1,499 matches
-
rareori prin fuga pe trasee excentrice. Reinterpretarea poemului e justificată prin idei noi de poetică, psihanaliză și deconstructivism (prin Gaston Bachelard, C.G. Jung, Paul Ricoeur, Ernst Cassirer, Paul de Man, printre alții), iar la Eminescu autoarea găsește „afinități uimitoare” cu ontologia heideggeriană, prin simplul fapt că Heidegger „a interpretat întreaga filosofie a Incidentului”, iar Eminescu s-a plasat - prin formație și intuiție genială - „pe pozițiile centrale ale problematicii care agită spiritul omenirii”. De aceea, întregul discurs consacrat Luceafărului urmărește o fenomenologie
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
Îngerul negru, București, 1981; Alertă în munți, București, 1982; Pământ, pământ..., București, 1983; ed. I-III, București, 2001; Șase nopți și șase zile, București, 1984; Lada de companie, București, 1997; Cazul „Hildebrand”, București, 1998; Lumini și umbre, București, 1999; Valențele ontologiei estetice a literaturii și artei, București, 2001; Argus, I-III, București, 2002. Repere bibliografice: Mihail Petroveanu, „Nopți înfrigurate”, GL, 1958, 3; Georgescu, Încercări, II, 158-163; Perpessicius, „Nopți înfrigurate”, LCF, 1958, 6; Ov. S. Crohmălniceanu, „Nopți înfrigurate”, VR, 1958, 3; Eugen
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
simpatetice la o carte semnată de unul dintre cei mai fecunzi eseiști din România postdecembristă. „Ciornele filozofice” se deschid cu o pledoarie în favoarea unui nou tip de critică culturală, arbitrată de Logosul increat al lumii și desfășurată în limitele unei ontologii a participației. Urmează două eseuri referitoare la doi autori gata să recunoască eterna noutate a revelației biblice (H.-R. Patapievici și J.-L. Marion). Faptul că filozofia ajunge să admită, după două mii de ani, adevărul radical al Evangheliei n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
configurarea definitivă a „onto-teologiei” moderne. Modernitate și deicid simbolictc "Modernitate și deicid simbolic" Univocitatea predicației („a fi” are aceeași greutate când se spune despre Dumnezeu sau despre natură) îi va permite mai târziu lui F. Suarez (†1617) să separe formal ontologia (sive metaphysica generalis) de metaphysica specialis, care își ia ca obiect de studiu summum ens. Școala metafizică germană (Schulmetaphysik) - criticată ulterior de Kant - va diviza acest ultim departament al ontologiei în trei discipline (theologia rationalis, psychologia rationalis, cosmologia rationalis), între
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
permite mai târziu lui F. Suarez (†1617) să separe formal ontologia (sive metaphysica generalis) de metaphysica specialis, care își ia ca obiect de studiu summum ens. Școala metafizică germană (Schulmetaphysik) - criticată ulterior de Kant - va diviza acest ultim departament al ontologiei în trei discipline (theologia rationalis, psychologia rationalis, cosmologia rationalis), între care teologia rațională (divizată de Kant între o teologie naturală sau cosmoteologie și, respectiv, o teologie transcendentală sau onto-teologie) primește sarcina demonstrării existenței lui Dumnezeu 1. Condamnat iremediabil la condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
calendarul evenimentelor cu rezonanță mondială a ajuns să fie mai important, în secolul XX, decât riturile de trecere ale națiunilor. Viitorul se configurează în coordonatele mondializării conștiinței istorice a întregii umanități. Știm astăzi cu toții ceea ce secole la rând adepții unei ontologii atomiste sau cosmologii mecaniciste au vrut să nege: principiul inseparabilității în experiența holistică a lumii. Fără să ignore riscul pierderii în detaliu, nici amatorii, nici profesioniștii istoriei n-au abandonat ideea unei viziuni panoramice asupra umanității. Pentru a înțelege cum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ambiția utopică de a realiza concordatul între Revelație și oricare ideologie a imanenței face din „Dumnezeul părinților noștri” un Absolut fără identitate - „noaptea în care toate vacile sunt negre”. Arta improvizațieitc "Arta improvizației" O viziune dinamică asupra adevărului, axată pe ontologia participației în formele cunoașterii, pune modestia onorabilă a savantului sceptic alături de metanoia perpetuă a teologului mirat de mereu surprinzătoarea revelație divină. Când o viziune participativă despre adevăr va oferi regulile dialogului între teologie și cultura modernității, neînțelegerea dintre îndoielnici și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ce combina filozofia, teologia, misticismul și poezia și, pe de altă parte, al reconstrucției psihologice, etnografice, istorice „obiective”, bazată pe munca de teren, date „tari”, metodologie științifică. Cel mai adesea, aceste exerciții de geografie simbolică, etnopsihologie și ceea ce eu numesc ontologie etnică s-au dovedit a fi inseparabile unele de altele, în vreme ce instrumentalizările lor ideologice și politice, cărora intelectualii le-au rezistat arareori, ba chiar deseori le-au inițiat, au fost generatoare de evenimente istorice sângeroase 8. Îndepărtându-se de o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în cultura și politica românească, de la esențialismul latinist al școlii Ardelene până la naționalismul de tip Risorgimento al anilor 1840, estetica metafizică a istoriei din anii 1860 (o critică a imitării Occidentului, susținută de Titu Maiorescu, 1840-1917, și grupul „Junimea”), până la ontologia etnică a perioadei interbelice 13. Ceea ce începuse într-un mod oarecum inocent, ca temă de cercetare erudită în domeniul literaturii comparate și al istoriei artei, s-a transformat într-o ideologie autohtonistă în toată puterea cuvântului, care prefăcea dezbaterea unor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
