2,025 matches
-
volatilizează imediat ce își rostește numele? Și care poate avea o altă înfățișare peste numai zece pagini? Sau, eventual, un alt nume. Bineînțeles, poți spera în arta adnotărilor. Sau poți, epuizat, să consideri opul în întregime o enormă și complicată proiecție onirică. Pe jumătate - adică îndeajuns - totul poate fi luat sub beneficiu de inventar. Ceea ce se rezumă la întrebarea din Sărmanul Dionis, lăsată într-o neimplicată și odihnitoare suspensie. A doua pistă (tot una canonică) pe gustul cititorilor cerebrali și pasionați de
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
mai concentrat ca formulă poetică, Lutz e cumva mai conceptual și la fel de concis, Nora Iuga confesivă și deschisă cum o știm și cea mai biografică, cu cele mai multe referiri metanarative și de context, Ioan Es. Pop narativ și întunecat, R.Șerban oniric, cu viziuni mereu surprinzătoare și cu fine trimiteri religioase. Probabil există și o anumită doză de subiectivitate, dar mi se pare evident că poemele românilor sunt peste cele ale poeților elvețieni, care pe alocuri chiar dezamăgesc. Diferențe care vin, cred
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
singura mea lume, singura mea împărăție, față de viața mea, searbădă, redusă la o simplicitate fără culoare, înfrântă de mult, de puteri uriașe și oarbe.” (59)1 În mai multe rânduri, Leonid Dimov a tematizat opoziția dintre existența reală și existența onirică, clamând, ca un adevărat postromantic și post-suprarealist, supra-eminența celei de-a doua asupra celei dintăi: “Vezi, există lumea noastră reală, comună, plictisitoare. Și există lumea din noi ireală, frumoasă, diversă. Există - vreau să spun - lucrurile care se întâmplă aievea și
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
ascund încă pe după vălurile închipuirii mele” (12), mărturisește poetul într-o scrisoare. Tocmai acesta va fi rolul pe care el îl atribuie dragostei, de revelator al negativului filmului din somn. Infuzat de energiile erosului, tânărul simte că nucleele de imagini onirice ascunse în el înfloresc în mirifice lumi interioare. În mai multe rânduri, Leonid își împărtășește euforia fantasmatică pe care i-o provoacă sentimentul de dragoste. “Abia aștept să adorm și să visez. Sunt sigur că te voi visa pe tine
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
ce voiam, pentru că erai numai un obiect al meu, și totuși eu mă închinam ție și cu toate că știam că puterea mea e nemărginită, eram sclavul unei sclave.” (60) Lucia de vis devine zeița căreia, în cadrul ritualului unor nupții paradisiace, demiurgul oniric îi pune la picioare creația sa. Percepția onirică a devenit la Leonid Dimov un fel de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
meu, și totuși eu mă închinam ție și cu toate că știam că puterea mea e nemărginită, eram sclavul unei sclave.” (60) Lucia de vis devine zeița căreia, în cadrul ritualului unor nupții paradisiace, demiurgul oniric îi pune la picioare creația sa. Percepția onirică a devenit la Leonid Dimov un fel de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă a zilei substanța pufoasă a visurilor. La antipodul
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
pufoasă a visurilor. La antipodul unui Nichita Stănescu, Leonid Dimov era un însingurat și un introvertit, căruia nu îi plăcea să ia parte la viața colectivă ori să vorbească în public. El proteja în felul acesta viziunea din interior, perspectiva onirică asupra lumii, în așa fel încât să o poată extinde și asupra realității. După spusele sale, el ar fi reușit să nu altereze prin luciditate intuiția magică a copilului din el, să păstreze continuitatea dintre real și vis: “De la 2
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
sunt uneltele prin care spiritul meu încearcă să se împlinească?: vorbele. Ești fericită că activitatea ta nu se desfășoară în acest ținut plin de fantasme, de prăpăstii și de cețuri.” (51) Scrisul reușește să dea realitate, să în-ființeze universul fantasmelor onirice, al imaginarului matern (în accepțiunea lui Lacan). Găsim în scrisorile către Lucia primele tușe ale universului artistic, atât de bogat în trăiri magice, pe care îl va dezvolta mai târziu Leonid Dimov în poezia sa onirică. Scrisorile au o triplă
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
să în-ființeze universul fantasmelor onirice, al imaginarului matern (în accepțiunea lui Lacan). Găsim în scrisorile către Lucia primele tușe ale universului artistic, atât de bogat în trăiri magice, pe care îl va dezvolta mai târziu Leonid Dimov în poezia sa onirică. Scrisorile au o triplă funcție, de oglindă ce facilitează reflecția și înțelegerea a ceea ce li se întâmplă celor doi, de univers compensatoriu ce se substituie lumii reale, și de mijloc de seducție a iubitei prin expunerea bogăției sufletești a îndrăgostitului
