584 matches
-
un șoc e un întăritor negativ. Interrelațiile dintre SD, R, Srein formează probabilitățile de întărire. După Skinner, toți cei trei termeni trebuie specificați. Merită să consemnăm acest ciudat „delir experimental” care sucombă în uimitoare generalizări și extrapolări. 1. Întărirea operatoare (operant reinforcement). Un șobolan flămând apasă pârghia și primește mâncare (frecvența apăsării crește). Un porumbel lovește cu ciocul discul și primește mâncare (frecvența ciocănitului crește). 2. Scăparea (escape). Spațiul experimental este luminat puternic. Un șobolan apasă pârghia și reduce intensitatea luminii
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
gândi este alimentată de visul tehnologist (încă nemărturisit la acea dată) al skinnerismului. 3.4. Teoria comportamentului operatortc " 3.4. Teoria comportamentului operator" Skinner a crezut că poate desființa granițele dintre infrauman, uman și non-uman folosind fenomenul numit de el operant behavior. Această teorie este considerată „piesa tare”, „cheia” întregii construcții științifice skinneriene. Teoria poate fi demonstrată ușor pornind de la „un comportament oarecare”. După Skinner, este suficient să selectăm un act de comportament relativ simplu ce poate fi liber și rapid
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
descrie această clasă. Termenul accentua faptul că atare comportamente acționează (operează) asupra mediului pentru a produce consecințe. Consecințele definesc proprietățile după răspunsurile care par similare. Termenul a fost folosit de către Skinner atât ca adjectiv (comportament operator), cât și ca substantiv (operant) pentru a desemna comportamentul definit de o consecință dată. Pentru el, un singur moment în care porumbelul își înalță capul este un răspuns. Skinner s-a explicat folosind „puțină istorie” privind această generalizare a referinței. Comportamentul numit „înălțarea capului”, indiferent
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
el, un singur moment în care porumbelul își înalță capul este un răspuns. Skinner s-a explicat folosind „puțină istorie” privind această generalizare a referinței. Comportamentul numit „înălțarea capului”, indiferent de momentul specific de apariție, e definit ca un operator (operant); el poate fi descris nu ca un act desăvârșit, ci mai degrabă ca un set de acte impuse de proprietatea înălțimii la care e ridicat capul. În acest sens, un operator (operant) poate fi definit ca un efect specificat în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
specific de apariție, e definit ca un operator (operant); el poate fi descris nu ca un act desăvârșit, ci mai degrabă ca un set de acte impuse de proprietatea înălțimii la care e ridicat capul. În acest sens, un operator (operant) poate fi definit ca un efect specificat în termeni fizici; dar „întreruperea” ridicării capului la o anumită înălțime este o proprietate a comportamentului. Această viziune a modificat (skinnerizat!) sensul clasic al conceptului de învățare. După Skinner, termenul „învățare” poate fi
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
tip S, pentru a-l diferenția de determinarea de tip R (vezi infra), în care stimulul de întărire este contingent unui răspuns. Trei dintre operațiile deja descrise în relație cu comportamentul de răspuns implică necesitatea reflexului; prin urmare, sunt inaplicabile operanților. Ele reprezintă „fraza refractară”, „travaliul” și condiția tipului S. „Fraza refractară” are o paralelă curioasă în ea însăși: un fenomen comparabil cu oboseala și care poate apărea, de asemenea, la un operant. Condiționarea unui operant diferă prin includerea corelației dintre
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
răspuns implică necesitatea reflexului; prin urmare, sunt inaplicabile operanților. Ele reprezintă „fraza refractară”, „travaliul” și condiția tipului S. „Fraza refractară” are o paralelă curioasă în ea însăși: un fenomen comparabil cu oboseala și care poate apărea, de asemenea, la un operant. Condiționarea unui operant diferă prin includerea corelației dintre un stimul de întărire și un răspuns. Din acest motiv ne putem referi la acest proces ca la unul de tip R. Cele două legi cu privire la acesta se enunță astfel: 3. Legea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
reflexului; prin urmare, sunt inaplicabile operanților. Ele reprezintă „fraza refractară”, „travaliul” și condiția tipului S. „Fraza refractară” are o paralelă curioasă în ea însăși: un fenomen comparabil cu oboseala și care poate apărea, de asemenea, la un operant. Condiționarea unui operant diferă prin includerea corelației dintre un stimul de întărire și un răspuns. Din acest motiv ne putem referi la acest proces ca la unul de tip R. Cele două legi cu privire la acesta se enunță astfel: 3. Legea condiționării de tip
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dintre un stimul de întărire și un răspuns. Din acest motiv ne putem referi la acest proces ca la unul de tip R. Cele două legi cu privire la acesta se enunță astfel: 3. Legea condiționării de tip R. Dacă acționarea unui operant este urmată de prezența unui stimul de întărire, atunci puterea este mărită 1. 4. Legea extincției de tip R. Dacă acționarea unui operant deja întărit prin determinare nu este urmată de stimulul de întărire, puterea scade 2. Condiționarea este aici
