1,275 matches
-
că talentul se naște unde vrea Dumnezeu și că cel mai mare creator al omenirii s-a născut într-o iesle. Au fost amintite, de asemenea, aspecte ale moralismului, ale biografiei reale și ale celei fictive prezente în operă, ale oralității și umorului specifice lui Ion Creangă. Cartea despre Cioran, „cel mai nihilist filozof al secolului al XX-lea”, a fost scrisă pentru a-l împăca pe autor cu românii și cu cultura românească. Spre bucuria celor prezenți Domnul Academician a
SERATĂ LITERARĂ, CASA DE CULTURĂ I.L.CARAGIALE , PLOIEŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376688_a_378017]
-
Teorii literare despre arta scrisului la Sadoveanu în povestirea în ramă „Iapa lui Vodă”, prima povestire din Hanu Ancuței”. În această adevărată capodoperă narativă, „Hanu Ancuței”, se regăsesc aproape toate elementele din celelalte povestiri sadoveniene: lumea țărănească, natura, idilicul, legenda, oralitatea. Nicolae Manolescu scria în legătură cu această scriere: „Niciodată arta povestirii n-a fost mai rafinată în simplitatea ei”. Întâlnirile de la Hanu Ancuței au fost asemănate cu cele din O mie și una de nopți. Permanent, în povestire intervine vocea auctorială, prin
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
din domeniul bucătăriei: strachină, ștevie, pâsat, pilaf, dumicat, cuvinte care denumesc obiecte din casă și din curte: prag, podișcă, parmalâc, belciugării, târlici, cipici, cergă, boboroadă, caftane, fes, rășchitor, daravelă,leliță, vadră, a da dosul... Limba moromeților are ca trăsătură principală oralitatea, Marin Preda fiind un virtuoz al dialogului din lumea țărănească. La 60 de ani de la apariția “Moromeților” Nicolae Breban spune :„Moromete înseamnă în primul rând lansarea unui personaj. Cea mai mare forță a scriitorului nu e să facă metafore, forța
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
postmodernismului opzecist al cărei poezie nu trasmitea nimic, aducând un deserviciu limbii literare”. Exegetul constată, cu obiectivitate, următoarele: „Poezia actuală, cea care nu se înscrie în globmodern, are diferite caractere revelatoare - colocvialitatea ironică, folosind semnele de punctuație nefirești și o oralitate simulată, discursurile care încearcă să spună totul pentru a masca diferite complexe, cum ar fi forme de demențializare a realului, poeme schizofrenice, pornografice, obsesii viscerale, autoexecuțiile eului și simțiri dereglate, promovarea gradului zero al scriiturii, a unei stări poetice plasmatice
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
doi în lungile lor otrocoale pe la mărginașele birturi ieșene? (e adevărat, modeștii de-atunci, nebănuind nici unul ce va însemna, tîrziu, în Pantheon). Ce-or fi sporovăind în deambularea lor negrăbită? Eminescu, spiritul doct-ordonat, acrib scotocitor de rafturi tipărite, Creangă, întruchiparea oralității informe. Eminescu, efebul grav și tragic (nu fără pusee de zicere lumească, groasă), Creangă, pusul pe șagă, rotofeiul pișicher. Ce? Reciproca valorizare a genialității latente, iată ce, probabil, îi ținea ore întregi în preajma carafei pîntecoase. Dar Eliade-Cioran-Ionescu? (Surescitați fiind noi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
el comod al simplificării. Aflîndu-ne într-o avantajată paralaxă timpul scurs preluăm, de la o etapă culturală la alta, formule gata făcute, gata stabilite de tipul de folclor ce operează mai la toate nivelele, de la cel al exegezei docte, la simpla oralitate. Astfel, dacă din epoca amintită păstrăm grosso modo doar cîteva nume, asta se datorează în mare parte și comodității de a memora minimumul necesar. Necesar cui? Necesar superficialității noastre din ce în ce mai endemice. Care preferă într-o șuetă mai mult sau mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne privim, să ne simțim așa cum suntem sau am vrea să fim. Oricât de sofisticate ar fi medierile (mai ales, cele antrenate de tehnica modernă), cele directe, față În față, nu pot fi eliminate, mai cu seamă relaționarea bazată pe oralitate, care În epoca actuală este din ce În ce mai diminuată. Discursul paideic realizat direct, fizic, imediat, favorizează omul complet, cu emergența gândirii sale vii, ce se produce chiar În momentul interacțiunii. Ceea ce se transmite prin scris sau prin alte suporturi falsifică multe dintre
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
se vrea a spune și trunchiază comunicarea. În materie de educație e de preferat, cu siguranță, ideea născândă - chiar dacă este imperfectă sau se ajunge cu mare trudă la ea - decât produsul finit, teza compactă, Încheiată, bună de pus În vitrină. Oralitatea e mult mai creativă decât scrisul. Vorbind (sau ascultând pe cineva) Îți vin idei, mintea vibrează, sufletul tresaltă, credința se deșteaptă. În plus, În interacțiunea directă nu numai mințile se pricep, ci și ființele se percep. Dincolo de intelect și de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