propriul sistem al lui Noica a fost articulat și comunicat public, mai întâi cu scurte articole pentru revistele de cultură, continuând cu o serie de eseuri de dimensiunea unor cărți și culminând cu un masiv tratat (universalist, nu autohtonist!) de ontologie, Devenirea întru ființă (1981), și contraponderea sa negativă, o serie de diatribe antioccidentale 16. Spre deosebire de majoritatea pontifilor cultului protocronist oficial care tocmai se năștea, Noica nu putea fi ușor descalificat de adepții occidentalizării din România, din cel puțin două motive
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Platon, primele traduceri din Heidegger în românește etc. Nu am datele necesare pentru a lega cauzal cele două întreprinderi culturale. Nu vom ști poate niciodată dacă a existat un pact, fie el și tacit, între Noica și partidul-stat, prin care ontologia sa etnică și antioccidentalismul său au fost puse pe un taler al balanței, pentru a permite ca pe celălalt taler să apară Castalia românească. Dacă Noica le vedea pe toate pe același taler? 3. Dilema centralătc "3. Dilema centrală" Așa cum
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Press, Oxford, 1991 (versiunea românească revăzută: Ideologia naționalistă și problema evreiască în România anilor ’30, Humanitas, București, 1995); pentru o sinteză bogat documentată, dar insuficient argumentată, vezi Zigu Ornea, Anii ’30. Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995. Ontologia etnică este un concept pe care îl folosesc pentru a descrie discursul ce autohtonizează categorii fundamentale, cum ar fi timpul și spațiul, îndeobște considerate universale. Inventarea (de către poeți, filozofi, etnografi etc. a) unui „specific național” esențialist este echivalentul radical, pe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și alte culturi. Pentru o evaluare cuprinzătoare și extrem de inteligentă, vezi studiul critic al cărții mele „franceze” semnat de Nicolas Plagne în Revue des études slaves, LXXIII, 1, 2001, pp. 197-211. 15. Alături de Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu este creatorul unei ontologii a naționalului. Moartea lui Vulcănescu în închisorile comuniste l-a împiedicat să-și termine proiectul, din care au mai rămas doar câteva texte publicate în anii ’30 și ’40. În mai multe rânduri, Noica a recunoscut că-i era îndatorat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
împiedicat să-și termine proiectul, din care au mai rămas doar câteva texte publicate în anii ’30 și ’40. În mai multe rânduri, Noica a recunoscut că-i era îndatorat intelectual lui Vulcănescu, după cum își exprimase admirația pentru Blaga, atunci când ontologia etnică a acestuia fusese publicată în anii ’30. Un studiu amplu al acestor trei definiții metafizice ale etnicității românești nu a apărut încă. 16. Ontologia etnică a lui Noica, Devenirea întru ființă, Editura științifică și Enciclopedică, București, 1981 (două volume
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
recunoscut că-i era îndatorat intelectual lui Vulcănescu, după cum își exprimase admirația pentru Blaga, atunci când ontologia etnică a acestuia fusese publicată în anii ’30. Un studiu amplu al acestor trei definiții metafizice ale etnicității românești nu a apărut încă. 16. Ontologia etnică a lui Noica, Devenirea întru ființă, Editura științifică și Enciclopedică, București, 1981 (două volume), este ultima dintr-o serie de cărți ce cuprinde și Sentimentul românesc al ființei, Eminescu, București, 1978. Textele antioccidentale ale lui Noica au fost publicate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mișcării a lui Kant. Buchdahl conchide că nu există o demonstrație deductivă a acestei legi. „Astfel, în general, argumentele din Principiile metafizice încearcă într-un mod imprecis și exploratoriu să stabilească o anumită conexiune cu relevanță între structura transcendentală profundă (ontologia generală) și structura fizicii newtoniene.”28 Iată de ce, crede Buchdahl, ar fi greșit să comparăm demonstrațiile date de Kant pentru cele trei legi ale mișcării cu întemeierea pe care o dă Newton legilor mecanicii. Căci primele nu ar încerca să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
