KorAP: Find »[drukola/base=oportunism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...36 >

895 matches

Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429

producția este redus din cauza pretențiilor rentiere ale lui A care nu sunt justificate de investiția inițială, ci de situația asimetrică În care se află cei doi actori. Raporturile dintre ei devin astfel În parte negative, de abținere și evitare a oportunismului, mai degrabă decât de cooperare. Eficiența socială ar fi În acest caz suboptimală. Drepturile reziduale de control pot aparține autorității manageriale În condițiile altor cadre instituționale: În cazul În care cele două activități de producție ar fi integrate Într-o

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
activ, nici un consens. (2001:133 - 134) Dacă ar funcționa doar acest mecanism instituțional, alocând drepturile reziduale de control Întotdeauna și În mod exclusiv actorului desemnat drept proprietarul bunului respectiv, atunci posibilitățile de cooperare Între indivizi ar fi puternic limitate de oportunism și raționalitatea limitată așa cum este evident din exemplul oferit mai sus. Asimetria de informații, externalitățile, acțiunea colectivă sunt exemple clasice de eșec al pieței concurențiale, altfel spus de eșec al mecanismului instituțional de cooperare bazat exclusiv pe dreptul de proprietate

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
și proceduri de relaționare În vederea realizării unui scop. În cazul ambelor tipuri de cooperări, piețe și organizații, componenta socială, legală se referă la Înțelegerile comune ale situațiilor sociale, ceea ce determină așteptări și este de natură a reduce incertitudinea, dar și oportunismul actorilor. Pe de altă parte, Însă, așa cum afirmă Molm și colaboratorii săi (2000), teoreticienii clasici ai schimbului operează și cu o altă polaritate În privința relațiilor de cooperare, respectiv cea dintre relațiile negociate la nivel bilateral ori social (adică preponderent contractual

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
set de prescripții instituționale, ci la probabilitatea considerată subiectiv, ca partenerul să aibă un comportament pro-social (facilitator) În baza dispozițiilor și intențiilor sale pozitive Într-o situație de incertitudine și risc. Astfel, investiția În relații reciproce generează Încredere și diminuează oportunismul. Funcția lor este Însă una de cooperare similară organizării formale: relațiile sociale produc o organizare spontană, informală, bazată pe Încredere, Într-o rețea caracterizată de legături dense Între membri. În relațiile negociate contractual sau instituțional termenii relației sunt definiți ex-ante

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
organizației Reciproce Schimburi reciproce pe termen lung Formele hibride de organizare bazate pe implicarea În rețele de relații (ex. casele de Într-ajutorare reciprocă) Toate tipurile de relații se bazează Însă pe așteptări sociale de natură a reduce incertitudinea și oportunismul rezultate din Înțelegerea diferită a situației sociale În care se află partenerii. Diferența constă În modul de constituire a așteptărilor și din faptul că presupun costuri diferite În contexte sociale diferite. Vom vedea În continuare care sunt condițiile structurale care

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
hibrid de organizare (rețelele de relații) - În funcție de condiția de specificitate a investiției, dar și de un set de variabile exogene rezultând În special din caracteristicile sistemului legal. Situația de specificitate a investiției, spune Williamson, accentuează condiția dependenței bilaterale ce favorizează oportunismul. Analiza sa demonstrează că cele trei forme generice de organizare se bazează pe tipuri de prevederi instituționale diferite și se disting prin: mecanisme de coordonare și control specifice: prin intermediul stimulentelor În cazul pieței, prin control administrativ În cazul organizațiilor; modalități

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
tipuri de prevederi instituționale diferite și se disting prin: mecanisme de coordonare și control specifice: prin intermediul stimulentelor În cazul pieței, prin control administrativ În cazul organizațiilor; modalități diferite de adaptare la perturbările neanticipate care distorsionează sensul inițial al cooperării, favorizând oportunismul: adaptare prin intermediul prețurilor de echilibru ale pieței, adaptare prin coordonare internă. Alegerea eficientă a formei de organizare se realizează În funcție de gradul de dependență a părților, ca urmare a condiției de specificitate a investiției, respectiv de consecințele asimetrice (ce rezultă din

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
poate induce stimulente negative de limitare a performanței (contractorul se va obișnui ca, În condițiile unui contract „elastic” și a unor exonerări repetate de la litera contractului, performanța sa mai slabă să nu conducă necesar partenerul către opțiunea „abandonului”). Astfel, reducerea oportunismului prin implicarea schimburilor În relații de durată induce reducerea stimulentelor pentru performanță. Costul de oportunitate față de cea mai bună tranzacționare alternativă pe piață crește, iar relația devine ineficientă. De asemenea, pe măsură ce perturbările au consecințe tot mai importante, afectând În mod

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
Corporațiile au astfel mecanisme proprii de soluționare a conflictelor, permițând derularea contractelor Într-un cadru Înalt ajustabil. Pe de altă parte, perfomanța contractorilor ( În acest caz a angajaților firmei) este evaluată Într-o manieră administrativă de către manager; controlul asigură diminuarea oportunismului, În schimb stimulentele pentru creșterea performanței sunt mai degrabă slabe. O eventuală creștere a performanței organizației poate fi concomitent revendicată de mai mulți angajați (departamente) fără ca aportul acestora să fie ușor decelabil și susținut prin recompense. Cooperarea În sine, menținerea

