702 matches
-
un reacționar: cea mai profundă dorința a lui își are originea într-o vîrstă eroica, în ciuda faptului că nu dorea că acele vremuri să se întoarcă. Orice ar fi putut urmări discursurile lui Yeats, pentru că el avea un adevărat dar oratoric, iar ceea ce spunea era atît dramatic, cît și exact mergînd la suflet. Avea o răceală care-i caracterizează pe cei mai buni povestitori."199 În octombrie 1918, Yeats îi scria unuia dintre membrii cabinetului britanic, Lordul Haldane, următoarele: Tocmai m-
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
IX-a]. [71] GANCZ, MARGARETA, Rolul constructiv al corectării greșelilor, PLRS, 1985, 155-159. [72] GEORGESCU, MIHAELA, Sesiunea “Dialogul între culturi: Teoria traducerii - teoria receptării (Giurgiu, 18 - 19 mai 1985), în: BulSȘF, 1985, p. 180-182. [73] GHIȚĂ, IULIAN , Compuneri cu caracter oratoric I, “Limbă și literatura română”, nr. 2, București, 1985, p. 15. [74] GRAUR, AL., Scrabble. în: LR, 34, nr. 4, 1985, p. [387]. [75] GROZA, LIVIU, Jargonul, sursă a comicului în comediile lui Alecsandri și Caragiale, în: LLR, 14, nr.
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
pe care-l cunoșteam de la 14 ani. În 1937 veniseră trimiși disciplinar doi elevi de la Școala Normală din București: Vasile Bourceanu și Dumitru Lungu, dintr-a șaptea. Bourceanu era din Vaslui, un moldovean tânăr, frumos și deștept, cu deosebit talent oratoric și aptitudini vădite de literat. Era foarte studios (totdeauna îl găseai în bibliotecă), prietenos, atrăgând ca un magnet pe cei de care se apropia. S-a impus repede în fața noilor lui colegi, a întregului internat și a corpului profesoral, devenind
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și situațiile contemporane 97. Se adresa adeseori Academiei Române de Științe și de mai multe ori întrunirilor cu caracter social. Chiar și detractorii recunoșteau că "dacă nu este citit, este cu siguranță ascultat". Iorga a profitat foarte mult de pe urma talentului său oratoric. Tudor Vianu considera că Iorga avea un "talent retoric par excellence"98. În anii '30, pe măsură ce criza europeană se adîncea, vorbea cu regularitate la radio 99. Corespondența lui Iorga este imensă, a scris peste 10 000 de scrisori. Iorga a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ceva mult mai serios. Buzdugan i-a adus lui Iorga știrea că Cristian Rakovski, eliberat din închisoare de soldații ruși răzvrătiți, se adresa mulțimilor. Însoțit de Buzdugan, Iorga a dat fuga și l-a găsit pe Rakovski în plină activitate oratorică. Iorga era optimist: după părerea lui, românii îl considerau pe Rakovski drept un animal scăpat din cușcă 78. Dar Buzdugan adusese știri mai amenințătoare; unitățile rusești staționate în afara Iașului plănuiau arestarea familiei regale române. Trupele erau sub influența studentului anarhist
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Acesta era mai bun decît jurnalismul est-european al perioadei respective, deși era evident marcată de el, și avea un evident stil personal. Ca profesor universitar, conferențiar și orator, talentul evocator și cunoștințele sale enciclopedice și temperamentul său îi asigurau fascinația oratorică a conferințelor sale. Era captivant, cucerind emotivitatea celor care îl audiau. Am putea vorbi despre Iorga omul numai la modul superlativ. Bun la suflet și milos, puritan în gusturi, mai mult decît incoruptibil, aproape lipsit de simțul valorii banului, el
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
râzând fără rost și lucindu-i chelia, ca un far călăuzitor. O mare pacoste pe capul acestui personaj, care conduce destinele unei țări este pronunția și exprimare în limba oficială a Uniunii Europene. În Antichitate, cei care n-aveau dar oratoric și doreau acest lucru, făceau eforturi disperate că să-și îndrepte modul de a se exprima, de a rosti cuvintele, pentru a capta audiența auditoriului. Traian Băsescu, atunci când se exprimă, în limba engleză, ne aduce în situația de a pufni
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
Johann Heinrich, Cum își învață Gertruda copiii, EDP, București, 1977 47. Petrescu, I. C., Școala activă, EDP, București, 1973 48. Planchard, Émile, Introducere în pedagogie, EDP, București, 1976 49. Platon, Opere, V, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986 50. Quintilian, Arta oratorică, Editura Minerva, București, 1974 51. Rabelais, François, Gargantua și Pantagruel, Editura Hyperion, Chișinău, 1993 52. Rousseau, Jean-Jacques, Confesiuni, vol. I, II, Editura pentru literatură, f.l., 1969 53. Rousseau, Jean-Jacques, Contractul social, Editura Științifică, București, 1957 54. Rousseau, Jean-Jacques, Discurs asupra
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
