531 matches
-
mai sus). Nu trebuie înțeles, din cele spuse despre schimbarea de perspectivă adusă de logica simbolică și de logos-ul ei reformalizat, că ar exista o diferență totală între logic (ca sinteză între ontic și lingvistic) și lingvistic (preeminent față de ontic). Dar se poate spune că există între ele, totuși, o diferență esențială: lingvisticul ține de simpla exprimare (enunțare), iar problema care se pune în legătură cu el este aceea a adecvării, chiar dacă în cazul său nu mai este vorba despre sensul adecvării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adecvării precizat mai sus, acela de acord între lucru și cuvânt, ci între enunțarea, ca temă a sa, și starea de lucruri vizată de enunțare, adevărul fiind mai degrabă valoare de adevăr; logicul, în schimb, ține de sinteza lingvisticului cu onticul (enunțare cuvinte legate participantă la o sinteză alături de lucrurile corespunzătoare preluate din orizontul propriu acestora, onticul, dar devenit semnificativ, ca ontic, tocmai în această sinteză), iar problema sa principală este aceea a corespondenței dintre cele două instanțe, înlăuntrul sintezei înseși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a sa, și starea de lucruri vizată de enunțare, adevărul fiind mai degrabă valoare de adevăr; logicul, în schimb, ține de sinteza lingvisticului cu onticul (enunțare cuvinte legate participantă la o sinteză alături de lucrurile corespunzătoare preluate din orizontul propriu acestora, onticul, dar devenit semnificativ, ca ontic, tocmai în această sinteză), iar problema sa principală este aceea a corespondenței dintre cele două instanțe, înlăuntrul sintezei înseși, adică problema adevărului. Aristotel nu menține continuu activă această diferență; tocmai de aceea atunci când definește adevărul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucruri vizată de enunțare, adevărul fiind mai degrabă valoare de adevăr; logicul, în schimb, ține de sinteza lingvisticului cu onticul (enunțare cuvinte legate participantă la o sinteză alături de lucrurile corespunzătoare preluate din orizontul propriu acestora, onticul, dar devenit semnificativ, ca ontic, tocmai în această sinteză), iar problema sa principală este aceea a corespondenței dintre cele două instanțe, înlăuntrul sintezei înseși, adică problema adevărului. Aristotel nu menține continuu activă această diferență; tocmai de aceea atunci când definește adevărul, în Metafizica (1011 b), el
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
definind astfel nu adevărul, ci enunțul adevărat și enunțul fals (adică valorile de adevăr).32 De asemenea, logicienii moderni nu potențează această diferență, deși ei au pus și pun încă la punct teorii foarte aplicate în legătură cu problema separației lingvisticului de ontic, apoi a logicului de ontic. De aici decurg și anumite argumente puternice în favoarea preeminenței lingvisticului în relația acestuia cu logicul și în favoarea unor "metode" de cercetare a "materialului" logic, a relațiilor dintre logic și lingvistic etc. Dar această preeminență are
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
enunțul adevărat și enunțul fals (adică valorile de adevăr).32 De asemenea, logicienii moderni nu potențează această diferență, deși ei au pus și pun încă la punct teorii foarte aplicate în legătură cu problema separației lingvisticului de ontic, apoi a logicului de ontic. De aici decurg și anumite argumente puternice în favoarea preeminenței lingvisticului în relația acestuia cu logicul și în favoarea unor "metode" de cercetare a "materialului" logic, a relațiilor dintre logic și lingvistic etc. Dar această preeminență are legătură și cu un alt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alt fapt "istoric", anume acela al separației logicului de psihologic, temă încercată, polemic, de Frege și de Husserl, mai cu seamă, dintre cercetătorii logicului cu aplicație matematică de la începuturile istorice ale logicii simbolice. Interpretarea logicului ca sinteză între lingvistic și ontic fiecare termen semnificând un orizont tematic, corespunzător, se-nțelege, unei teme, respectiv: judecății, propoziției, stării de lucruri este necesară lămuririi statutului discursului ontologic însuși și chiar înțelegerii temeiului identificării logicului cu ontologicul (nu cu onticul), în unele momente ale istoriei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca sinteză între lingvistic și ontic fiecare termen semnificând un orizont tematic, corespunzător, se-nțelege, unei teme, respectiv: judecății, propoziției, stării de lucruri este necesară lămuririi statutului discursului ontologic însuși și chiar înțelegerii temeiului identificării logicului cu ontologicul (nu cu onticul), în unele momente ale istoriei filosofiei. Tocmai delimitarea logicului de lingvistic și ontic crează o șansă pentru o bună plasare a ontologicului în orizontul tematic propriu logos-ului formal. Astfel, acesta nu este onticul (lucrul pentru "atitudinea naturală"), nici simpla