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
stimulentele pentru performanță caracteristice pieței concurențiale. II Alternativele de guvernare a organizării economice se diferențiază În funcție de cadrele legale și sociale În care se realizează tranzacțiile, iar eficiența lor relativă, consideră Williamson, depinde de atributele tranzacțiilor (situația de dependență ce favorizează oportunismul În cazul perturbărilor neanticipate), dar și de costul de oportunitate (stimulente scăzute pentru performanță În cazul organizațiilor și rețelelor) și de costurile birocratice ale organizării. Considerând contractele ca ipostazieri ale voințelor individuale, cooperarea are Însă și o Întemeiere social-legală, exprimată

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
În rețele ce dezvoltă o logică proprie a schimburilor economice (Uzzi, 1996, 1997). III Williamson (1991, 1993) și Masten (1993) au evidențiat diferențele instituțional - legale dintre formele de organizare: piețe și organizații, incluzând și formele hibrid În această clasificare. Problema oportunismului care poate zădărnici cooperarea și câștigurile mutuale asociate acesteia este soluționată prin „guvernarea” tranzacției de către structuri instituționale diferite, În contexte diferite. În cazul organizațiilor, Învestirea managerului cu autoritate prin integrarea ierarhică a tranzacțiilor diminuează incidența oportunismului În condițiile dependenței bilaterale

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
În această clasificare. Problema oportunismului care poate zădărnici cooperarea și câștigurile mutuale asociate acesteia este soluționată prin „guvernarea” tranzacției de către structuri instituționale diferite, În contexte diferite. În cazul organizațiilor, Învestirea managerului cu autoritate prin integrarea ierarhică a tranzacțiilor diminuează incidența oportunismului În condițiile dependenței bilaterale generate de tranzacțiile având un pronunțat caracter de procesualitate. În același fel, dar În contexte de tranzacționare diferite, acționează și angajamentul reciproc al partenerilor În relațiile pe termen lung, În cadre contractuale adecvate, manifest În formele

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
definesc o logică proprie și care nu este neapărat una utilitaristă. Considerente ce țin de legitimitatea anumitor practici, de raționalizarea societății moderne nu pot fi excluse dintre variabilele explicative. Existența practicilor ineficiente social este argumentul acestei aserțiuni. Teoria eludează problema oportunismului În interiorul organizației. Organizația este tratată ca actor colectiv maximizator ce acționează unitar În virtutea controlului exercitat de manager. Totuși, organizația este un sistem format din actori individuali, la rândul lor raționali și ale căror interese nu sunt În totalitate convergente cu

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
depășind abordările contractualiste analizele economice ale costurilor tranzacționale se apropie foarte mult de sociologie, dar rămân totuși preponderent legaliste. În secțiunea anterioară am demonstrat limitările teoriei costurilor tranzacționale În privința explicării emergenței organizațiilor ca actori colectivi și, În particular, eludarea problemei oportunismului În interiorul organizației. În știința economică, problema oportunismului În interiorul organizației a fost abordată În cadrul teoriei agent - principal. Teoria agent - principal urmărește instituțiile interne ce determină convergența intereselor angajaților și patronilor sau a agenților și principalilor În generarea cooperării În cadrul organizațiilor. În

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
tranzacționale se apropie foarte mult de sociologie, dar rămân totuși preponderent legaliste. În secțiunea anterioară am demonstrat limitările teoriei costurilor tranzacționale În privința explicării emergenței organizațiilor ca actori colectivi și, În particular, eludarea problemei oportunismului În interiorul organizației. În știința economică, problema oportunismului În interiorul organizației a fost abordată În cadrul teoriei agent - principal. Teoria agent - principal urmărește instituțiile interne ce determină convergența intereselor angajaților și patronilor sau a agenților și principalilor În generarea cooperării În cadrul organizațiilor. În cele ce urmează vom considera problematica cooperării

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
a fost abordată În cadrul teoriei agent - principal. Teoria agent - principal urmărește instituțiile interne ce determină convergența intereselor angajaților și patronilor sau a agenților și principalilor În generarea cooperării În cadrul organizațiilor. În cele ce urmează vom considera problematica cooperării și a oportunismului În interiorul organizației, precum și soluțiile neoclasice și instituționaliste avansate. IV. Cooperarea În cadrul organizației: relația agent - principal În capitolul precedent am discutat despre forme alternative de organizare a cooperării economice și sociale, centrală fiind distincția instituțională dintre piețe - organizații, din perspectiva costurilor

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
studierea relațiilor de tipul agent - principal, problematică asupra căreia ne vom concentra În capitolul de față. Pe aceeași linie a noii economii instituționale, teoria agent - principal se dezvoltă ca o continuare a teoriei costurilor tranzacționale. Teoria agent - principal consideră problema oportunismului În tranzacții, referindu-se, În acest caz, la tranzacțiile ce se desfășoară În interiorul organizației ca la un caz particular al relațiilor de piață. Odată realizată integrarea verticală, oportunismul continuă să creeze probleme În relațiile dintre actorii individuali sau subsistemele ce