directă, imprimarea selectivă pe bandă de magnetofon a repertoriului acestora, odată cu notarea a numeroase informații, mărturii și observații concrete și amănunțite asupra personalității, repertoriului și stilurilor, asupra evoluției gustului și a procesului de creație, ca și asupra circulației variantelor în oralitatea vie, au dus la constituirea unei remarcabile surse de informație; valoarea ei va crește pe măsura trecerii anilor, odată cu accentuarea dispariției cântecelor bătrânești din tradiția folclorică nemijlocită. În același interval, A. a elaborat și o metodologie a culegerii și transcrierii
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
și prin noul sistem de transcriere și editare a baladelor. Adept al punctului de vedere sincretic, A. ia în considerare ambii factori (poetic și muzical), care sunt inseparabili și se înrâuresc reciproc. Lucrarea aduce o contribuție majoră la cunoașterea legilor oralității cântecului bătrânesc, a „procesului firesc de alcătuire și desfășurare a baladei”. Printr-un sistem ingenios, A. evidențiază o serie de caracteristici intime ale cântecului bătrânesc, care se manifestă în timpul executării acestuia de către performer. Este propusă astfel o nouă înțelegere a
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
didahiile lui A.I. și muguri narativi, însă firul epic, subțiat și lăsat în umbră de spectacolul ideii și de mizanscena oratoriei, se fluidifică sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în perioadele încărcate cu tropi, amintind de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul sublimității imnice și sunetul elegiac, amplele interogații („întrebăciuni”) retorice și apostrofele învolburate se
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
capătul traseului său prin gândirea greacă și al confruntării cu logos-ul și reflecția filosofică, istorică, politică și științifică, mythos-ul să se refere la: a) discursuri bazate pe povestire, și nu pe demonstrația argumentată; b) discursuri transmise mai ales prin oralitate, și nu pe suporturi scrise; c) discursuri care au ca scop persuasiunea, prin emoționare, și nu prin jocul dialectic al argumentelor; d) discursuri al căror conținuturi trimit la realități greu de verificat empiric și greu de acceptat rațional - lumi fictive
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care ne-au parvenit pe suport scris (miturile din Vede, Iliada, Cartea Morților, Enuma Elish). Cu toate acestea, este mai mult ca sigur că textele În cauză nu sunt altceva decât transcrieri ale unor narative care circulau prin viu grai. Oralitatea presupune, așa cum o arată numeroase cercetări asupra culturilor folclorice: a) caracterul tradițional al conținuturilor: mesajul transmis este considerat ca având autoritate datorită faptului că provine de la generațiile anterioare. Prin aceasta, el reprezintă un patrimoniu al colectivității, care trebuie apărat și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
folcloric (1986), autorul face mereu trimitere, prin opoziție, la textul literar cult, pentru a demonstra că poezia folclorică își are un mod propriu de existență, un statut diferențiat, aparținând unui tip de cultură „puternic semiotizată”, ale cărei note caracteristice (tradiționalitate, oralitate, variabilitate, anonimat) fac din ea o „formă specifică” de creație sincretică, rezultantă a mai multor limbaje. În creația folclorică formalizarea atinge toate nivelurile operei. Cartea reușește să fie ceea ce și-a propus: o lectură „din interior”, prin „asumarea codului legităților
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
Scriitorul în fața limbii literare (1985) și Lumea poetului și resursele de exprimare a ei (1985), este cercetarea stilului individual al scriitorului din perspectiva dihotomiei tradiție-inovație, prin stabilirea de paralele și analogii, de tangențe și tipologii. C. acordă o atenție deosebită oralității stilului și poeticii textului literar. A publicat și articole despre Ovidiu, Vergiliu, Cervantes. Își dă concursul la valorificarea unor scriitori români mai puțin cunoscuți în Republica Moldova, precum I. Heliade-Rădulescu, Magda Isanos, Gh.V. Madan ș.a. Este autorul volumului de memorialistică autobiografică
CORLATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286418_a_287747]
-
puțin preocupări de istoria vieții religioase, fie accentuat subiectiv (De la portulan la vederea turistică), fie cu deschideri către istoria ideilor și mentalităților etno-spirituale (Primitivii picturii românești moderne, 1980, Mentalități culturale și forme artistice în epoca romano-bizantină (300-800), 1984, Scriere și oralitate în cultura antică, 1988). Deși în anii ’80 începuse să-și facă un nume în exegeza artelor plastice, C. s-a fixat pe piața literelor ca traducător și interpret al filosofiei lui Platon, colaborator al prestigioasei ediții coordonate de C.
