523 matches
-
să adere la acesta, în conformitate cu procedurile sale interne; e) părți înseamnă, în afară de cazul în care contextul indică altfel, părțile la prezentul acord; f) în Europa înseamnă continentul Europa. Art. III: Obligații fundamentale 1. Fiecare parte va interzice capturarea, deținerea sau omorârea deliberată a liliecilor, cu excepția cazurilor permise de autoritatea sa competentă. 2. Fiecare parte va identifica acele situri din interiorul ariei sale de jurisdicție, care sunt importante pentru starea de conservare, inclusiv pentru adăpostul și protecția liliecilor. Având în vedere, după
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
D. 79/409) care au înregistrat o reducere dramatică a efectivelor, uneori până la limita extincției. Această directivă a devenit obiectul unui conflict între activitatea de protecție a habitatelor și marile proiecte de dezvoltare a infrastructurii. Ea a introdus restricții cu privire la: omorârea sau capturarea păsărilor sălbatice; distrugerea cuiburilor acestora; perturbarea existenței păsărilor în perioada de reproducere și de dependență exterioară; deținerea păsărilor a căror vânare sau capturare sunt interzise. * directiva cu privire la Conservarea speciilor migratoare aparținând faunei sălbatice (D. 82/461). Se referă
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
scurte pe care le poartă călugării egipteni, Cassian spune că acestea simbolizează nevinovăția și simplitatea călugărească, dar mai ales smerenia lor monahală (cap. 3), iar în capitolul 11 vorbește de cingătoarea duhului și semnificația acesteia. Prin ea, monahul ,,își asigură omorârea mădularelor în care sunt păstrate semințele patimilor și ale luxului”. Cartea a II-a se referă, în cele 12 capitole, la rugăciunile de noapte și la cântările de psalmi ce reprezintă a doua armă a monahismului (a călugărilor din mănăstire
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
abuziv care, deși nu sporește calitatea vieții oamenilor, secătuiește natura și viața. în fine, violența morală se regăsește atât în viața privată, cât și în cea colectivă. în viața privată, conform acestei clasificări, avem: violența criminală cu formele: violența mortală (omorârea victimei), violența corporală (lovituri, răni), violența sexuală (viol, abuz sexual); violența noncriminală, cu formele: suicid și tentativă de suicid, accidente (rutiere, de muncă etc.). O clasificare pe mai multe nivele a violenței umane regăsim în enciclopedia Web, Wikipedia astfel: violența
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nedorite reprezint] un imperativ moral, nu doar pentru binele umanit]ții, dar și pentru c] lumea natural] neafectat] de factorul antropic merit] apreciat] de dragul ei. Venerarea vieții sugereaz] c], toate celelalte fiind egale, este întotdeauna mai bine s] evit]m omorârea unei viet]ții. Dar Schweitzer era conștient de faptul c] nu orice omor poate fi evitat. Punctul lui de vedere era c] nu trebuie s] ucidem în absență un motiv bun și în nici un caz pentru amuzament sau că sport
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
evitarea durerii. Respectul pentru acest interes de bâz] este central în etică utilitarist]. Criteriul senzitivit]ții sugereaz] c], toate celelalte fiind egale, este mai r]u s] ucizi o vietate care posed] aceast] facultate decât una care nu o posed]. Omorârea unei ființe care are aceast] capacitate, chiar și atunci când ea este lipsit] de durere, priveaz] ființă respectiv] de posibilele pl]ceri pe care le-ar fi putut tr]i în viitor. Astfel, moartea unei astfel de ființe poate fi o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de justificat decât unul realizat într-un moment timpuriu. Spre deosebire de un f]ț lipsit de senzitivitate, unul aflat în cel de-al treilea trimestru al sarcinii este deja o ființ], având experiențe. Dac] este omorât poate simți durere. Mai mult, omorârea lui, ca și aceea a oric]rei ființe care deține aceast] capacitate, priveaz] f]tul de experiențele pe care le-ar fi putut tr]i, dintre care unele ar fi fost pl]cute. Folosirea acestui criteriu nu ridic] o problem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un alt iepure îi va lua locul, astfel încât fericirea iepurilor s] nu scad]. Mai mult, iepurii, ca și alte specii cu o rât] rapid] de înmulțire, trebuie vânate de alte specii pentru a menține s]n]tatea sistemului biologic. Astfel, omorârea unei ființe senzitive nu este un r]u în termenii utilitariști. Dar ar fi reprobabil din punct de vedere moral s] se sugereze c] oamenii pot fi omorâți doar pentru c] sunt prea mulți și tulbur] echilibrul ecologic natural. Dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unei ființe senzitive nu este un r]u în termenii utilitariști. Dar ar fi reprobabil din punct de vedere moral s] se sugereze c] oamenii pot fi omorâți doar pentru c] sunt prea mulți și tulbur] echilibrul ecologic natural. Dac] omorârea oamenilor