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
ca o continuare a teoriei costurilor tranzacționale. Teoria agent - principal consideră problema oportunismului În tranzacții, referindu-se, În acest caz, la tranzacțiile ce se desfășoară În interiorul organizației ca la un caz particular al relațiilor de piață. Odată realizată integrarea verticală, oportunismul continuă să creeze probleme În relațiile dintre actorii individuali sau subsistemele ce compun sistemul organizațional. Teoria agent - principal Își propune să descopere instituțiile funcționale prin care acțiunea colectivă se poate realiza În interiorul organizațiilor prin Însumarea voluntară a contribuțiilor individuale. Problema

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
dintre actorii individuali sau subsistemele ce compun sistemul organizațional. Teoria agent - principal Își propune să descopere instituțiile funcționale prin care acțiunea colectivă se poate realiza În interiorul organizațiilor prin Însumarea voluntară a contribuțiilor individuale. Problema acțiunii colective În interiorul organizațiilor, În condițiile oportunismului indivizilor, presupune o Întreagă problematică a guvernării corporațiilor ce implică chestiuni care țin de eficiență economică, de modul de exercitare a autorității dar și de considerente etice și normative. Avându-și originea În economie, teoria agent - principal se plasează totuși

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
minoritar. Un motiv ar fi acela că, În primul caz, managerul devine agentul creditorilor, iar băncile dispun de mai puține instrumente de monitorizare a acțiunii acestuia, fiind În același timp și mai costisitoare decât cele disponibile adunării generale a acționarilor: oportunismul managerului ar fi mai ridicat, riscurile băncilor mai mari și, implicit, ar crește costul capitalului. Jensen și Meckling (1976) dezvoltă o teorie a structurii de capital și autoritate a firmei ca variabilă dependentă, costurile relației agent - principal fiind variabila independentă

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
funcționează mai puțin ca actori independenți și mai degrabă ca interpreți ai scenariilor culturale. Cooperarea devine un simplu joc de rol al unor scenarii asumate cultural prin socializare (În special profesională, vezi codurile de conduită) și reasertate prin acțiune socială. Oportunismul devine un simplu efect pervers al inconsistenței dinamicii agent - principal, al contradicțiilor culturale și nu o trăsătură universală a umanității. Este mai degrabă o trăsătură a conflictului de rol la nivel macrosocial decât una personală. Identificarea agenților cu interesele principalilor

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
sunt rezultatul acțiunii raționale a actorilor indiferent de eventualele condiționări culturale sau structurale. Așa cum am văzut În capitolele anterioare, acești autori consideră că instituțiile sunt reguli ale jocului, structuri menite să eficientizeze organizarea socială, fie că este vorba de limitarea oportunismului interorganizațional (perspectiva costurilor tranzacționale), fie că este vorba de corelarea intraorganizațională a intereselor agenților și principalilor. În acest sens, ele sunt considerate universal raționale sau eficiente de către autorii respectivi. Pe de altă parte, alți economiști, precum North (1990), arată că

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
Larson (1992) sau Uzzi (1996, 1997), propune o combinare a variabilelor economice și sociologice pentru explicarea emergenței și configurației structurilor sociale ale organizării. În opoziție cu teoria costurilor tranzacționale sau cu teoria agent - principal care avansează argumentul eficienței În reducerea oportunismului pentru explicarea opțiunii pentru piață sau ierarhii, respectiv a mecanismelor de guvernare internă a organizațiilor, teoreticienii rețelelor afirmă că organizarea economică nu poate fi independentă de structura socială generală În care acțiunea economică este imersată. Mai precis, acești autori afirmă

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
asiguratorii, mai expuse capriciilor personale și blocajelor de comunicare. Literatura rețelelor În analiza organizațională a identificat exemple empirice În care câmpuri sociale formează structuri de relații ce facilitează cooperarea socială și economică și funcționează ca mecanisme informale de reducere a oportunismului și incertitudinii. Ele ar putea fi astfel substitutele funcționale ale integrării ierarhice prevăzute de Williamson (1993) deservind aceeași funcție a diminuării costurilor tranzacționale și, implicit, de realizare a ordinii Într-o relație În care un conflict potențial amenință să zădărnicească

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
hobbesiană a ordinii aplicată activității economice, Granovetter trece În revistă argumentele cele mai importante formulate la vremea respectivă privind geneza ordinii sociale. Williamson (1991, 1993) avansează un argument funcționalist și consideră că instituțiile sunt aranjamente sociale eficiente În diminuarea incidenței oportunismului și soluționarea problemei ordinii sociale. Granovetter reproșează concepția subsocializantă a acestui argument: dacă indivizii sunt orientați doar către urmărirea rațională a propriul interes, atunci nimic nu exclude tentația acestora de a căuta modalități mai ingenioase de a evita Încorsetările instituționale

Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]