legile formulate de Kant reprezintă o incercare de a întemeia fizica matematică pe principii a priori. Aceasta este o constatare greu de tăgăduit, indiferent dacă vom vedea în ea expresia intenției de a păstra, într-o versiune minimală, „critică”, o ontologie a naturii corporale supraordonată noii științe matematice a naturii 25, în opoziție cu noua conștiință de sine a fizicii matematice, sau, dimpotrivă, expresia unei străduințe, care merită să fie salutată, de a discerne elemente raționale, a priori, în infrastructura conceptuală
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și „Kant’s Justification of the Laws of Mechanics”, în Studies in the History and Philosophy os Science, vol. 29, no. 4, 1998. Concluzia lui Watkins este că atât wolffienii, cât și unii dintre adversarii lor, încearcă să ofere o ontologie inteligibilă pentru corpurile fizice și totodată o întemeiere neempirică pentru legile care guvernează mișcarea corpurilor. Principia lui Newton nu încearcă nici unul din aceste lucruri deoarece elaborează principii matematice mai degrabă decât metafizice, iar legile mișcării sunt întemeiate mai degrabă în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
exemplu, Michael Friedman, Philosophical Naturalism, adresă prezidențială la reuniunea anuală a Societății Americane de Filosofie, Pittsburgh, aprilie 1996 și „Kantian Themes in Contemporary Philosophy”, în Aristotelian Society, Supplementary volume 72, 1998. 27. Vezi în primul rând studiul „Empirism, semantică și ontologie”, în care Carnap distinge carcasele sau structurile lingvistice, adoptate drept cadre ale unei cercetări, de cercetările propriu-zise care se realizează în acest cadru și de rezultatele lor. În încheierea studiului, autorul subliniază că deși aceste cadre sunt și ele istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
preocupări se rupe odată ce Noica ajunge în posesia propriilor sale idei și proiecte. Criticismul kantian va fi examinat din cu totul altă perspectivă și cu alte intenții în perioada când a fost scrisă Devenirea întru ființă. Această scriere propune o ontologie. Autorul ei va schița acum o interpretare ontologică a Criticii rațiunii pure, a cărei idee de bază ar putea fi formulată astfel: filosofia transcendentală, așa cum a fost dezvoltată de către Kant, nu este, cum s-a spus adesea, o teorie a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acum o interpretare ontologică a Criticii rațiunii pure, a cărei idee de bază ar putea fi formulată astfel: filosofia transcendentală, așa cum a fost dezvoltată de către Kant, nu este, cum s-a spus adesea, o teorie a cunoașterii, ci o nouă ontologie. În această încercare de resemnificare, Noica pornește de la interpretarea lui Heidegger, despre care spune că arată „fața mai adâncă a criticismului kantian cu trecerea acestuia de la epistemologie la ontologie”69. Punctul de plecare al lui Noica îl constituie întrebarea „ Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
s-a spus adesea, o teorie a cunoașterii, ci o nouă ontologie. În această încercare de resemnificare, Noica pornește de la interpretarea lui Heidegger, despre care spune că arată „fața mai adâncă a criticismului kantian cu trecerea acestuia de la epistemologie la ontologie”69. Punctul de plecare al lui Noica îl constituie întrebarea „ Ce înțelege Kant prin metafizică”. Mai precis, el se întreabă dacă Critica rațiunii pure oferă o nouă metafizică sau respinge pur și simplu pretenția tradițională a metafizicii de a reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
-o Noica. Ca autor al unei viziuni ontologice ce se plasează mai degrabă în tradiția hegeliană, Noica va avea dreptate atunci când se va delimita de Kant, și nu atunci când va căuta temeiuri pentru a și-l alătura. În Tratatul de ontologie întâlnim pasaje în care este evident efortul lui Noica de a-l anexa pe Kant la acel fel de a vedea filosofia care îi este apropiat 81. O intenție care transpare clar în încercarea lui de a arăta că există
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
atâtea afirmații ferme ale lui Kant și, de altfel, după spiritul întreg al criticii sale, se mai poate contesta de către unii comentatori, credința sa în realitatea lucrului în sine.” ( Problema lucrului în sine la Kant, p. 184.) În Tratatul de ontologie, citim, dimpotrivă: „Kant, după cum se știe, face din ce în ce mai puțin uz de lucrul în sine, lăsându-l să rămână un concept limită.” (Devenirea intru ființă, p. 304.) 82. Ibidem, p. 52. 83. C. Noica, Jurnal de idei, Humanitas, București, 1990, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
limbaj.10 Nu există, prin urmare, principii metafizice care dau expresie unor adevăruri atemporale. În plăsmuirile cele mai înalte ale gândirii lor, oamenii insuflețiți de aspirații universaliste vor rămâne închiși în cercul unui limbaj, al unei anumite viziuni asupra lumii. Ontologiile și metafizicile sunt ale popoarelor și ale culturilor. Nu există o cunoaștere a lumii ca atare, ci doar viziuni istoric și local distincte asupra lumii. Traducerile dintr-un limbaj în altul sunt, desigur, posibile. Mai mult, ele sunt practicate în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]