5,154 matches
-
și codul stilistic, el se detașează, totuși, de aceasta, prin natura observațiilor și prin finalitatea analizei. Dacă într-un sistem teoretic mai larg, Ideologia artei, cea care privește nașterea și rațiunea adîncă a formei artistice, ar putea fi socotită secvența ontologică a gîndirii artistului, Realismul constructiv, prin orientarea sa netă către componenta morală a creației, către înțelegerea și explicarea existenței noastre individuale și colective prin analiza expresiei artistice, se definește mai curînd ca o componentă gnoseologică. În fapt, Hans Mattis-Teutsch, în
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
general, și a celui poetic / plastic în articular. ș...ț Noua paradigmă explorează tăcerea sub-/inconștientului, masa colectivă de arhetipuri / anarhetipuri, descojește, dezvăluie maya de pe simboluri, taie în două concepte îmbătrînite, reînsămînțează în frageda țarină a semioticii / retoricii mituri antropologice / ontologice, reasamblează fragmente de cosmos, într-un haosmos (sic! - n.n ) anticipator de alte și alte esențe / aparențe ale cunoașerii / interpretării/ valorizării; corpul omenesc creează preajma, ca să se reflecte în ea; își însușește exterioritatea ca să-și habitalizeze și recontextualizeze propria interioritate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
și cititor, Marian Papahagi se pronunță special și în pretextul cărții Eros și utopie, inspirat acum de Luigi Pareyson. Asemenea, "discursul asupra metodei" continuă, aici, în acord cu Jean Starobinski, anume e obligatoriu un echilibru între rigoarea metodologică și subiectivitatea ontologică. Dar, cu tot partizanatul ei, critica deschide "cele mai largi orizonturi", care nu sunt deloc incompatibile cu precizia metodologică, atâta timp cât această exactitudine înseamnă tocmai condiția estetică a criticii. În definitiv, critica pentru care pledează Marian Papahagi, odată cu maeștrii săi numiți
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
adevărată ghiulea metafizică pentru spirit, o mlaștină pentru creativitate ?ť" (pag. 26) Stabilitatea lui Gogu e, însă, în context, admirabilă. Fiindcă, la fel ca în abia amintitul roman anterior, despre stabilitate e vorba. Onomastica reprezintă, la Matei Vișniec, un indiciu ontologic concludent. Comparativ cu oblomovismul acestui bucovinean, autorii sterili din Parisul domnului Cambreleng par să ilustreze, motrice, agitația particulelor browniene. Diferența dintre cele două romane - apropiate stilistic - rezidă în decalajele dinamice existente între personaje. Dacă din Cafeneaua Pas Parol se puteau
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
nu încetez să caut denegăsitul sau, cum se spunea cîndva, adevărul. Pentru că nu-l pot atinge, bat pasul pe loc, și aștept, aștept". De fapt, e vorba de o năzuință spre un adevăr de o natură personalizată, cu o bază ontologică. Filosofia greacă i se pare "decepționantă" pentru că "nu caută decît ... adevărul", spre deosebire de filosofia indiană care "caută doar izbăvirea: ceea ce este mult mai important". Incongruent atît cu statutul de sfînt cît și cu cel de filosof, după tipicul clasic, Cioran e
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
pasul acesta final nu e niciodată, în spațiul ficțiunii, fără întoarcere. Resurecția e altceva, însă, decât ritual și iarăși altceva decât epifanie. Ea degajă, în fiecare caz, o aură luminoasă de firesc. În ce are mai important, ideea acestui laxism ontologic e moștenită, probabil, din prozele lui Ștefan Agopian, fără ca totuși amprenta inimitabilă a modelului să iasă în evidență. O singură secvență, situată în primele pagini ale Măcelului amintește, aproape rând cu rând, de incipitul bijuteriei narative numite, vetero-testamantar, Tobit: Firește
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
nu reclamă exceptionalismul, diferența radicală care să ofere o motivate. Nimic nu ne îndreptafeste să socotim acest tip de viafa un surogat atât timp cât cei care o due nu o acuză de o pozifie fermă, a unei superioare înzestrări pentru rupturi ontologice. Diferența o realizează April, ea nu mai găsește motivant acest gen de viafa, ea atinge acel prag al conștiinței prin care acest tip de existență își relevă inconsistenfa. Cheia filmului se află nu în lumea din jur pe care Șam
Madame Bovary de Connecticut by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7604_a_8929]
-
și-a pierdut însă gustul pentru sacralitate, preponderent profană și nihilistă. Personajele lui vin, într-o primă fază a evoluției epice, cu o anumită blazare "modernă", dar, supuse unor circuite formative, cumva ieșite din normalitatea diurnă, ele (re)descoperă adevăruri ontologice fundamentale, precum discipolii lui Socrate la sfîrșitul complicatelor procedee maieutice. "Anamneza" le prilejuiește revelații existențiale de esență și, implicit, devine un pretext pentru mutații majore de identitate. Waugh însuși - alcoolic suspectat de homosexualitate, în tinerețea studioasă de la Universitatea Oxford, ajuns
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