49 Mioara Cimpoieș, Octavian Ionescu, "John Locke în pedagogia românească", în vol.: Stanciu Stoian (sub red.), Clasici ai pedagogiei universale și gîndirea pedagogică românească, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966, p. 89 50 Platon, op. cit., p. 294 51 Quintilian, Arta oratorică, Editura Minerva, București, 1974, pp. 158-159 52 Ibidem, p. 162 53 Ibidem, p. 31 54 Franciscus Prendilaqua, De vita Victorini Feltrensis dialogus, Patavii, 1774, p. 53, apud Constantin Narly, Istoria pedagogiei, vol. I, Publicațiunile Institutului pedagogic, Cernăuți, 1935, pp. 227-228
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
convins al activității tatălui său, Ion I. C. Brătianu intră În politică Încă din 1895, În același an fiind ales deputat de Gorj. Pe arena vieții politice interne și externe, el va demonstra calități excepționale: inteligență și perspicacitate, tact diplomatic, talent oratoric, demnitate, simț al onoarei etc. De fapt, În concepția sa politică, la locul cel mai de cinste se afla grija pentru demnitatea poporului român, nume pe care Îl considera incomparabil mai presus de al propriei familii. Adoptarea naționalismului În sensul
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
În rândurile intelectualității mai Întâi. În ciuda faptului că vânătoarea de dușmani ai poporului și socialismului continuă, În Basarabia aveau loc evenimente izvorâte din conștiință națională, inteligent și cu prudență concepute, desfășurarea lor fiind de regulă precedată sau succedată de slogane oratorice marxiste. Limbajul conformist, propriu unor moldoveni cu responsabilități oficiale, se impunea pe de o parte pentru a masca intenția reală, iar pe de altă parte pentru a conferi În ochii oficialităților o anumită credibilitate demersului național de care realizatorii erau
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
calculului matematic. Al doilea model educațional raportat la cetate este cel atenian, un model aristocratic, esențializat exprimat în idealul kalokagathiei (kalos = frumos, agathos = bun, bine), formarea omului frumos și moral. Dominantele educației tinerilor erau: fizică, artistică (prin muzică, poezie, dans), oratorică, intelectuală (citit, scris, calcul matematic). Platon (sec. V-IV î.H.), discipolul lui Socrate, autorul Dialogurilor filosofice, creatorul Academiei ca școală filosofică, Aristotel (sec. IV î.H.), discipolul lui Platon, mintea enciclopedică a antichității, creatorul Liceului, au marcat civilizația și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în principal. În timpul lui a început Războiul Peloponeziac, între cetățile rivale Sparta și Atena (431-404 î.H.). Atena a fost înfrântă, Sparta și-a extins hegemonia în Grecia continentală și sudică. Aspasia, o tânără frumoasă, inteligentă și cultivată, cu talent oratoric deosebit, a venit în Atena, odată cu un val de emigranți, după războaiele persane ce secătuiseră resursele orașului-stat. Printre aceștia se aflau și: arhitectul Hippodamos, istoricul Herodot din Halicarnas, filosoful Anaxagoras. Toți erau meteci, străini sau greci necetățeni. Conducătorul cetății, Pericle
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Platon, toți fiind fermecați de frumusețea și inteligența milesienei. Aspasia era confidenta și sfătuitoarea lui Pericle. Se spune că discursurile politice erau concepute de ea, că Platon, care a evocat-o în dialogul Menexenos, și-ar fi însușit unele tehnici oratorice de la ea. Din cauza legii de restricționare a drepturilor străinilor și de nerecunoaștere a căsătoriilor cu ei pe care o dăduse Pericle, nu se putea căsători cu ea. Va reveni cu o altă lege, în 430, prin care se extindeau drepturile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
astfel de o definiție mai textuală a activității lingvistice a subiecților vorbitori: DISCURS, (Beletristică) în general se folosește pentru tot ceea ce pornește de la facultatea de a vorbi & este derivat din verbul dicere, "a zice", "a vorbi"; este gen în raport cu discursul oratoric, discursul solemn, orațiune. Părțile discursului, după antici, erau: exordiul, propoziția sau narațiunea, confirmarea sau dovada & perorația. Pledoariile noastre păstrează și astăzi această formă; un exordiu scurt precede expunerea faptelor sau enunțul problemei de drept; urmează dovezile sau mijloacele, și în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de Racine, respectiv al unei replici în discurs direct din La route des Flandres de Claude Simon, G. Molinié (1998) și F. Neveu (1998)3 au dovedit amîndoi cît de neadaptat este conceptul nostru modern de frază, atît la proza oratorică a unui poem dramatic din 1669, cît și la stilul oral al unui roman de la mijlocul secolului XX. Totuși, cînd vom desemna unitatea grafică a cărei închidere este semnalată de o majusculă și de un punct, conceptul tipografic de frază
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mai mult ultimul manuscris revăzut de La Bruyère. Bury spune că a "restabilit punctuația textului original, reluînd virgulele, punctul și virgula și cele două puncte așa cum sînt utilizate de către La Bruyère" și adaugă: "Ni se pare că faptul corespunde cu caracterul oratoric al prozei sale" (1995: 54). Referințe și lecturi recomandate - Marc ARABYAN: Le paragraphe narratif, Paris. L'Harmattan, 1994. - Charles BALLY: Traité de stylistique française, Heidelberg, Carl Winter's universitätsbuchhandlung, 1921: § 251-269. - Émile BENVENISTE: "Fraza nominală", Probleme de lingvistică generală I