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
meandrele, prin toate clipele de beatitudine sau de depresie ale pasiunii furtunoase. Tulburate, chinuite, scrisorile lui Dimov din această perioadă joacă între mai multe ape și tonalități: pe de o parte, ele sunt expresia unui romantism erotic genuin, cu inflexiuni onirice și imagini fulgurante, ce se modelează după ritmuri aproape de vers, în care transpare prospețimea, tinerețea trăirii, a implicării viscerale, ființiale; de cealaltă, ele fac simțită un fel de oboseală și depresie, de viață trăită accelerat, de “bătrânețe” a poveștii de
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
singura mea lume, singura mea împărăție, față de viața mea, searbădă, redusă la o simplicitate fără culoare, înfrântă de mult, de puteri uriașe și oarbe.” (59)1 În mai multe rânduri, Leonid Dimov a tematizat opoziția dintre existența reală și existența onirică, clamând, ca un adevărat postromantic și post-suprarealist, supra-eminența celei de-a doua asupra celei dintăi: “Vezi, există lumea noastră reală, comună, plictisitoare. Și există lumea din noi ireală, frumoasă, diversă. Există - vreau să spun - lucrurile care se întâmplă aievea și
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
ascund încă pe după vălurile închipuirii mele” (12), mărturisește poetul într-o scrisoare. Tocmai acesta va fi rolul pe care el îl atribuie dragostei, de revelator al negativului filmului din somn. Infuzat de energiile erosului, tânărul simte că nucleele de imagini onirice ascunse în el înfloresc în mirifice lumi interioare. În mai multe rânduri, Leonid își împărtășește euforia fantasmatică pe care i-o provoacă sentimentul de dragoste. “Abia aștept să adorm și să visez. Sunt sigur că te voi visa pe tine
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
ce voiam, pentru că erai numai un obiect al meu, și totuși eu mă închinam ție și cu toate că știam că puterea mea e nemărginită, eram sclavul unei sclave.” (60) Lucia de vis devine zeița căreia, în cadrul ritualului unor nupții paradisiace, demiurgul oniric îi pune la picioare creația sa. Percepția onirică a devenit la Leonid Dimov un fel de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
meu, și totuși eu mă închinam ție și cu toate că știam că puterea mea e nemărginită, eram sclavul unei sclave.” (60) Lucia de vis devine zeița căreia, în cadrul ritualului unor nupții paradisiace, demiurgul oniric îi pune la picioare creația sa. Percepția onirică a devenit la Leonid Dimov un fel de a doua (sau poate primă) natură. Știm că poetul avea “mișcări foarte elegante și lente”4, parcă pentru a nu tulbura prin agitația sterilă a zilei substanța pufoasă a visurilor. La antipodul
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
pufoasă a visurilor. La antipodul unui Nichita Stănescu, Leonid Dimov era un însingurat și un introvertit, căruia nu îi plăcea să ia parte la viața colectivă ori să vorbească în public. El proteja în felul acesta viziunea din interior, perspectiva onirică asupra lumii, în așa fel încât să o poată extinde și asupra realității. După spusele sale, el ar fi reușit să nu altereze prin luciditate intuiția magică a copilului din el, să păstreze continuitatea dintre real și vis: “De la 2
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
sunt uneltele prin care spiritul meu încearcă să se împlinească?: vorbele. Ești fericită că activitatea ta nu se desfășoară în acest ținut plin de fantasme, de prăpăstii și de cețuri.” (51) Scrisul reușește să dea realitate, să în-ființeze universul fantasmelor onirice, al imaginarului matern (în accepțiunea lui Lacan). Găsim în scrisorile către Lucia primele tușe ale universului artistic, atât de bogat în trăiri magice, pe care îl va dezvolta mai târziu Leonid Dimov în poezia sa onirică. Scrisorile au o triplă
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
să în-ființeze universul fantasmelor onirice, al imaginarului matern (în accepțiunea lui Lacan). Găsim în scrisorile către Lucia primele tușe ale universului artistic, atât de bogat în trăiri magice, pe care îl va dezvolta mai târziu Leonid Dimov în poezia sa onirică. Scrisorile au o triplă funcție, de oglindă ce facilitează reflecția și înțelegerea a ceea ce li se întâmplă celor doi, de univers compensatoriu ce se substituie lumii reale, și de mijloc de seducție a iubitei prin expunerea bogăției sufletești a îndrăgostitului
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