mai veche. De aici melancolia descendenței în zodia căreia, inspirat, îl plasează, undeva, Monica Spiridon. Și, îndrăznesc să mă hazardez, tot de aici sistemul de trouvailles pe care, prin referința la un livresc in statu nascendi și prin conștiința statutului ontologic incert, personajele le dezvoltă. Destinul, încadrat într-o pagină de carte, nu poate fi decât opera filologică a celui care, într-un fel sau altul, l-a îndurat clipă de clipă. Condiția aceasta induce însă, tot neîntrerupt, convingerea că viața
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
a lumii se cuvine ca poetul să rostească sacrul. Să rostească în poezie esența poeziei. Să ofere muritorilor care există în măsura în care există limba, cântul dăinuitor deasupra tărâmului lor sărăcit. Poetul este detectivul și senzorul numinosului, al urmelor sacrului. Această aventură ontologică a "Eonului..." a fost săvârșită în emoționante versete, descântece, șarade, rugăciuni, al căror ritm impecabil și grav ni-l destăinuie pe poet, homo religiosus, dar și homo ludens braț la braț cu homo aesteticus. Nu putem încheia această cronică fără
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
endemice, al singurătății, al trecerii prin vămi dureroase, al unui soi de doliu anunțat în absența zeului și a referinței, epilogul fiind codificat prin sintagma "sunt prizonierul surdei mandragore". Nu este doar un act de introspecție, ci și un demers ontologic sub zodia crepuscularului și a pesimismului: "Desigur că Ťmă îndepărtez în mineť,/ în ceața asta blestemată/ care se lasă în creierul meu.// Dâra aceasta - cravata luminii,/ speranța salvării chinului meu,/ este un pas, numai un pas/ în cunoașterea de sine
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
și codul stilistic, el se detașează, totuși, de aceasta, prin natura observațiilor și prin finalitatea analizei. Dacă într-un sistem teoretic mai larg, Ideologia artei, cea care privește nașterea și rațiunea adîncă a formei artistice, ar putea fi socotită secvența ontologică a gîndirii artistului, Realismul constructiv, prin orientarea sa netă către componenta morală a creației, către înțelegerea și explicarea existenței noastre individuale și colective prin analiza expresiei artistice, se definește mai curînd ca o componentă gnoseologică. În fapt, Hans Mattis-Teutsch, în
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
o școală a facilității și a imposturii". Fără îndoială că "moda poetică" este sancționată tocmai în numele voinței de individualizare a creatorului care trebuie să-și făurească propria fizionomie lirică, propriul destin, înlăturând din registrul modalităților sale de exprimare lirică și ontologică tot ceea ce e imitație, aleatoriu, resentiment. Imperativul valorii activează, în cele din urmă, resorturile polemice ale eseistului, care respinge fără drept de apel mimetismul, "beția de imagini", inflația verbală, "disprețul pentru formă", profunzimea aparentă și delirul expresiv: "o tentativă de
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
se consulta și notele 45-46 din pomenitul capitol al studiului Ioanei Em. Petrescu). Studiul amintit al lui Blaga definește metaforicul că pe o constantă transistorică a spiritului uman. Deși o pomenește, filosoful ignoră definiția retorica a metaforei, optînd pentru „rostul ontologic” al acesteia. Adevăratele semnificații ale spiritului metaforic pot fi circumscrise, scrie Blaga, doar de perspectivă metafizica și antropologica. Teza fundamentală a filosofului român e ca metaforă reprezintă „un moment ontologic complementar”, în măsură să corecteze statutul precar al omului în
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
pomenește, filosoful ignoră definiția retorica a metaforei, optînd pentru „rostul ontologic” al acesteia. Adevăratele semnificații ale spiritului metaforic pot fi circumscrise, scrie Blaga, doar de perspectivă metafizica și antropologica. Teza fundamentală a filosofului român e ca metaforă reprezintă „un moment ontologic complementar”, în măsură să corecteze statutul precar al omului în lume. Două grade ale precarității găsește Blaga în condiția umană; acestea sînt determinate de două dimensiuni spre care spiritul uman aspiră, fără să le poată atinge: concretețea lumii și orizontul
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
corecteze statutul precar al omului în lume. Două grade ale precarității găsește Blaga în condiția umană; acestea sînt determinate de două dimensiuni spre care spiritul uman aspiră, fără să le poată atinge: concretețea lumii și orizontul misterului. Tocmai acest deficit ontologic al omului e suplinit de cele două tipuri de metafore: cea plasticizanta și cea revelatorie, prima fiind menită să faciliteze calea spre concretul lumii, a doua fiind destinată revelării. Între aceste două energii ale spiritului se configurează statutul de ființă
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
Așadar - cum afirma Blaga despre metaforă revelatoare - un simbol, scrie Durand, e o „reprezentare ce face să apară, deci să se manifeste un semnificat ascuns, el e epifania unui mister”. Condiția complementară a spiritului metaforic - menit să corecteze un deficit ontologic - e, de asemenea, un echivalent al statutului eufemizant al imaginației simbolice, descrise de Durand. În capitolul al cincilea al Imaginației simbolice, Durand definește simbolul ca putere a spiritului uman de a restabili echilibrul vital, compromis de înțelegerea fenomenului morții. Sursă
