861 matches
-
picioarele lui Nick. În timpul acesta, negrul, care se ținuse după el de când se ridicase de la foc, Își potrivi poziția și-l lovi la baza craniului. Bărbatul căzu cu fața Înainte și Bugs zvârli-n iarbă bâta mică, Învelită-n pânză. Omulețul zăcea cu fața-n iarbă. Negrul Îl ridică-n brațe, cu capul atârnându-i, și-l duse lângă foc. Ad arăta groaznic, cu ochii holbați. Bugs Îl lăsă jos cu blândețe. — Mi-aduci, te rog, niște apă din găleata aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în întunericul meu brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să evadez? Poate că el, știind cum să intre, va ști și cum să iasă, ajutându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se cam fudulea. Își cheltuia o mare parte din bani pe haine și forfotea întruna în sus și-n jos pe coridoarele lungi ale Oficiului de Asigurări Sociale, pe lângă oamenii care nu se prefăceau, ci munceau cu adevărat. Curat, spilcuit, omulețul își cultiva cu încăpățânare o mustăcioară firavă și o atitudine de umor vulgar față de superiori. Aceștia trebuie să fi crezut că asta indică o minte matură, căci în șapte ani, ceea ce era o nimica toată la scara timpului unei astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în întunericul meu brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să evadez? Poate că el, știind cum să intre, va ști și cum să iasă, ajutându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
atunci când un călugăr îți strigă „Bună!“ ești obligat să-i răspunzi „Bună!“, fără să mai stai pe gânduri.) Doamna de onoare s-a întors și, pentru prima dată, s-a adresat direct bătrânelului pipernicit de lângă ea. Spre nesfârșita mea satisfacție, omulețul continua să privească drept în față, de parcă peisajul lui personal nu se schimbase cu nimic. Havana neaprinsă era fixată între două degete. Deducând, probabil, din aparenta lui nepăsare față de teribila larmă produsă de cohortele de tobe și trâmbițe sau, posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gânduri optimiste, Tony Pavone păși În camera de așteptare unde un funcționar al guvernului urma să-l indroducă la un alt demnitar unde urma să-și susțină reclamația. Nu se află singur În Încăpere, Însă privind mai atent, zări un omuleț făcut ghemotoc ce ședea pe un scaun lângă fereastră fiind puțin mascat de perdea. Privindu-l mai cu atenție, omulețul avea fața puternic rumenită de soare iar cutele adânci ce se proiectau de-a lungul obrajilor, dovedea maturitatea, omul trecuse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alt demnitar unde urma să-și susțină reclamația. Nu se află singur În Încăpere, Însă privind mai atent, zări un omuleț făcut ghemotoc ce ședea pe un scaun lângă fereastră fiind puțin mascat de perdea. Privindu-l mai cu atenție, omulețul avea fața puternic rumenită de soare iar cutele adânci ce se proiectau de-a lungul obrajilor, dovedea maturitatea, omul trecuse de prima tinerețe. Făcu Înconjurul Încăperii În câteva rânduri ca În cele din urmă să Întrerupă tăcerea. „Așteptați de mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
explorând alte planete și chiar unele sisteme solare din altă galaxie imaginând o lume fără Închisori, dictatori analfabeți și fără legi absurde...! Astfel călătorind cu imaginația către acele sisteme solare În care oamenii se bucurau de existența lor, observă un omuleț mic de statură, oarecum burducănos, venind către el cu mâna Întinsă. „Cer iertare, domnule inginer...!” Pentru moment Tony Pavone nu realiză cine-i individul, privindu-l descumpănit. Figura i se părea cunoscută, când deodată exclamă. „Ce Întâmplare.Buga Niculae...!!” Se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe punctul de a comenta sardonic pe marginea stării de igienă a obiectului din care bea ea, când Brian Bangs, unul dintre profesorii de matematică, s-a interpus între noi. — Salut, doamnelor, ați avut un weekend plăcut? Bangs e un omuleț patetic. Are mai mult sau mai puțin permanent o roșeală pe față din cauza bărbieritului și e tot timpul agitat. Chiar și conversația cea mai măruntă