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
filosofiei lui Platon, colaborator al prestigioasei ediții coordonate de C. Noica; Hermeias filosoful (1983), Republica (1986), Philebos (1993) sunt cel puțin trei puncte de onoare dintr-o activitate filologic-filosofică aparent părăsită de publicistul incisiv al anilor 2000. Dacă Scriere și oralitate în cultura antică (logosul și scrisul în fundarea civilizației eline, paralel cu marea ruptură vetero-nou-testamentară în discontinuitatea funciară a lumii israelite, într-un context jalonat de relațiile Bibliei cu Platon, ale civilizației greco-creștine cu spiritul iudaic) era dedicată memoriei lui
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
SCRIERI: De la portulan la vederea turistică, București, 1977; Primitivii picturii românești moderne, București, 1980; Mentalități culturale și forme artistice în epoca romano-bizantină (300-800), București, 1984; ed. (Ecclesiocrația. Mentalități culturale și forme artistice în epoca romano-bizantină (300-800)), București, 1998; Scriere și oralitate în cultura antică, București, 1988; Penumbra, București, 1991; ed. Iași, 1998; Filosofie și cenzură. Cazul Platon, București, 1995; Mașina de fabricat fantasme, București, 1995; Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan, București, 1997; Cuvintelnic fără frontiere sau Despre trădarea Anticilor de către Moderni
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
cristalizat doar după ce C. s-a hotărât să publice scrisorile trimise ei de Marin Preda între anii 1954 și 1958. Acum începe translația decisivă de la „cartea vorbită”, din convorbirile amicale, spre statutul scriptic al cărții, care păstrează ceva din însemnele oralității. Ceea ce îl seduce pe cel ce a provocat confesiunile sunt dezvăluirile fostei soții a prozatorului despre un Preda sfios și îndrăgostit, stimulat prin iubire să-și publice capodopera Moromeții, imagine care constituie punctul de pornire spre un excelent portret interior
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
sporită din partea cititorului; ca pentru orice societate arhaică, aceeași atenție o pretinde urmărirea încrengăturii genealogice a personajelor. O notă specială trebuie făcută în ce privește limbajul acestora, lipsit de o cosmetizare stilistică, în consens cu realismul urmărit de autor, conținând elemente de oralitate tipică regiunii, „transcrise” cu strictețe. Imaginea construită de B. este, firește, mai puțin sclipitoare decât cea din Moromeții, însă are notele ei aparte de autenticitate, de perspectivă personală a autorului, ceea ce implică și o participare sufletească și, câteodată, o viziune
BAROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285655_a_286984]
-
și alți scriitori ai Noului Roman), iar „stilul” critic debordează de subiectivitate, înțelegând prin aceasta nu doar „empatia”, ci și o anume „familiaritate” funciară cu opera, explicabilă prin postura de cititor entuziasmat pe care și-o asumă, manifestată lingvistic prin oralitate, mărci ale afectivității, umor, ironie ori autoironie. Capitolele cărții urmăresc traseul literar, aventura operei lui Țepeneag, încorporând un material „anex” foarte divers: teorie și istorie literară (onirism, teoria Noului Roman, textualism, optzecism), cenzură, biografie, istoria receptării etc. Toate acestea gravitează
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
o copită/ De făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să se întrevadă cum în această lume zace, ca în haosul începuturilor, întreagă, rădăcina miraculoasă a vieții. Oralitatea tonului și umorul transcriu minunarea poetului în fața imprevizibilei naturi umane. Verva stilistică, truculența verbală, echilibrul aparte dintre compasiunea pentru omenirea căzută, spunerea fără patos, reportericească și, prin ea, sugestia demonicului și a damnării fac din al doilea volum al lui
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
senzualele Rada și Tinca, ori „Fătălăul”, cu ambiguitatea lui anatomică, altfel, „tâlhar de drumul mare”, sau revoltatul Ion Ion, mortul cu lumina satului în ochii deschiși, narativitatea mulată pe tipare folclorice (Pui de găi..., Ucigă-l toaca), sugestia de mișcare, oralitatea și culoarea limbajului compun nu numai o imagine a închisorii ca „lume”, cu atmosfera ei distinctă, ci și un fel de mare metaforă, de ansamblu, a amestecului uman, a versatilității și a travestirii menite să înșele pe naivi etc. Accente
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
și destinat cititului. Specia presupunea cu necesitate, în formele ei genuine, tradiționale, coprezența în timp și spațiu a emițătorului (povestitorului) și destinatarului (ascultătorilor) mesajului, pe când comunicarea dintre romancier și cititorii săi se realizează mediat, prin mijlocirea textului scris. Efect al oralității, caracterul formalizat este vădit la toate nivelele, de la cel de suprafață (formulele) până la cel de adâncime (structura). Mărci categoriale, formulele de început (inițiale) și de sfârșit (finale) încadrează narațiunea, delimitează povestea de comunicarea cotidiană, obișnuită, ceea ce face ca b. să
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
auditorii sunt obligați să răspundă cu un alt cuvânt („leveș”), dovadă că iau parte activă la actul de comunicare, dar și de a face trecerea de la un episod la altul, de la o „mișcare” la alta. Tot ca o consecință a oralității apare și celălalt grup, al formulelor mediane, numite de N. Roșianu „interne”, formule ce caracterizează anumite personaje, obiecte, acțiuni, schimburi de replici etc., constituind un adevărat „depozit” de elemente prefabricate, care, aflate la dispoziția povestitorului, servesc procesului de creație și
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]