1,583 matches
-
politică de stînga și, pe de altă parte, nu orice poet care vorbește pe înțelesul tuturor este prin definiție un democrat". Dar aci, se cuvine a remarca noi, demersul eseistului devine unul generaționist. Pentru a scoate în relief tranzitivitatea poeziei optzeciste, d-sa supune unei severe priviri șaizecismul, în speță pe barzii odinioară răsfățați ai acestei grupări, care "nu fac o nouă poezie. Ei refac legătura cu poezia noastră interbelică și epuizează o substanță care nu apucase încă să se manifeste
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
increatul, nu mai idealizează natura, nu mai resping lumea urbană", afirmă, ușurat, Gheorghe Crăciun, ca și cum o anume tematică (sau absența ei), ca și cum un anume limbaj al poeziei (sau ocultarea lui) le-ar fi determinat cota valorică. E drept că "poezia optzecistă este o poezie puternic legată de contextul socio-cultural în care ea s-a născut", dar asta nu e neapărat un merit estetic, cum ni se dă a înțelege, căci poeți ai "turnului de fildeș" precum M. Ivănescu, Leonid Dimov sau
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
în care ea s-a născut", dar asta nu e neapărat un merit estetic, cum ni se dă a înțelege, căci poeți ai "turnului de fildeș" precum M. Ivănescu, Leonid Dimov sau Emil Brumaru nu sînt deloc mai prejos de optzeciștii consacrați! Ignorarea compactă a limbii de lemn a putut constitui, în anume circumstanțe, o modalitate de-a o combate implicit. "Mulți optzeciști sînt niște deconstructori și niște parodiști ai limbajelor poetice care-i preced, mai susține Gheorghe Crăciun. într-un
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
ai "turnului de fildeș" precum M. Ivănescu, Leonid Dimov sau Emil Brumaru nu sînt deloc mai prejos de optzeciștii consacrați! Ignorarea compactă a limbii de lemn a putut constitui, în anume circumstanțe, o modalitate de-a o combate implicit. "Mulți optzeciști sînt niște deconstructori și niște parodiști ai limbajelor poetice care-i preced, mai susține Gheorghe Crăciun. într-un poem astăzi celebru, O seară la operă, Mircea Cărtărescu parodiază toată poezia românească de la Iancu Văcărescu la Nichita Stănescu". Nu cumva astfel
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
un poem astăzi celebru, O seară la operă, Mircea Cărtărescu parodiază toată poezia românească de la Iancu Văcărescu la Nichita Stănescu". Nu cumva astfel apăsata lor tranzitivitate ar trebui împărțită cu meritul unui homo lingvisticus? Cu atît mai vîrtos cu cît "optzeciștii nu mai pot lua în serios nimic din toată mitologia poeziei moderniste". Așa încît între predecesorii acestor poeți se cade să-i amintim pe linia "depoetizantă și antioraculară", pe care se arată extrem de productivi, pe Marin Sorescu, pe Vintilă Ivănceanu
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
înlocuind explozia vitalistă cu oboseala de-a fi. Decorului măreț i se substituie banalul, anodinul, prozaicul, producînd impresia unui "realism" asumat. Astfel încît, mult mai curînd decît drept un fidel purtător al însemnelor șaizeciste, îl vedem ca un precursor al optzeciștilor. E adevărat, îi lipsește verva cu tangențe avangardiste, lejera desfășurare "inspirată" a celor din urmă, dar nu credem a greși stabilindu-i o rădăcină comună cu aceștia și anume blamarea condițiilor mizerabile în care ne-am aflat cu toții în epoca
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
sale desfigurant ca-n fața unei oglinzi bombate și, concomitent, se pedepsește pe sine, îngroșîndu-și demoralizarea, sporindu-și anxietățile, punîndu-și în scenă groaza. Masochismul se manifestă ca un alibi al sadismului. Așa s-a întîmplat și cu o seamă de optzeciști la începuturile lor (faza cea mai frapantă a creației acestora), circumscrise terifianților ani ^80. Deoarece viața obștească n-a evoluat în sensul binelui pe care-l nădăjduiam cu toții, reacția subiacentă dacă nu directă la aspectele ei pe care o reprezintă
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
-și ocupa locul meritat, în rândul celor mai serioase lucrări dedicate postmodernismului românesc. Între timp, însă, tabloul generației '80, decupat din cel al literaturii române contemporane, s-a modificat sensibil. Departe de a mai reprezenta un eșalon al tinerelor speranțe, "optzeciștii" au intrat masiv în câmpul literar, în instituțiile academice și culturale. Și-au creat asociații, reviste și edituri proprii. Nu mai sunt niște outsider-i organizați în falangă macedoneană și desant autohton, ci individualități dispuse pe toate palierele vieții literare
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