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Cele două legi cu privire la acesta se enunță astfel: 3. Legea condiționării de tip R. Dacă acționarea unui operant este urmată de prezența unui stimul de întărire, atunci puterea este mărită 1. 4. Legea extincției de tip R. Dacă acționarea unui operant deja întărit prin determinare nu este urmată de stimulul de întărire, puterea scade 2. Condiționarea este aici din nou o problemă de schimbare a forței. Forța nu poate începe „de la zero” din moment ce măcar un răspuns necondiționat trebuie să apară pentru
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în condițiile respective. Nu este nimic „circular” în clasificarea evenimentelor în ceea ce privește efectele lor; criteriul skinnerian este empiric și obiectiv în același timp. Ar fi „circular” dacă apoi am continua prin a afirma că un eveniment dat îi conferă putere unui operant deoarece este întăritor. Obținem un anumit succes prin presupunerea puterilor de întărire numai pentru că am făcut într-un sens o supraveghere crudă; am măsurat efectul de întărire al stimulului pe noi înșine și presupunem existența aceluiași efect asupra altora. Avem
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
capitolul „Generalized Reinforcement”, pp. 77-78). O întărire condiționată este generalizată atunci când se asociază cu mai mult de o întărire primară - concluzionează deseori, sentențios, Skinner. Întărirea generalizată este folositoare - după el - deoarece condiția de moment a organismului nu este importantă. Forța operantului generată de o singură întărire crește observată numai în condiții prielnice de privațiune; când hrănim cu mâncare, obținem controlul asupra omului flămând. Dar, dacă o întărire condiționată a fost asociată cu întăririle apropiate multor condiții, cel puțin una dintre stările
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pedepsei nu se reduce la aceste aserțiuni. A „îmblânzit-o” prin câteva adăugiri „umane”. Skinner a studiat atent și eventualele alternative la pedeapsă (1953, secțiunea „Alternatives to Punishment”, pp. 191-192). După el, putem evita folosirea pedepsei trezind la realitate un operant prin alte moduri. Comportamentul care este datorat în genere circumstanțelor emoționale, de exemplu, este adesea posibil să fie pedepsit; dar - susține Skinner - poate fi mai ușor de controlat modificându-se circumstanțele. Schimbările produse de saturație au adesea efectul produs de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
un organism, dar conectarea lor funcțională cu comportamentul operator nu este aceeași ca în reflex. Comportamentul operator este mai repede emis decât evitat. Trebuie să aibă această proprietate și numai astfel noțiunea de probabilitate a răspunsului are sens. Majoritatea comportamentelor operante au conexiuni importante cu lumea înconjurătoare. Skinner demonstra cum se realizează acest lucru în experimentul cu porumbelul întărind întinderea gâtului; același lucru este evident în experimentul de tip pavlovian când se folosește un semnal luminos și porumbelul poate să-și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pentru fiecare răspuns a existat un stimul corespondent, o discriminare între două forme ale oricărui termen ar implica în mod necesar formele corespondente ale celeilalte și nu ar fi nevoie să considerăm mai mult de un proces. Dar, în comportamentul operant, forța răspunsului poate varia independent, și două forme apropiate de răspuns pot deveni deosebite prin dezvoltarea unor forțe diferite, neținându-se cont de stimulii discriminați. În determinarea unui operant - susține Skinner -, o întărire este realizată contingent cu ocurența unui răspuns
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
nevoie să considerăm mai mult de un proces. Dar, în comportamentul operant, forța răspunsului poate varia independent, și două forme apropiate de răspuns pot deveni deosebite prin dezvoltarea unor forțe diferite, neținându-se cont de stimulii discriminați. În determinarea unui operant - susține Skinner -, o întărire este realizată contingent cu ocurența unui răspuns ce are anumite proprietăți. De exemplu, prezentarea mâncării poate fi contingentă la orice mișcare a organismului aflat în proces de slăbire. Când apare răspunsul potrivit, el este întărit de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Articolul rezumativ al lui Skinner în Science din 1958 a catalizat interesul pentru instruirea programată, aceasta părând a deveni o acțiune educativă și comercială de mare viitor. În timp ce Skinner considera că baza logică a propunerilor sale deriva din principiile condiționării operante, interpretarea sa teoretică a devenit însă subiectul multor controverse. Oricare ar fi verdictul în privința esenței instrucției programate, nu încape îndoială că dezvoltarea interesului, începând din anii ’50, se datorează lui Skinner, ca și faptul că a ajuns la metodele sale
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