are la el un aspect agonic, chinuit, din cauza tendinței de a-și ridica vocea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în cazul crizei de la St Albans. — Sunt gata să înțeleg că nu l-ai găsit de ajutor. Nu e nevoie să-l citesc din nou. — Barbara, Pabblem s-a aplecat în față și a zâmbit subțire, fă ce te rog. Omuleț odios! Mi-am încrușișat picioarele și mi-am aplecat capul ca să citesc. Pe marginea paginii, Pabblem pusese grupuri de câte trei sau chiar patru semne de exclamare sau de întrebare. Paragraful final îl incitase sau îl înfuriase în așa măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
opresc din când în când cu capetele plecate în pământ și privesc cu ochii umbriți de trudă înainte-le. Stăpânii grăiesc repede, se întreabă, se ceartă, apoi biciul cade, și cotiuga se urnește, clămpănind din încheieturi. De-acolo și niște omuleți mărunți și unsuroși pornesc, ducând cu greu tinichelele cu gaz. Intră gârbovi în ulițele mai deschise, privesc în pământ și înaintează încet cu un strigăt prelung și tremurător, care găsește răsunet în toți ștrengarii mahalalelor: gaz-gaz! De-acolo pornesc iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a condus în spate, la un separeu, unde materialul portocaliu se vedea ieșind din scaun. De ce nu pot capii mafiei să își facă veacul în locuri drăguțe, cum ar fi Ice Bar de la Four Seasons? În separeu era așezat un omuleț dichisit, care rupea burețelul de la scaun - era orice, numai mare nu. Avea o mustață țepoasă, îngrijită, ca a mea când e în toată splendoarea. Și-a ridicat privirea și a zis: Helen Walsh? Ia loc. Vrei ceva de băut? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de la Selina pe cealaltă. „O. Oooo“, scria în bilet, „Foarte urât. Sunt sigură că n-o să te mai ții de chestia asta când o să ajungi înapoi în Bank Street. Până la 5.S.“ Am impresia că în mine se află un omuleț care se comportă ca un predicator sau propagandist sau concesionar al luatului la labă. El se luptă pentru labe: el crede din tot sufletul că laba e un lucru numai pentru mine, și tot timpul îmi sugerează că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
interludiul unei liniști aproape uitate. I s-a pus un nod în gât. — Hai în biroul meu, domnule Vultur, a spus Ignatius Gribb. Bei ceva cu mine? Dezlipindu-și cu greu ochii de la această scenă încântătoare, Vultur-în-Zbor l-a urmat pe omulețul cel deștept și zbârcit. — E evident, domnule Vultur, că dumneata ești un om cu o bogată experiență de viață, rosti Ignatius Gribb. Se vede în fiecare gest al dumitale. — Casa dumneavoastră îmi amintește întruna de trecut, spuse Vultur-în-Zbor. De cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am Înșelat În privința dumitale, Daniel. Ai devenit un berbant autentic. — Nu-i ce crezi dumneata, Fermín. — N-ai decît de pierdut. Eu, la vîrsta dumitale, funcționam ca El Molino, cu spectacole la matineu, după-amiază și noaptea. L-am privit pe omulețul acela descărnat și osos, tot numai nas și piele gălbuie, și mi-am dat seama că se transforma În cel mai bun prieten al meu. — Pot să-ți povestesc ceva, Fermín? Ceva la care mă tot gîndesc de-o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acelei domnișoare. După propriile lui cuvinte, „parcă știa deja“. — Și domnul Fortuny? E adevărat că a refuzat să-și recunoască fiul? Asta e partea care mă intrigă pe mine cel mai mult. Don Manuel susține că, la lăsarea serii, un omuleț tremurător a sosit În compania unor agenți de poliție. Era domnul Fortuny. După el, ăsta e singurul lucru cu care nu te poți obișnui niciodată, momentul cînd cei apropiați vin să identifice trupul unei ființe iubite. Don Manuel zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la televizor, masterandul fu atât de Încântat de reclamele pe care o firmă de distribuție le făcea la un anumit tip de prezervative, Încât achiziționă a doua zi un Întreg set. Produsul s-a dovedit a fi de proastă calitate. Omuleții Gopo cu gust de căpșuni și de banană ce se umflau și dezumflau Învârtoșându-se În aer erau expirați de mult. Prin porii lor