1,823 matches
-
propria lor mărturisire, nu sânt conservatori. Sapienti sat. [5 ianuarie 1880] ["SÎNTEM ÎN AJUNUL REDESCHIDERII ADUNĂRILOR... "] Sîntem în ajunul redeschiderii Adunărilor, deci a înregistrării pur și simplu a răscumpărării căilor ferate. Poate că din opoziție se vor mai ridica unii oratori, nu spre a convinge majoritatea de votatori, ci spre a împăca conștiința lor proprie; rezultatul final va fi însă încheierea catastifului de fără-de-legi ale anului 1879 prin votarea mecanicească a proiectului în forma în care-a ieșit din Senat, deci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
puterea lui. Astfel dar, d. prim-ministru, deși sigur în orice caz de supunerea fără margini a patrioților de industrie din majoritate, are primejdiosul obicei, primejdios pentru d-sa, de a închide discuțiile prin câte un discurs în regulă. Ca orator, d. prim-ministru are un talent deosebit și rar, oricât ar fi deaminteri lumea plină de toate soiurile de indivizi răi, perverși și fără nici un respect de adevăr. D-sa, ce e drept, nu are logică, nu are argumentație, nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tăcere. D. Maiorescu, în cestiune personală, a spus însă și cauzele și împrejurările și urmarea acelei sentințe, și așa de bine încît chiar cei mai rabiați bravi ai majorității s-au domolit și, ascultând cu cea mai adâncă tăcere pe orator, au plecat frunțile cu rușine, cum rareori li se poate întîmpla. Reproducem mai jos și acest al doilea cuvânt al d-lui Maiorescu. Drept mângâiere le mai rămânea ceva d-lui prim-ministru și maiorității d-sale: o moțiune de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cetățenești și deplină libertate religioasă; dar și după emancipare popoarele sunt în drept și datoare de-a persista în mersul început al civilizației creștine, de-a păstra spiritul creștin al instituțiilor lor. Greșeala fundamentală a dizertației lui Lazarus e că oratorul nu e în stare de-a pricepe toate lucrurile acestea și ignorează cu sumeție rolul modest și escepțional care i se cuvine jidovimei în lumea culturii creștine. Din celelalte scrieri polemice voi pomeni numai una încă, pentru că în ea se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
I de Iași, în ședința Camerii de marți, cu ocazia dezbaterii asupra răspunsului la mesajul de deschidere a sesiunii ordinare. Ideile partidului al cărui organ suntem asupra situațiunii sunt expuse în acest însemnat discurs cu claritatea și energia proprie a oratorului. Credem dar de prisos orice altă dezbatere din parte-ne asupra răspunsului la adresa tronului. [14 decembrie 1879] {EminescuOpX 455} ["ȘEDINȚA DE IERI A SENATULUI.. "] Ședința de ieri a Senatului a fost fără îndoială una din cele mai semnificative și mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aprobă este autocrația luminată. A condamnat vehement marea boierime, în pamflete a căror importanță e amplificată de valoarea lor literară. Tonul este interpelativ, de o amploare necunoscută altor texte similare din epocă. Autorul subordonează toate artificiile retoricii unui patetism de orator înnăscut, a cărui putere de persuasiune este întărită cu argumente dure, înlănțuite logic. În fraze bine echilibrate, parantezele explicative, abundente, converg spre un argument unic, a cărui forță de convingere se supune totdeauna unui suflu interior, înrudit cu acela al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
dacă-i liber la ceva, e să dea porecle la fitecine și să înjure, cît mai vîrtos și îndesat cu strîngerea din dinți înștiințata de atîția și atîția purtători da condeiu... * Cît scriseră la vremea lor ori vorbiră ziariștii și oratorii în fel de fel de ocaziuni începînd cu aceea de cînd avurăm și noi parleament și parleamentari, nici unul nu se găsi a zice, de-o pildă, că azi, pe străzi, în preajma alegerilor și în toiul îndoielilor de tot fielul cetățenii
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
dar retorica n-a renăscut încă. Vinovate se fac ruinele neextirpate. Din neagră, retorica s-a făcut gri. Nu mai are dreptate nici Tacit, cel convins că relele unei democrații și, în general, vremurile tulburi fac să se afirme marii oratori. La noi, relele există, se vorbește mult și unii ar glumi spunând că acesta e un semn că suntem frați cu italienii. Dar să fim și latini, să readucem în școli, atât cât se poate, și cât e necesar, din
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
rău folosită e suicidară. Să nu ignorăm, deci, consecințele. Nu că aș vrea să dau cuiva dovezi de cultura mea în istoria elocinței, dar ni se pare că e instructiv, pentru că e actual, cel puțin în parte, conținutul Dialogului despre oratori lăsat de Tacitus. Disputa pleacă de la păreri împărțite despre preeminența, ca eficiență, a oratoriei în fața poeziei. Cea dintâi ar însemna acțiune, iar cea de a doua contemplație. Ce e de preferat? Răspunsul ultim nu e dat, după ce fiecare își apără