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
celor care nu le aveau. § 6 Aceasta înseamnă că trebuie să recunoaștem demnitatea celor cărora le era contestată. § 7 Aceasta vrea să spună că trebuie să asigurăm o patrie celor care se îndoiau că o au. [...] Același principiu de structurare oratorică prin anaforă stilistică se regăsește și în discursul pronunțat în balconul Primăriei din Montréal, despre care a fost vorba în capitolul 2 § 3.4.: Dacă ați ști // cîtă încredere // are acum în voi / Franța trezită // după imense-ncercări [Aplauze] Dacă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Aplauze] Dacă ați ști // cîtă afecțiune // începe ea să simtă din nou // pentru francezii din Canada [Aplauze] Și dacă ați ști // cît de obligată // se simte // să-și dea concursul / la mersul vostru înainte / la progresul vostru [Aplauze] În proza oratorică, aceste reluări de sintagme întregi susțin construcția și mișcarea textului oral, perceptibile astfel de către auditor. Vom vedea în capitolul 5 că aceste fapte sînt legate de structurarea textelor în perioade. În afară de poezie, de sloganuri și de snoave, legarea prin eufonie
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de ură, HAI31, ferește-te a-i da. Te du! Veni-va clipa să-ți spun poate cîndva Ce griji am strîns în mine și doar atunci vei ști... (Trad. de Dinu Bondi și Radu Popescu, ESPLA, 1956: 213) Oralitatea oratorică ce impregnează acest poem dramatic din perioada clasică franceză explică faptul că la conectori (subliniați cu bold) se adaugă particularitățile exclamative (Ah!, Vai!) și fatice (Hai) al căror rol este să decupeze tirada în blocuri de versuri care desenează un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și noțiunea de "paragraf" dezvoltată de M.-A. Morel și L. Danon-Boileau (1988), nu ne vor fi de folos în descrierea textelor scrise pe care le-am ales ca obiect de studiu. În locul lor, preferăm un demers ivit din retorica oratorică, ce prezintă imensul avantaj de a fi legat de oralizarea scriiturii (ceea ce anticii numeau actio) și de a premerge istoric invenția frazei. După ce am abordat îndelung relectura concepției clasice a perioadei în Adam 1990 (73-83) și 1991 (143-190), amintesc pe
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
datorită ritmicității ei (§ 1409b4) care o face ușor de memorat: "Stilul în perioade are număr, ceea ce, dintre toate lucrurile, este cel mai ușor de ținut minte. Tocmai de aceea, toți își amintesc mai bine versurile decît proza" (§ 1409b5-7). Teoretizînd arta oratorică, Aristotel privilegiază un ritm care are ceva comun cu oralitatea. Acesta este și cadrul Artei oratorice (Cartea IX) de Quintilian [tr. Maria Hetco, Ed. Minerva, 1974]. Noțiunea nu s-a gramaticalizat decît în secolul al XVIII-lea. Lucrările de retorică
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dintre toate lucrurile, este cel mai ușor de ținut minte. Tocmai de aceea, toți își amintesc mai bine versurile decît proza" (§ 1409b5-7). Teoretizînd arta oratorică, Aristotel privilegiază un ritm care are ceva comun cu oralitatea. Acesta este și cadrul Artei oratorice (Cartea IX) de Quintilian [tr. Maria Hetco, Ed. Minerva, 1974]. Noțiunea nu s-a gramaticalizat decît în secolul al XVIII-lea. Lucrările de retorică au definit pe-atunci perioada ca pe o frază complexă al cărei ansamblu formează "un sens
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
legările de nivel înalt (schemaá 25). 1. Planurile de texte Planurile de texte joacă un rol capital în compoziția macro-textuală a sensului. Ele corespund cu ceea ce retorica așeza în rîndul dispoziției, parte a artei de a scrie și a artei oratorice care guverna ordonarea argumentelor ce reieșeau din inventio. Planul oratoric clasic comportă în primul rînd un exordiu (al cărui scop este captarea atenției auditorului), urmat de propoziție (cauza sau teza rezumată a discursului), împreună cu diviziunea sa (anunțarea planului). Dezvoltarea are
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Planurile de texte joacă un rol capital în compoziția macro-textuală a sensului. Ele corespund cu ceea ce retorica așeza în rîndul dispoziției, parte a artei de a scrie și a artei oratorice care guverna ordonarea argumentelor ce reieșeau din inventio. Planul oratoric clasic comportă în primul rînd un exordiu (al cărui scop este captarea atenției auditorului), urmat de propoziție (cauza sau teza rezumată a discursului), împreună cu diviziunea sa (anunțarea planului). Dezvoltarea are ca parte principală confirmarea (care dovedește adevărul avansat în propoziție
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]