infimi ieșiră spermatozoizii minusculi ai lui Oliver, contaminând tot ce se afla În jur. Multe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu o seară mai Înainte, Bikinski Îl ținuse În Piața Unirii. „În fond”, Își spuse el, „homunculii, chiar dacă nu există În realitate, ar trebui inventați.” Și, spunând aceasta, inginerul suflă de trei ori deasupra tabacherei din care scoase apoi doi omuleți de plastic de dimensiunea degetarului, pe care Îi Însufleți. „Nu avem nevoie aici nici de John Bikinski, nici de John Smithiți, ci de cu totul altceva.” Homunculii tresăriră, executând pe masă mișcări sacadate. Unul se transformă În femeie, altul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
îndoiască vreodată de el, o atinge ușor pe față cu palma de câteva ori și pleacă încântat de ce-a făcut. Uau! Pagină separată Sir Wyndham Braddock zâmbește și face semne cu mâna. Lady Aurelia zâmbește și face cu mâna. Omuleții cafenii zâmbesc și fac semne cu mâna. Fac semne și cu steagul britanic, uitându-se la elefantul împodobit pentru parada de pe străzile orașului lor. Formația care merge în urma acestuia cântă Grenadierii englezi, ca pe un bocet interpretat nazal. Sir Wyndham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
culi cărând pe umerii goi tije de bambus de care sunt atârnate găleți grele. Oamenii strâng fecalele pentru negustorii de îngrășământ. Se deplasează încet către bărcile aflate în așteptare pe canal. Ne primește o rudă îndepărtată din partea tatălui meu, un omuleț căruia noi îi spunem Unchiul al Unsprezecelea. Nu e încântat de sosirea noastră. Se plânge de necazurile pe care le întâmpină în conducerea unui magazin de hrană uscată. — În ultimii ani nu prea a fost ce hrană să usuci, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rîndul din față ședea un actor; se afla pe raza nasurilor fixate ale belferilor care, depistîndu l, își răsuciră una către alta, emoționate, bilele. Cu priviri scurte prin ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi. Apariția fu însoțită de aplauze. Omulețul desfăcu o hîrtie și începu a înșira meritele sărbătoritului. Cu o față
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi. Apariția fu însoțită de aplauze. Omulețul desfăcu o hîrtie și începu a înșira meritele sărbătoritului. Cu o față cabalină plină de negi pudrați, la sfîrșit pictorul se ridică și, în tăcerea tuturor, rosti: - Mi se par exagerate cele ce s au spus aicea despre mine. Mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
răsunat În acea biserică. Chiar dacă Întâmplarea se petrecuse cu mulți ani În urmă, Tușa a pus-o pe un Plocon. Aluatul dădea chip unui om vesel, dar și Îndurerat, care Își ținea, aproape sfios, mâinile Între genunchi. Foarte de departe, omulețul semăna cu Învățătorul lățos și făuritor de stihuri. Dar nimeni nu-și dădu seama ce căuta el acolo. Singură Tușa cunoștea taina: Îl făurise În pâine pe Învățătorul cel neputincios cu femeile pentru că era Încredințată că el născocise povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
colo-colo. Le arăta tuturor căpățâna fioroasă a șarpelui care scotea, Încă și mai fioros, limba neagră și despicată. Boscarul lăuda În gura mare răutatea sălbăticiunii. Spunea că În junglă, unde el călătorea adesea ca să Înfrunte și să biruie primejdii, niște omuleți negri se pregăteau să hăcuiască și să Înghită acel balaur - și arăta către lighioana de pe umerii nevestei - care le mâncase oile, caprele și porcii. El izbutise să Îmblânzească dihania care nu făcea nimic fără să-i poruncească, atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în viață și-i încurajă să fie tari. În noaptea aceea, deveni asemenea unui membru de familie și vorbi, ore în șir, despre amintirile lui cu Shonyu. — Sunt un om scund, iar Shonyu era și el la fel. Când acest omuleț mic îi întreținea pe ceilalți generali, dansa adesea dansul lăncii, la beție. Cred că nu l-a arătat niciodată membrilor familiei, dar era cam așa. Încercând să-l imite, îi făcu pe toți să râdă. Rămase în castel mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]