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
dintâi ar însemna acțiune, iar cea de a doua contemplație. Ce e de preferat? Răspunsul ultim nu e dat, după ce fiecare își apără poziția având în vedere, nuanțat, finalitatea. Asta însemnând: foloasele (utilitas), satisfacția (voluptas), celebritatea (fama), gloria (laus) de orator sau poet consacrat. întorcându-ne la cauzele decăderii oratoriei, punct de plecare al acestui Dialog, ele sunt incriminate a fi rezultatul constrângerilor din perioada imperială și pierderii libertăților din vremea republicii. Analitic - și aici e interesul nostru - sunt luate în
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
fie aceleași, unele cu precădere. Rămâne de văzut care. Poate școala. Știm sigur că, la nivelul parlamentar, cuvântul nu mai seduce, ci insultă, nu argumentează, ci împroașcă, nu convinge, ci irită, nu stârnește aplauze, ci tropăituri. își merită sau nu ,oratorul", auditoriul reacționează adecvat. Vorbitorul însă nu mai posedă tehnica atragerii auditoriului. El comite inabilitatea de a se situa, suficient, deasupra tuturor. Nimeni nu mai practică astăzi afectarea modestiei, o formă de captare prin situarea sub nivelul ascultătorilor, nici nu-și
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
spirit s-a molipsit și fiul, formula interioară a filosofului Vasile Conta putînd fi redusă la trei termeni: ateism + materialism + socialism. Întors în țară, Conta va face patru lucruri: 1) intră în 1873 în Junimea, unde își arată talentul de orator în cursul conferințelor pe care le ține în fața lui colegilor lui Iacob Negruzzi și Maiorescu; 2) este numit (tot în 1873) profesor universitar, la Catedra de Drept Civil a Universității din Iași; 3) își publică Teoria fatalismului (1877) și Încercări
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
evreilor. De altfel, în urma discursului din 4 septembrie 1879 din Parlament, cînd Conta se împotrivește modificării articolului 7 din Constituția din 1866 (privitor la criteriile de acordare a cetățeniei române și a dreptului de proprietate), I. C. Brătianu, simțind stofa de orator a lui Conta, îi oferă portofoliul Cultelor și Instrucțiunii Publice, pe care filosoful îl acceptă cu o condiție: modificarea Legii Instrucțiunii Publice. Cum Parlamentul nu va vota noua variantă a legii, Conta își dă demisia în 10 aprilie 1881 și
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
TU VINZI IEPURI ȘI MAI SCRII LITERATURĂ?... Și pe urmă a mai spus că un vânător mănâncă ce împușcă, dar un scriitor, când n-o nimerește, ce face?... Mestecă pap, hârtie, carton?... * Să vezi cum l-am cunoscut pe „marele orator” și cum l-am dat gata c-o replică. Făcusem ceva arhitectură și Morțun mă numise conducător de poduri și șosele undeva prin Fălciu. Habar n-aveam de poduri, picherii știau mai mult decât mine. Guvernele se schimbă și vine
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
scuturat coama de leu și, cu ochii pe jumătate închiși, a privit visător tavanul, ca și cum ar fi contemplat cerul. Eu mă gândeam: „Probabil că de acest târgușor îl leagă o amintire foarte plăcută.” Și, într-adevăr, după această lungă reculegere, oratorul nostru atât de iubit a murmurat: „Răducăneni... Răducăneni... (urmarea în numărul viitor)
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
dezvelită la 21 noiembrie 1880 la numai nouă ani de la moartea fondatorului Academiei Române. Statuia a fost amplasată în Piața Universității din București (pe atunci Piața Academiei) și îl reprezintă pe Ion Heliade-Rădulescu privind spre Palatul Universității într-o atitudine caracteristică oratorilor, cu capul ușor aplecat înainte ținând o carte în mâna stângă, mâna dreaptă și fața descriu discuția pe care o poartă peste veacuri cu trecătorii. Comanda pentru realizarea statuii lui Ion Heliade-Rădulescu a fost primită de Ettore Ferrari de la Primăria
Statuia lui Ion Heliade-Rădulescu din București () [Corola-website/Science/321836_a_323165]
-
personal al regelui Henric al VIII-lea, Morus a dobândit din ce în ce mai multă influență în guvern, întâmpinând diplomați, redactând documente oficiale, și servind drept legătură între rege și Lordul Cancelar, cardinalul Thomas Wolsey, arhiepiscop de York. În 1523 Morus a devenit orator al Camerei Comunelor. A fost apoi numit înalt protector al universităților Oxford și Cambridge. În 1525 a devenit cancelar al Ducatului Lancaster, o funcție care îi conferea control judiciar și administrativ asupra unei mari părți a Angliei de nord. În