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
transcendență deoarece face posibilă trecerea în mod organic de la o poziție la alta, fără pierderea inconștientului”11. Or, Blaga însuși constată, prin personanță, penetrarea structurilor conștiinței de formațiuni inconștiente compacte, nedeghizate. Condiția umană pusă sub semnul revelării transcende un deficit ontologic, prin spirit metaforic. E semnificativ, de asemenea, faptul că însăși definiția jungiană a simbolului include așa-numitul element necunoscut (absent, cum scrie Durand). Acest necunoscut jungian se regăsește în „ascunsul” blagian, revelat prin metaforele revelatorii. Chiar definiția blagiana a inconștientului
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
12. Abordarea blagiana a metaforei și creațiilor culturale înscrie gîndirea filosofului român în rîndul hermeneuticilor instaurative. Reperele lui Durand, în acest sens, sînt: Cassirer (etapă intermediară), Jung și Bachelard.13 Note: 1. Gilbert Durand, op. cît.,pp. 43-44. 2. Fundamentarea ontologica a imaginarului este o constantă a gîndirii durandiene. V., în acest sens, Structuri antropologice ale imaginarului, ed. cît., pp. 24-50, Figuri mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la mitanaliză, ed. cît., pp. 17-36. 3. Ioana Em. Petrescu, Eminescu și
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
baza litigiilor teoretice dintre școli. Cu apetență pentru clasificări și pentru tabele tipologice, Andrei Cornea pune ordine în haosul de înțelesuri pe care le presupune diversitatea temei, trecînd în revistă principalele opinii grecești. Autorul distinge trei poziții de principiu: poziția ontologică (Thales, Heraclit, Anaxagora, Empedocle, pitagorecieni), care nu ia în seamă problema neființei, ignorînd-o și considerînd-o un fleac lipsit de importanță. Potrivit acestei poziții, a vorbi despre neființă înseamnă să-ți pierzi vremea bătînd cîmpii. Cine vorbește despre nimic spune nimicuri
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
interioară. „Să mai notăm și că, într-un sistem cu șase genuri, două dintre ele - mișcarea și repaosul - sunt «operatori» fizici, celelalte două - altceva-ul și identicul - sunt operatori logici și relativi, iar ultimele două -- ființa și neființa - sunt operatori ontologici (în sensul că desemnează realitatea în ansamblu, luată sub aspectul ei cel mai general). Simetria și eleganța sistemului - ignorate de majoritatea comentatorilor - îmi par evidente și ele au legătură clară cu tipul de raționament meontologic.“ (p. 127) În contra opiniei majorității
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
de ani, vârsta deplinei maturități și vârsta eradicării „absurdității sensibile", opacitatea care ne facem să percepem anapoda arcanele și ritualurile, și așa considerate absurde și neserioase de către profani. Dincolo însă de toate aceste note, pentru noi rămân ca evidente urmele ontologice pe care le-a lăsat apropierea lui Urmuz de Masonerie în piesa litigioasă Capul de rățoi. Ele sunt semnul indiscutabil care poate ajuta această operă fără autor să își regăsească propriul, adevăratul ei creator. Note: 1. „La mijloc se află
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
mental are preeminență ca registru transcendental (și deci întemeietor), fiind caracterizat prin atributele concomitenței sau sincronicității, simultaneității (ca non-secvențialitate) și ale infinității, integralității (ca non-parte). Mecanismul gândirii, al oricărei cunoașteri, se reduce la un set de enunțuri (premise cu valoare ontologică) de la care pornind, prin aplicarea unui set de reguli, sunt generate sistemele. „Jocurile minții seamănă cu șahul în privința numărului enorm de variante pe care le antrenează combinarea secvențială dintre un număr mic de piese și un număr redus de reguli
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
la realitățile lumii contemporane cu toate frământările ei, făcând-o în modul cel mai simplu și mai convingător. Aceste calități ale poetei, remarcabil Om al cetății, i-au determinat pe unii exegeți ai autoarei să vadă în lirica sa dimensiunea ontologică a demersului liric al creatorului contemporan de prim rang. Știam și am admirat cu câtă seninătate s-a despărțit prietena altui laureat al Premiului Nobel, Czesław Miłosz, de veacul în care a debutat și în care personal s-a impus
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
nu vede în religii decît pîrghii de dominare a prostimii. Ideea care îl asmute pe Sagan e cea a dovezilor privitoare la existența lui Dumnezeu. Trecînd în revistă argumentele pe care tradiția speculativă le-a croit de-a lungul secolelor - ontologic, cosmologic, gnoseologic etc. -, Sagan le respinge repede sub motiv de găunoșenie. La urma urmelor, dacă Dumnezeu chiar ar fi vrut să lase un semn indubitabil al trecerii sale pe aici, ar fi făcut-o deja. Dacă nu a făcut-o
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]