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se-nțelege, unei teme, respectiv: judecății, propoziției, stării de lucruri este necesară lămuririi statutului discursului ontologic însuși și chiar înțelegerii temeiului identificării logicului cu ontologicul (nu cu onticul), în unele momente ale istoriei filosofiei. Tocmai delimitarea logicului de lingvistic și ontic crează o șansă pentru o bună plasare a ontologicului în orizontul tematic propriu logos-ului formal. Astfel, acesta nu este onticul (lucrul pentru "atitudinea naturală"), nici simpla exprimare (cuvântul sau termenul), nici logicul (formă a gândirii, ca sinteză între lucru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
identificării logicului cu ontologicul (nu cu onticul), în unele momente ale istoriei filosofiei. Tocmai delimitarea logicului de lingvistic și ontic crează o șansă pentru o bună plasare a ontologicului în orizontul tematic propriu logos-ului formal. Astfel, acesta nu este onticul (lucrul pentru "atitudinea naturală"), nici simpla exprimare (cuvântul sau termenul), nici logicul (formă a gândirii, ca sinteză între lucru și cuvânt, mai bine zis, între ontic și lingvistic), ci ființa dezvăluită prin logos-ul propriu, ceea ce am putea numi, pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
plasare a ontologicului în orizontul tematic propriu logos-ului formal. Astfel, acesta nu este onticul (lucrul pentru "atitudinea naturală"), nici simpla exprimare (cuvântul sau termenul), nici logicul (formă a gândirii, ca sinteză între lucru și cuvânt, mai bine zis, între ontic și lingvistic), ci ființa dezvăluită prin logos-ul propriu, ceea ce am putea numi, pe urmele lui Heidegger, discurs despre adevărul ființei.33 Dar intervenția ființei nu complică problemele relațiilor dintre aceste instanțe: ontic, lingvistic, logic? Desigur! De fapt, cea mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucru și cuvânt, mai bine zis, între ontic și lingvistic), ci ființa dezvăluită prin logos-ul propriu, ceea ce am putea numi, pe urmele lui Heidegger, discurs despre adevărul ființei.33 Dar intervenția ființei nu complică problemele relațiilor dintre aceste instanțe: ontic, lingvistic, logic? Desigur! De fapt, cea mai adâncă problemă dintre toate cele semnalate sau sugerate mai sus este, poate, aceea a relației dintre "lucru" și ceea ce este luat astfel (prin senzații, de exemplu) și devenit (constituit ca) obiect al unei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucru" și ceea ce este luat astfel (prin senzații, de exemplu) și devenit (constituit ca) obiect al unei reprezentări, al unui gând etc.; problema se adâncește dacă relația în cauză apare, așa cum s-a sugerat mai sus, ca o sinteză între ontic (lucrul) și lingvistic (cuvântul sau termenul); sinteza aceasta este originară, sau este vorba despre o sinteză rezultată din elemente autonome? Numai reducția judicativă ne va apropia de răspunsurile potrivite la asemenea întrebări. Acesta este încă un motiv pentru care ea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unor convenții judicative minime, ca fiind sinteză între cuvânt și lucru; numai astfel ea constituie o "formă logică". Ceea ce logicienii pun pe seama noțiunii, anume conținutul și sfera, intensiunea și extensiunea, reprezintă trimiteri directe și la planul lingvistic și la cel ontic; de altminteri, când se intenționează accentuarea lingvisticului, chiar și a onticului, se folosește un "cuvânt" special: "termen", iar atunci când se dorește accentuarea "logicului", se spune pur și simplu "noțiune". Dincolo de convențiile stricte ale judicativului unde își capătă sensurile și lingvisticul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
numai astfel ea constituie o "formă logică". Ceea ce logicienii pun pe seama noțiunii, anume conținutul și sfera, intensiunea și extensiunea, reprezintă trimiteri directe și la planul lingvistic și la cel ontic; de altminteri, când se intenționează accentuarea lingvisticului, chiar și a onticului, se folosește un "cuvânt" special: "termen", iar atunci când se dorește accentuarea "logicului", se spune pur și simplu "noțiune". Dincolo de convențiile stricte ale judicativului unde își capătă sensurile și lingvisticul și onticul noțiunea poate trece drept "cuvânt cu sens". În logica
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altminteri, când se intenționează accentuarea lingvisticului, chiar și a onticului, se folosește un "cuvânt" special: "termen", iar atunci când se dorește accentuarea "logicului", se spune pur și simplu "noțiune". Dincolo de convențiile stricte ale judicativului unde își capătă sensurile și lingvisticul și onticul noțiunea poate trece drept "cuvânt cu sens". În logica de tip aristotelic întâlnim cinci grupe de noțiuni: a) categoriile (în planul exprimării, acestea sunt cuvintele nelegate), numite de medievali predicamente, în număr de zece în Categorii: substanța, cantitatea, calitatea, relația
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta reprezintă faptul originar nu doar al dictaturii judicativului, ci și al altor căi posibile pentru gândirea, rostirea și făptuirea omenească (deși, deocamdată, numai ipotetic). În plus, el ne-a apărut ca fiind orizontul în care devine cu putință sinteza onticului și lingvisticul și, în urmare, instituirea logicului. Termenul logos, în accepțiunea sa comună, rostire, a suportat, în timp, o mișcare semantică, al cărei sens principal, din perspectiva celor tocmai precizate, este: de la lingvistic (cuvânt) la logic (formă logică, în genere