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
vă stau la dispoziție". Memorialistul comite însă, cum spuneam, și injustiții în privința comilitonilor, ajunși mari oameni politici. Una din victimele sale este Kogălniceanu. Începe totuși cu o caracterizare pozitivă: "om de inteligență remarcabilă și căruia marele talent de scriitor și orator îi conferise o influență considerabilă". Dar îl crede versatil, venal și lacom de avere, mai târziu arțăgos, "autor nefericit al loviturii de stat de la 2 mai 1864". Cuza însuși nu-și va păstra aureola inițială. După asasinarea lui Barbu Catargiu
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
o formă scrisă. În acest context, actori care doresc să intepreteze roluri încep a se pregăti de la vârste fragede (între 5-7 ani). A intepreta un personaj în cadrul acestei reprezentări artistice implică deținerea multor abiliți, printre care a fi un bun orator și cântăreț, precum și un călăreț experimentat. Deși "Ta٬ziya" are atât personaje masculine, cât și feminine, intepreții acestora sunt numai bărbați. Încă de la început, cei care se înscriu pentru a juca personaje din "Ta٬ziya", denumiți „ta٬ziya khan”, sunt
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
un discurs istoriografic ce ține de sfera moralului și a eticului. Istoria barocului a semnificat exuberanță, morală și erudiție, meritul revenind unor călugări benedictini. Jacques-Benigne Bossuet (n. 27 septembrie 1627- d.12 aprilie 1704) a fost un episcop francez, teolog, orator renumit și predicator la curtea regelui Ludovic al XVI-lea, care era mare apărător a teoriei politicii absolutiste și susținea că guvernarea unei țări era divină iar regii primeau puterea de la Dumnezeu. El a scris, in 1681, "Discurs asupra istoriei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
toleranței. Se aud cîteva aplauze răzlețe de complezență. Apoi Doris se lansează În prezentarea vorbitorului. — Domnul Wakefield este un personaj cunoscut multora dintre dumneavoastră ca unul dintre cei mai buni scriitori de articole de călătorie. Este, În egală măsură, un orator desăvîrșit, apreciat pentru intuiția sa poetică și surprinzătorul său stil improvizațional. S-ar putea Însă să nu știți că el este și un cercetător al arhitecturii și un observator sensibil al societăților umane. Am văzut azi, la știrile de la prînz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Paul Sartre Piesa de teatru Muștele (1942Ă, eseul de psihologie fenomenologică Imaginarul, opera sa fundamentală de ontologie fenomenologică Ființa și neantul pun în lumină forța creatoare a unui scriitor - filozof cu totul ieșit din comun. Romancier, dramaturg, estetician, critic, eseist, orator, gazetar, om politic angajat într-o viață tumultoasă și turbulentă, Jean Paul Sartre „s-a definit prin întrega sa activitate ca un autentic spirit renascentist al epocii noastre”, după cum afirma Romul Munteanu 1. Sartre extrage din teatrul clasic grec și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
scoase la lumina zilei din arhivele cercetate de către harnicul și împătimitul autor I. N. Oprea. * Referitor la alegerile prezidențiale am văzut un Crin Antonescu combătând vehement pe Mircea Geoană... Bine le mai zicea și pe undeva era chiar credibil. Bun orator... cu viitor, dar observ că în zilele următoare și-a schimbat orientarea cu 180 grade lăudându-l și promițându-i votul personal, precum și pe cel al liberalilor din partid. Furia i se îndreaptă spre Băsescu... Oare cum mai vine și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
istoria familiei mele, unde am poposit timp de câteva ceasuri în căutare de mărturii despre locuri și personaje care mi-au populat imaginația de copil. Tatăl meu, rabinul Asher Pollak, om de o vastă cultură talmudică și laică și un orator care-și fermeca auditoriul, s-a născut în estul Ardealului, la Târgul- Lăpuș. Devenit orfan de tată la vârsta de doisprezece ani, el a fost trimis de mama lui să învețe la o yeshiva 22 condusă de soțul cumnatei ei
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în cursul după-amiezii, să interpreteze în prezența celor interesați un text din Talmudul babilonian. Îndeplinirea acestor funcțiuni permitea comunității să evalueze vocea candidatului, erudiția și retorica acestuia. Tata avea o voce plăcută, cunoștea în profunzime comorile culturii iudaice, era un orator redutabil și, pe deasupra, era și ceea ce se numește un bărbat frumos, așa că nu e de mirare că a câștigat cu unanimitate de voturi competiția față de candidații rivali pentru funcția de Prim-Rabin al orașului și al regiunii dependente, din punct
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]