esenței instrucției programate, nu încape îndoială că dezvoltarea interesului, începând din anii ’50, se datorează lui Skinner, ca și faptul că a ajuns la metodele sale prin încercarea de a extinde la educație fapte descoperite de el în cercetarea condiționării operante pe șobolani și porumbei. Aceste animale erau mai răbdătoare însă decât odraslele lui Homo Sapiens. 3.13. Eșecurile și triumfurile skinnerismuluitc "3.13. Eșecurile și triumfurile skinnerismului" Eșecul instruirii programate în anii ’60-’70 ai secolului trecut nu trebuie totuși
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
importante. * * * La nivelul datelor, cele mai noi și interesante au rămas cele care derivă din diferitele programe de întărire intermitentă (Skinner și Ferster, 1957). În acest domeniu fascinant, au fost realizate de alții doar schițe incomplete de experiment, tipul comportamentului operant studiat de Skinner potrivindu-se perfect acestui mod de investigație. Rămâne însă o mare distanță de la observația potrivit căreia recompensele influențează învățarea până la realizarea unui control prin mai multe mii de răspunsuri produse cu o frecvență uniformă, în timpul stingerii ce
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
din cel al principiilor corelate. Din punctul de vedere al realizării teoretice, aceasta poate fi considerată ca o extindere modestă a legii efectului emisă de Thorndike. A stabili cu exactitate până la ce punct poate fi controlată activitatea umană prin condiționarea operantă este o chestiune de ingeniozitate și demonstrație empirică. Teoria nu-și propune să prevadă!”1. * * * O problemă specială ridică „utopismul” gândirii skinneriene. A fost totuși un vizionar sinistru - în ciuda bunelor sale intenții. Aldous Huxley a înfățișat în Brave New World
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
astăzi poate să consulte cartea scrisă de discipolul său, M. Sidman (1960), intitulată Tactics of Scientific Research: Evaluating Experimental Data in Psychology (Basic Books, New York). Pentru cunoașterea ilustrării diverselor aplicații, o sursă folositoare o constituie W.K. Honig (ed.) (1966), Operant Behavior: Areas of Research and Application (Prentince-Hall, Englewood Cliffs, NJ); T. Verhave (ed.) (1966), The Experimental Analysis of Behavior: Selected Readings (Appleton-Century-Crafts, New York); Geis, Stebbins, Lundin (1965), Reflex and Operant Conditioning: The Study of Behavior (Appleton-Century-Crafts, New York). Și abia după
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
o sursă folositoare o constituie W.K. Honig (ed.) (1966), Operant Behavior: Areas of Research and Application (Prentince-Hall, Englewood Cliffs, NJ); T. Verhave (ed.) (1966), The Experimental Analysis of Behavior: Selected Readings (Appleton-Century-Crafts, New York); Geis, Stebbins, Lundin (1965), Reflex and Operant Conditioning: The Study of Behavior (Appleton-Century-Crafts, New York). Și abia după aceste lecturi i s-ar putea face puțină dreptate lui Skinner care, în disputa cu umanistul Carl Rogers și cu voltairianul Huxley, a ieșit rănit de moarte. Este totuși un
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
învățării descriu schimbarea comportamentală și mathetică în termenii de asociere, cuplare și recuplare a stimulilor la răspunsuri, cercetările lui Bandura demonstrează că schimbările comportamentale produse prin condiționare instrumentală, condiționare clasică, extincție și pedeapsă sunt, în mod extins, mediate cognitiv. Condiționarea operantă este dificil de realizat fără conștiința răspunsurilor cerute pentru întărire; programele de întărire despre care oamenii cred că sunt eficiente sunt mult mai puternice în reglarea comportamentului decât cele indiferente. Persoanele își pot regla propriul comportament într-o anumită măsură
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fenomenului de modelare. Într-adevăr, existase o vreme în care se părea că numărul de analize teoretice ale imitației l-ar fi depășit pe acela al studiilor empirice. Majoritatea cercetărilor curente din acest domeniu erau conduse fie din perspectiva condiționării operante, fie din cadrul de învățare social. Ambele abordări făceau presupuneri similare în legătură cu factorii de reglare preexistenți răspunsurilor potrivite, dar opinau divergent din punctul de vedere al condițiilor ce guvernează achiziționarea unor patternuri de răspuns prin intermediul observației. 4.3. Analiza cercetărilor de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
presupuneri similare în legătură cu factorii de reglare preexistenți răspunsurilor potrivite, dar opinau divergent din punctul de vedere al condițiilor ce guvernează achiziționarea unor patternuri de răspuns prin intermediul observației. 4.3. Analiza cercetărilor de condiționare operantă1tc "4.3. Analiza cercetărilor de condiționare operantĂ 1" În text există numeroase referințe la această lucrare fundamentală. Le-am inclus tacit din dorința de a nu complica inutil concepția lui Bandura, expusă de el într-un stil deseori foarte obscur. În anii ’60, Bandura a studiat atent
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]