a avut efecte pe termen lung, de ordin conceptual și retoric, este cel al criticii. Și e firesc să fie așa, deoarece, lăsând deoparte inserarea comentatorului în propriul text și tonul său adesea ghiduș, conștiința culturală și achizițiile teoretice ale "optzeciștilor" noștri sunt de admirat și valorificat. Trebuie însă precizat că postmodernismul, așa cum îl înțelege și îl profesează Radu G. }eposu, este radical diferit de cel instrumentalizat de Mircea Cărtărescu ori Ion Bogdan Lefter. Dacă aceștia dovedesc un prelungit militantism generaționist
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
pe lângă diversitatea "exaltată de analiză", descendența... lovinesciană a criticului. Fiind, programatic, un postmodern, Radu G. }eposu pune totuși preț pe unitatea și coerența textului, pe omogenitatea viziunii, căutând sistematic profunzimea și articularea operelor. Și substanța lor, aș adăuga, întrucât autorul "optzecist" are și această prejudecată tradițională... Se contrazice el? Dacă mutația culturală, de la modernism la postmodernism, este reală și angrenează literatura tinerilor scriitori din anii '80, de ce să utilizăm, în continuare, concepte și metodologii ale totalizării? Răspunde el însuși la această
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
ilustrează cel mai bine ideea de scriitor postmodern" (p. 319). Radu G. }eposu își începe capitolele cu acei autori care, în opinia sa, creditează teoretic și artistic o anumită categorie, ilustrând-o perfect. În pole-position sau foarte aproape stau deci "optzeciștii" pe care criticul a mizat cu două decenii în urmă. Văzând acum lista (Mircea Cărtărescu, Nichita Danilov, Aurel Pantea, Ion Mureșan, Petru Romoșan, Romulus Bucur, Mircea Nedelciu și Gheorghe Crăciun, Bedros Horasangian, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoeșu și Ioan Lăcustă, Ștefan
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
a fi în frunte ... La alegerile din 1990, am fost ales șeful secției de proză, București. Și m-am complăcut să fiu vreo trei mandate "tatăl" micro-hoardei prozatorilor din Asociația București (vreo 300 prozatori legitimați). În romanul Turnul, pe junii optzeciști îi numeam chiar "hoarda de aur a literaturii române". Dar, drept să spun, n-am grija competiției. Scriu elaborat, cu exigență, dar fără grija competiției. Mă bucur tare de performanțele altora, de parcă prin ele m-ar scuti pe mine de
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
Dar, drept să spun, n-am grija competiției. Scriu elaborat, cu exigență, dar fără grija competiției. Mă bucur tare de performanțele altora, de parcă prin ele m-ar scuti pe mine de o trudă. Mă bucur că Svetislav Basara (un sârb optzecist) a scris romanul subconștientului balcanic mai bine decât puteam s-o fac eu în Păsările cerului. Și că Anton Doncev (bulgar șaptezecist) a scris Cavalerul cărții de taină - depozite din subconștientul creștin al Europei. Simt continuitate, nu competiție. Știu bine
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
întâlnește cu cea a artelor plastice sau cu cea a muzicii. În ultimele secole aproape că nu a existat vreun mare artist de numele căruia să nu fie legată și o mică poveste pariziană. Gheorghe Mocuța este un talentat poet optzecist din Arad, pe care am avut privilegiul să îl cunosc la ediția din anul 2006 a celebrului Salon du Livre de la Paris. Mai degrabă timid, avea întipărită pe față o tristețe resemnată. Oarecum aerian, era și nu era cu noi
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
Cosmin Ciotloș Pe Liviu Ioan Stoiciu îl cunoașteți, desigur, ca poet optzecist (debutând chiar în anul de grație, cu volumul La fanion) și - eventual, în vremea din urmă - ca dramaturg. Vă sfătuiesc, însă, să puneți pentru câteva momente în paranteză toate aceste detalii istorice și să vă imaginați un Liviu Ioan Stoiciu
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
întrebat. Și întrebarea sigur a devenit bulversantă după ce zapasem în prostie pe nu mai știu câte camale. Mai era un televizor în bucătărie. M-a întrebat dacă ăsta trebuie să meargă pe același canal pe care funcționează și celălalt. Reflexe optzeciste la cineva care trăia în anul 2005. Eliade vorbea despre fosilele vii, relicvele sociale existente în lumea rurală care s-au conservat peste timp. Cam așa ceva cu unchi-miu’. Mereu a avut un comportament bizar ca telespectator și în calitate de consumator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vrut să facă o farsă inteligentă, subtilizându-i și apoi distrându-se, închipuindu-și cum se căznește ea să le dea de urmă. Cam atât. Vocabular alternativ Iordănesciene Cașchetă Opțaid Opțai Sectembrie Hambal Bașcheți Jampiere Folbal Haut Calculatoristice Destop Iternet Optzeciste Isignă Pioner Matematice Patrat Tranversal A complecta Mișloc Alimentare Zacăr Pire Piftele Salată bef Crenvuști Onomastice Costanța Miuhen Miai Miaiela Constantin Culturale Biblotecă Scripturale Creon Stilop Calendaristice Vichend Duminecă Zoologice Epure Ipopotam Menajerie economică De atelier Tâplar Prelandez Șurup Feraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
