. Din punct de vedere al tehnicii narative, Huxley alege tiparul coșmarului SF, iar autorul este omniscient. Povestirea e un semnal de alarmă pentru lector că își va pierde tot ce are omenesc în el. Starea de spirit e deznădejdea. Povestirea însăși este fără speranță și prin urmare dezarmant de directă, lipsită de inventivitate verbală, ceea ce e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unde personajele își fac apariția sub privirea lui atentă, studiate din cap până în picioare. Nu sunt scăpate detaliile, dichisul vestimentației, „poza” pe care se merge, mimica, gesturile, modulațiile vocii, dar nici efectul asupra partenerilor. Doar în oglinzile așezate de autorul omniscient în fața personajelor poate fi văzută masca, observată metamorfoza histrionică a chipului și tot aici apar deconspirate stratagemele. De aceea, în descendența prodigioasă a lui Dinu Păturică poate sta cu mai puțină îndreptățire Tănase Scatiu al lui Duiliu Zamfirescu, filiația stabilindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
povesti ceea ce s-a întâmplat în primele cinci zile, obligatoriu, povestitorul trebuie să extrapoleze sau să-și „imagineze” ceea ce nici un martor uman nu a putut să vadă cu propriii ochi. În limbajul tehnic al analizei literare, naratorul Gn 1 este „omniscient”, adică dispune de toate cunoștințele și informațiile inaccesibile unei persoane obișnuite. De exemplu, acest narator știe ce gândește și ce spune Dumnezeu. Îl informează pe cititorul său fără să caute să se justifice în niciun fel. Lucrul „merge de la sine
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ce gândește și ce spune Dumnezeu. Îl informează pe cititorul său fără să caute să se justifice în niciun fel. Lucrul „merge de la sine” pentru că e vorba de un mod de a povesti admis de toți. În realitate, tehnica „naratorului omniscient” este adoptată foarte des de romancierii antici și moderni. Găsim aici un prim punct de contact între narațiunile biblice și tehnicile literaturii universale. Asemănările nu se opresc aici: stilul Gn 1 este destul de apropiat de cel al unor teorii moderne
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
personajelor sunt: comportamentul (prin care se transmit exclusiv datele concrete, obiective ale acestuia, fără a se cunoaște gîndurile personajelor, cu excepția celor dezvăluite de ele Însele) și interesul pentru procesele psihice deviante (alienarea-Titi, senilitatea-Simion) În ceea ce privește tehnica narativă, discursul aparține unui narator omniscient, omniprezent, care relatează la persoana a treia, controlând traiectoriile existenței personajelor sale. Deși naratorul pare a nu se implica În acțiune, el face mai mult decât atât, comentează permanent evenimentele, ceea ce a și determinat observația că autorul Își prelungește mijloacele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]