este mai greu de justificat decât omorârea iepurilor, cum crede pan] și majoritatea susțin]torilor drepturilor animalelor, acest lucru se datoreaz] faptului c] oamenii au un statut moral care nu se bazeaz] doar pe facultate. În urm]toarea secțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în termenii utilitariști. Dar ar fi reprobabil din punct de vedere moral s] se sugereze c] oamenii pot fi omorâți doar pentru c] sunt prea mulți și tulbur] echilibrul ecologic natural. Dac] omorârea oamenilor este mai greu de justificat decât omorârea iepurilor, cum crede pan] și majoritatea susțin]torilor drepturilor animalelor, acest lucru se datoreaz] faptului c] oamenii au un statut moral care nu se bazeaz] doar pe facultate. În urm]toarea secțiune vom examina câteva argumente posibile pentru acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptul c] viețile persoanelor valoreaz] mai mult pentru posesorii decât în cazul ființelor senzitive care nu sunt persoane. Dac] acest lucru este adev]rât, atunci uciderea unei persoane este, din punct de vedere moral, un r]u mai mare decât omorârea unei ființe senzitive care nu este o persoan]. Dar este, de asemenea, posibil că lipsa fricii fâț] de viitor s] fac] viața ființelor senzitive mai pl]cut], măi valoroas] pentru ele însele decât sunt viețile noastre pentru noi. Astfel, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conflict cu ale noastre, nu putem spera s] folosim argumente morale pentru a-i convinge s] accepte un compromis rezonabil. Astfel, este imposibil s] le acord]m un statut moral complet egal. Chiar și religia jainist] din India, care consider] omorârea oric]rei viet]ți ca fiind un obstacol în calea ilumin]rii spirituale, nu cere evitarea total] a unor astfel de ucideri, cu excepția celor care au adoptat jur]minte religioase speciale. (Pentru mai multe informații vezi capitolul 9, „Etică indian
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ruia nici avorturile târzii nu pot fi considerate omucideri. Pe aceast] bâz] am putea concluziona în mod rezonabil c] avortarea unui f]ț care deține anumite facult]ți poate fi justificat] în unele cazuri de motive care nu ar motiva omorârea unei persoane. Spre exemplu, un avort târziu poate fi îndrept]țiț de o anormalitate grav] a f]tului sau de faptul c] o continuare a sarcinii ar pune în pericol viața femeii sau deoarece creeaz] alte dificult]ți personale. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
murit precum Lazăr, la fel și trupurile sfinților. Dar acum nu este așa, ci în înviere găsești neputrejune, dănțuire împreună cu îngerii, întâmpinarea Fiului lui Dumnezeu pe nori și așa totdeauna cu Domnul vom fi, izbăvirea de moarte, libertatea față de păcat, omorârea morții”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Despre Rai și Scriptură. Despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Despre <<Șezut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta>>, p. 47) „Soarele merge într-adevăr la o mare înălțime, dar este totuși pieritor, pe când
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
adere la acesta, în conformitate cu procedurile sale interne; e) părți înseamnă, în afară de cazul în care c contextul indică altfel, părțile la prezentul acord; f) în Europa înseamnă continentul Europa. Art. III: Obligații fundamentale 1. Fiecare parte va interzice capturarea, deținerea sau omorârea deliberată a liliecilor, cu excepția cazurilor permise de autoritatea sa competentă. 2. Fiecare parte va identifica acele situri din interiorul ariei sale de jurisdicție, care sunt importante pentru starea de conservare, inclusiv pentru adăpostul și protecția liliecilor. Având în vedere, după
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
a făcut sau l-a comandat. Eficiența sacrificiului pare a fi direct legată de amploarea renunțării. În al doilea rând, sacrificiul implică nu numai renunțarea la ceva, ci mai ales distrugerea ostentativă În fața comunității (și a divinității) a bunului oferit: omorârea În cazul animalelor, risipirea În cazul produselor alimentare, al lichidelor sau al produselor vegetale. Totuși, „distrugerea” nu este absolută, deoarece, frecvent, doar o parte a hranei este oferită divinității, iar restul este consumat, În comun de către colectivitate. În al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comunicarea și eficiența comunicării cu entitățile supranaturale, În ideea că valoarea darului, violența distrugerii sale și amploarea actului de renunțare creează o legătură de reciprocitate inalienabilă Între om și lumea divină. Mulți autori disting Între sacrificiu și alte moduri de omorâre rituală, care nu urmează logica sacrificială - aceste „rituri de eliminare” sunt identificate de unii cercetători sub numele generic de rituri ale „țapului ispășitor”. Ele constau În: a) transferarea simbolică (prin atingere sau prin formule verbale magice) a unor rele (boli