am rugat să-mi povestească. Și simțeam o plăcere nemaipomenită și inexplicabilă. Iar toate astea mă gândeam că se întâmplau cumva compensatoriu. Pentru că io, de fapt, îmi căutam un bunic. Măcinicii de după 8 Martie În primul rând că, în anii optzeciști ai copilăriei mele, nu li se zicea „mucenici“, ci „măcinici“, ceea ce sincer să fiu nu avea pentru mine cel puțin absolut nici o conotație religioasă. „Măcinici“ părea un substantiv înrudit cu „a mesteca“ de pildă. Sau din familia de cuvinte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
căruia maxima performanță a pomenitului textualism ar fi recuperarea întregului text al lumii. Să transferi în text tot ceea ce ai trăit. Apare în text chiar și certificatul de botez „Subsemnatul, Preot Paroh....“. O analogie interesantă. La fel ca în proza optzecistă sau ca la Dos Passos, de pildă, unde inserturile jurnalistice apar ca un contrapunct la banalitatea relatării, și la Eugenia Ionescu întâlnim același lucru. Un montaj, un colaj extrem de modern pentru o femeie care trăiește totuși la Mânăstirea Dealu. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
scriu Sorin Preda. Prima carte mi-a publicat-o Gheorghe Crăciun la Paralela 45. Și, în general, am apucat să-i cunosc pe mai toți cei care făceau în anii ’70 gazeta de perete Noii. Într-un fel, citind cărți optzeciste încercam să reconstitui tinerețea mamei mele. Nu l-am cunoscut pe Mircea Nedelciu, dar bănuiesc că era omul pe care l-ai fi crezut pe cuvânt orice ar fi spus. Nedelciu a făcut literatură chiar și atunci când a fost librar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ideile Ruxandrei Cesereanu trimit implicit la opere literare mai vechi sau mai noi, mai mult sau mai puțin celebre. Ceea ce face autoarea este un text (s-ar putea vorbi chiar de un metatext) fapt ce amintește, mutatis mutandis de proza optzecistă. Că produsul este un simplu text o spune explicit scriitoarea la sfârșitul prozei Măgărița și alte coarne de melc, de departe cea mai riscantă a volumului din perspectiva interpretării ei ca o pledoarie a autoarei pentru incest. Explicația finală trasează
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
indiferent de cine ar fi ea făcută, poartă puțin, atît de cît are nevoie memoria spre a nu se risipi, și semnătura lui Gheorghe Coman. Darie Mircea Dup aparține ca vîrstă generației pe care ne-am obișnuit s-o numim optzecistă. El s-a impus, însă, mai degrabă prin elementele care-l separă decît prin acelea care-l integrează în problematica și în obesesiile acesteia. Sculptor cu o foarte bună priză la materie și cu un la fel de puternic instinct al formei
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
rețelele de hoți și traficanți de copii. Cazul prozatorului Radu Aldulescu a devenit destul de notoriu, pentru a nu mai avea nevoie de o notă bibliografică. Mă simt, totuși, dator să dau câteva repere. Născut în 1954, deci posibil congener al optzeciștilor, Radu Aldulescu a debutat abia în 1993, cu romanul Sonată pentru acordeon, după care a publicat celelalte romane, care i-au consolidat faima în zona prozei realității detestabile: Amantul colivăresei (1994, reeditat în 2006 la Editura Cartea Românească), Îngerul încălecat
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
Pachetele erau ca podul lui Păcală: o călcătură tare, fermă, alta moale. Lîngă Noica, nu'ș ce filozofard marxistoid; lîngă Preda, vreun prozator narcisiac, frecînd un ness pe-o sută de pagini și oloindu-și orgoliul; lîngă Cezar Ivănescu, vreun jucăuș optzecist, care pierdea programatic tema (impusă, ce-i drept), dar cădea și-n infantilism. N-am vîndut cărți la pachet. Pe cele proaste le recartam, le dădeam la schimb altor librari mai neavertizați. Pe cumpărătorii mei i-am ferit de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cuvinte neconvenabile, deșucheate, scîrboase, fără perdea/perdele. Într-un cuvînt, că literatura noastră "n-are treabă cu carnalu'". Flaubert descrie pădurea toamna. Atît. Și cititorii știu că Emma Bovary făcea dragoste cu Rodolphe. Nu-i nevoie să spună, ca un optzecist teribil: Atunci am înțeles ce înseamnă o pizdă adevărată". Eu, una, am repulsie față de erotomani/erotomane. Nu-l plac pe Georges Simenon, care se lăuda cu 3-4 relații sexuale zilnic (și, pe măsură, cu 3-4 romane pe an). Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]