meandrele, prin toate clipele de beatitudine sau de depresie ale pasiunii furtunoase. Tulburate, chinuite, scrisorile lui Dimov din această perioadă joacă între mai multe ape și tonalități: pe de o parte, ele sunt expresia unui romantism erotic genuin, cu inflexiuni onirice și imagini fulgurante, ce se modelează după ritmuri aproape de vers, în care transpare prospețimea, tinerețea trăirii, a implicării viscerale, ființiale; de cealaltă, ele fac simțită un fel de oboseală și depresie, de viață trăită accelerat, de “bătrânețe” a poveștii de
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
de secreție. Amenințate de supralicitare, și sperma și voma se vor clișeiza precum lacrima sau roua. Se vede oricum că Dan Sociu evită cât poate modelele poetice sau de limbaj, jonglând colocvial și compozit cu poemele sale (câteva secvențe sunt onirice de-a binelea), care capătă o structură aproape declamativă, acel retorism beatnic. De aici și succesul mai degrabă în lectura publică unde se poate stabili mai bine fluxul dialogal pe care această poezie îl presupune. Scriind despre spleen-ul vârstei
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
Autodialog II, Unchiul Vanea, Doamna Profesoară, Mentorul meu nu are statuie, Autodialog XIV). În fine, și mai presus de orice, dragostea - o iubire ideală, fără fisuri, fără limite, fără opreliști, fără pată, o ipostaziere a androginului. Dragostea (asimilată, abisal, unui oniric Dans; ce dezvoltări hermeneutice ar putea porni de aici!) este, indiscutabil, singurul suport valid al eului, singurul refugiu din fața atrocităților și trivialităților, din fața platitudii sufocante, ce ne asaltează, pretutindeni și necontenit, ce amenință să ne aneantizeze. “Cine mai trăiește ca
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
cu textele autorilor afirmați după al doilea război: Isidore Isou, Gherasim Luca („poet pretențios, reformulând cuvintele, bâlbâind limba șfranceză - n.n.ț în sonorități stranii și obsedante, el publică cărți-obiect, dă recitaluri-spectacol etc.” (p.53), Claude Sernet și alții, ajungând la oniricii din anii șaizeci reprezentați în acest exil de D. Țepeneag, autor „ale cărui structuri narative de caracter polifonic îl transformă într-un fel de compozitor în proză iar romanele sale în povestiri muzicale care propun o înnoire importantă a narațiunii
Călătorind prin limbi și literaturi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2838_a_4163]
-
continuarea conținuturilor literaturii S.F. a lui Karel Čapek. Chiar dacă nu reia nimic precis dintre subiectele lui Čapek, Aderca ține să-și însușească ceva, din admirație. în varianta din revistă a "Prologului", soția "operatorului de cinematograf", cel care își povestește aventura onirică (materie a romanului), se numește Carel. Pe brațul ei "bărbatul și-a lăsat, obosit, capul" ca să poată cădea în visare, după ce o prevenise asupra preocupărilor lui privitoare la viitorul umanității pe o planetă înghețată. El visează ceva ce nu este
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
pentru totul în doi. Aș vrea să mă strigi, cu forța, din goarna, Deși nu mă-ntorc, am fost peste tot Și urma ne ține sub ploaia ce toarnă; Aș vrea să revin... dar iată, nu pot. În rochie albă - oniric - murirea; Încet, lângă mine, aievea dansezi. Nu mai exist când m-apasă privirea, Dar totuși se-ntâmplă, cu mine visezi... Ferice cum par, aștept liniști ciudate, Pe care toți sfinții sunt dornici să-și lase, Cambrate pe pântec, iubiri demodate
BALETUL DE MĂTASE II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385220_a_386549]
-
se desprinde din această carte. De aici decurge și o filosofie dihotonică a eului, văzut sub aspectul dublului echivalent. Omul viețuiește simultan în două lumi felurite, comunicând rar pe canalul premonițiunilor, revelației și al autoscopiei. Nu e fără interes nota onirică, văzută de Aristotel C. Pârvulescu filozofic, dar și justițiar.( Săracul de el ). Inventivitatea este hotărât remarcabilă cantitativ și ea se combină cu un limbaj plastic. Remarcăm propuzițiunea calofilă, fraza calculată în tot și imagistă în amânunt. Cu o reflxivitate creatoare
SINCERITATEA REFLECȚIEI ÎNTR-UN FLORILEGIU DE ESEURI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384379_a_385708]
-
psihologic al măștilor. De fapt, în romanul lui Viorel Trandafir ne confruntăm cu o camuflare a fantasticului; sub iluzia unui cotidian cu dramele sale existențiale, cel care angrenează întreg spectrul de forțe, sentimente, comportamente și acțiuni este supranaturalul, manifestat prin intermediul oniricului și al crimelor spiritelor ce bântuie zona podului de cale ferată: „Un zgomot de vreascuri rupte răsună din apropiere și încremeni, căutând cu ochii mari, alertată, în întunericul de nepătruns. Abia atunci știu că mai era cineva acolo. Aceeași prezență
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]