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
simbolice. Un punct de vedere semnificativ în această chestiune, printre logisticieni, îl are Gottlob Frege. Ideea de bază a poziției sale în privința statutului logicii și a implicațiilor formalismului în discursul de tip filosofic, așadar și în privința legăturilor dintre lingvistic și ontic, dintre logic și ontologic, este aceea a socotirii predicativității după modelul conceptului de funcție. La fel de semnificativă în acest orizont tematic este și celebra teză Frege-Russell despre dubla semnificație a lui "este": copulativă și existențială; nu în sine, însă, pentru că diferența
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt remodelați: expresie, expresie matematică, funcție, structura funcției, sens, semnificație, simbol, obiect, relație, propoziție etc. Prezentarea scurtă care urmează țintește către ilustrarea ideii formulate ca temă mai sus, referitoare la relația de adecvare dintre lucru și cuvânt și la sinteza onticului cu lingvisticul în logic. Frege a avut alte scopuri în studiul său despre Funcție și concept, decât tema deschisă aici, însă analogia pe care el o construiește între funcție și concept are semnificația pe care am semnalat-o mai devreme
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
precum și similaritatea chiar identitatea formală dintre adecvarea lucrului la cuvânt și relația dintre un obiect și un concept sub care acesta cade sunt posibile pe temeiul identității orizonturilor tematice ale celor două serii de fapte. Lucrul și "obiectul" aparțin orizontului ontic; cuvântul și conceptul, celui lingvistic. Nu avem aici nici o dificultate de justificare, dată fiind, pe de o parte, formula "realistă" "naturalistă", mai bine zis a ontologiei fregeene, iar pe de altă parte, modelul de filosofie a limbajului pe care îl
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceptului cu funcția? Nu o putem gândi pe aceasta decât în raza ideii lui despre nesaturația "predicativă" a conceptului. Ceea ce înseamnă că singurul sistem de referință în care pot fi formulate, tematizate și soluționate astfel de probleme, privind relațiile dintre ontic și lingvistic, este predicația, altfel spus, judicativul constitutiv. Ajungem, cu această teorie a lui Frege despre concept, la judecată; poate că orizontul de convenționalitate propriu acesteia nici nu a fost depășit în vreun fel. Oricum, la Frege cele două aspecte
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Non-judicativul, care lasă noțiunea autonomă și adevărul (ca adevăr) la fel. Cum este cu putință aceasta? Din deschiderea oferită cercetării de această întrebare decurge necesitatea unei reducții non-judicative a judicativului constitutiv. Logicul apare acum ca expresie a unei sinteze între ontic și lingvistic, în cele două ipostaze ale sale, adecvarea și corespondența, adică noțiunea și adevărul. Dincolo de diferențele dintre cele două "logici", pe care am încercat să le pun în evidență, rămâne identitatea lor constitutivă și apartenența lor la dictatura judicativului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Așadar, în urmarea a ceea ce s-a discutat până acum, acest enunț/principiu (nerecunoscut, cu această poziție, în știința istorică a logicii) reprezintă judicativul ca atare, ceea-ce-este acesta; în alți termeni, el reprezintă relația dintre lucru și exprimarea lui, dintre ontic și lingvistic, la nivelul adecvării și al corespondenței; căci el oferă "sinteza" necesară a logicului și pune în act (în sens de constituire) toate regulile, inclusiv cele trei principii ale logicii clasice; fără el, acestea nu ar putea opera (nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a lor. Să probăm observațiile de mai sus, referitoare la trecerea subiectului logic în orizontul semantic al predicatului, și pe judecata: Orice lucru este pipăibil. Lucrul (S) a trecut în calitatea de a fi pipăibil (P); el a părăsit spațiul ontic, adică "locul său natural", trecând în spațiul logic propriu operației de predicare (atribuire de calități). Trecerea este parțială, deoarece el nu este epuizat prin această predicare (atribuire), devenind doar ceva-pipăibil; el posedă și alte calități, care i-ar putea fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceva (indicii despre un "obiect", poate un "lucru") într-un substrat (hypokeimenon, subjectum) pentru anumite proprietăți (ce pot fi predicate despre acel subiect, acesta fiind constituit propriu-zis ca "obiect"). Inițial, toate aceste elemente, subiectul și predicatele sale (posibile), au semnificație ontică: ceea ce înseamnă că ele sunt deja constituite, într-o oarecare măsură (aparțin ante-predicativului); apoi, prinse în acest joc al operației de predicare, ele devin semnificative propriu-zis logic. O tematizare firească a acestor probleme, aparținând fenomenului dictaturii judicativului, este posibilă pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]