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ispășitor”. Dintr-un punct de vedere descriptiv (M. Bourdillion, 1980, pp. 11-17), tipologia sacrificiului ar cuprinde: a) sacrificiile calculate: acele acte politice, militare, economice, sportive sau cotidiene de renunțare la ceva de valoare În așteptarea unui câștig mai mare; b) omorârile pentru prestigiu: acte sacrificiale specifice Înmormântărilor regale din Antichitate sau schimburilor rituale de daruri (gen potlatch), care nu consacră și stabilesc comunicarea cu divinitatea; c) execuțiile criminalilor: pedepsele capitale; d) sacrificiile vrăjitorești: folosite În diverse rituri secrete și au ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fiind boul cu care se lucrează câmpul”. Iar J.Z. Smith subliniază deosebirile dintre vânătoare, bazată pe imediat, abilități și noroc, și agricultură, bazată pe planificare și pe o conștiință a viitorului. În consecință, „pentru cel care a domesticit animalele, omorârea lor este un act de discriminare, cu un ochi ațintit asupra viitorului” (2004, p. 151), În așa fel Încât gestul sacrificial să nu amenințe rezervele de produse animale sau de muncă animală (de aceea, se aleg pentru sacrificii animale mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să nu amenințe rezervele de produse animale sau de muncă animală (de aceea, se aleg pentru sacrificii animale mai neproductive, adică masculi bătrâni, și se evită sacrificiile excesive). Ceea ce Înseamnă că „sacrificiul, În contextul său agrar sau pastoral, este o omorâre artificială (i.e. ritualizată) a unui animal artificial (i.e. domesticit)” (J.Z. Smith, 2004, p. 152; vezi și J. Glazier, 1996, vol. IV, p. 1135). Așa cum am arătat În studiile pe care le-am consacrat bestiarului mitologic românesc (M. Coman, 1986
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sacrilegiu: Sacrificiul animal Îi apare cetății ca o pângărire, dar o pângărire inevitabilă și necesară, căci uciderea boului este un act esențial pentru Întemeierea relațiilor dintre cetate și puterile divine. Cetatea depășește această neliniște, această spaimă În fața sângelui și a omorârii unui animal, prin jocul dramatic al unui ritual care scoate În evidență, spre a se folosi de ele, ambiguitățile victimei și ale sacrificatorului. Animal inocent, boul de plug, este totodată un vinovat: garant al hranei cerealiere, el mănâncă cerealele, condamnându
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comunicării cu sacrul. Imolarea victimei este un gest de distrugere, asemănător aceluia specific crimelor, războiului sau vânătorii. Cum poate fi Împăcat gestul sângeros și distrugerea unui animal util, devotat omului, cu ideea adorării divinităților? După E. Leach (1976, pp. 83-84) „omorârea darului” se explică prin aplicarea unor serii de analogii simbolice: sufletele celor morți trec din lumea normală În lumea de dincolo, a zeilor, prin mai multe spații liminale, de tranziție. În urma acestei treceri, ele devin nemuritoare, devin strămoșii protectori. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lui de tabu. Totuși, În anumite momente considerate sacre, scenariul crimei inițiale era refăcut ceremonial - de aici, ritul sacrificiului. În felul acesta sacrificiul reia, Într-un cadru simbolic, controlat de interdicții și prescripții religioase, cu un obiect „substituit”, actul violent, omorârea primordială a tatălui, din illo tempore. Punerea periodică În scenă a crimei originare funcționează ca un mecanism eliberator: urmașii scapă de sentimentele de vinovăție pentru crima inițială și, simultan, Își descarcă tensiunile și frustrările acumulate asupra unui alter ego al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și a corelației dintre acestea și canibalism); d) generalitatea complexelor oedipiene sau a sentimentelor de vinovăție „sacrificială”; e) existența unor mecanisme (culturale și psihologice) care să conducă la Încastrarea În memoria genetică (complexul lui Oedip) a unui eveniment istoric real (omorârea tatălui din hoarda primitivă). În 1972, două lucrări, independente și complementare, au redeschis problema corelației dintre originile sacrificiului și originile civilizației: Homo Necans de Walter Burkert și La violence et le sacre de Rene Girard. Pentru cei doi autori, sacrificiul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a apărut ceva curios: vânatul devine un adversar aproape uman și este tratat ca atare. ș...ț În consecință, vânatul este transformat Într-o victimă sacrificială (W. Burkert, 1983, p. 20). Cu alte cuvinte, sacrificiul este un substitut simbolic pentru omorârea din actul vânătorii, un substitut care redirecționează agresivitatea originară către o victimă non-umană și care Înlocuiește actul sălbatic al vânării cu un act controlat simbolic. La rândul său, mitul, concretizat Întâi În forma rugăciunilor cu scop magic, punea În povestire
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]